1,032 matches
-
fie îmormântată în costumul popular, costum pe care-l purta cu mândrie ori de câte ori ieșea la horă în sat sau se ducea la biserică; dar văzând că nepoțica ei a fost ca o steluță strălucitoare în acest strai minunat, cusut de mînuțele ei "moi" în nopți târzii de iarnă; parcă o văd cum ochii i s-au umezit de fericire și mi-a spus, alintându-mă pe creștetul capului zicându-mi: "Costumul ți-l las ție, floricica bunchii!... Să-l porți cu
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
care femeia, soața acestuia, i-a înmânat-o fetei zicându-i în timp ce o ținea drăgăstos de umeri:” Să-ți iei caiete, isteațo!'' Văzându-l pe tatăl ei care venea cu brațele întinse spre cei doi vizitatori a strâns banii în mânuța ei îngerească atât de tare, încât i-au dat lacrimile! Musafirii au stat la masă, au vorbit câte-cele, câte-toate, au mai cinstit și câte un păhărel, așa cum le stă bine omenilor la veselie. Oaspeții au plecat. Mama pregătea așternuturile pentru
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
hoțomani, atunci când își puneau ceva în minte. -Până la anul mai vedem ... iar dacă meritați.. -Suntem cei mai cuminți copilași din lume! țopăia fetița. -E timpul, să plecăm! Orele trec iute și mai avem daruri de împărțit. Omul le luă mânuțele în palmele lui mari: -Copiii sunt lumina lumii! Voi doi sunteți speciali. El va fi un mare violonist iar tu un om de știință renumit. Vei ajuta oamenii aflați in suferință. Uite cadoul tău. O trusă medicală cu ustensile magice
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
bunicul dumneavoastră mă plătește pentru munca pe care o fac, țineți-vă banii și luați bulzuri și ardei de la Leana Buzata care tocmai trecea cu coșul ei plin de dulciuri, prin fața casei. „Nu am primit banii. Au rămas în acea mânuță mică și bolnavă cu care a continuat să aranjeze lemnele bunicului, privindu-mă uimit de ceea ce făcusem.” Numai așa mi-am adus aminte de Costică cu Drojdia, prietenul lui Nae lui Doguță. O parte din familia sa era de peste dealul
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
de stejar și intru în baie. Deschid robinetul și mă privesc în oglinda de deasupra chiuvetei. Ochii mei...frumoșii mei ochi căprui. Și liniștea parfumată pătrunde osmotic prin membrana de sticlă, care mă reflectă pe mine cu buclele arcuite și mânuțele de copil. Apa rece îmi albăstrește palmele, e atât de rece apa curgând în ovalul chiuvetei cu sclipiri de mercur. Frumoșii tăi ochi căprui privesc printre pleoapele mele, fâlfâind ușor din genele cafenii. - Dode, îngerii au aripi de ceață? Copilul
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
de o mângâiere, de o îmbrățișare. E încă Crăciun...puteți dărui iubire acolo unde este nevoie! Vă îmbrățișez cu toată dragostea pe care eu am primit-o cândva într-un salon de reanimare când de un deget mă strângea o mânuță mică de copil suferind.... 27 decembrie 2016 Referință Bibliografică: DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2188, Anul VI, 27 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
prin cimitir spre casă și fiind întuneric, deoarece școala avea programul după amiaza pentru copiii claselor mici, începuse dintr-o dată să ningă viscolit. Fulgii de zăpadă mă prinseseră în vârtejul lor și amețisem. Am scăpat din mână ghiozdanul și cu mânuțele înghețate, nu-l mai puteam prinde din zăpada așternută. Frigul m-a cuprins, am început să strig și am avut norocul că servitoarea ieșise din casă și venind în întâmpinarea mea mi-a auzit strigătul și m-a ajutat să
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
de-a lungul vieții? - Trebuie să vă spun că eu sunt nepot de preot, de protopop. Fratele tatălui meu, Nicolae Vicol, a fost protopop de Galați timp de 13 ani, iar bunica mea Sanda, când eram copil, mă lua de mânuță și mă ducea la biserică încă de la o vârstă fragedă. Eu mergeam în Casa Domnului ca-n casa bucuriei, a copilăriei de a trăi zilele de Paști sau alte sărbători mari din an, cu multă sfială și rugăciune. Eram prezent
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]
-
de steaua strâmbă din hârtie glasată, înfiptă adânc cu o agrafă mare de birou. Miță stă cu capul plecat, dar trage cu ochiul către mine, abia abținându-se să nu râdă. - Am să transmit părinților, reușesc să răspund femeii-gardian, apucând mânuța acoperită cu o peliculă verzuie, sclipicioasă. - Să le transmiteți să treacă pe la doamna directoare. Avem câteva plângeri din partea părinților unor copii și trebuie să lămurim situația. Până se va lămuri situația, eu m-am pricopsit cu băiatul pentru o seară
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
înțelegere neștiută, ca într-un troc neînțeles cu destinul, de pe bancheta din spate, trezit dintr-un somn adânc de către salvatori, dintr-un morman de fiare, dar care nu i-au făcut nici măcar o zgârietură, ținând o frunză de tei în mânuță, un băiețel de aproximativ doi ani a zâmbit cu mâna întinsă, ținând frunza cu două degețele, către un salvator, chicotind amuzat: - Na! Ta-ta-ta-ta...! când acesta l-a luat în brațe cu ochii scăldați în lacrimi, gest de la care, absolut nimeni
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
în derivă. Nu știe ce se petrece în jur. Nu știe câte cuvinte se spun despre el, câte se fac pentru el, câte se pregătesc. El nu înțelege nimic. Doar simte dacă mama se bucură sau e tristă. Îi cresc mânuțele, piciorușele și tot ce va avea nevoie în altă lume - în lumea cea de-afară. Dar în pântecul mamei copilul este singur. Este mai singur decât oricând. Însă este cel mai protejat, cu atenția și cu tandrețea cea mai mare
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit! Mă apropii și mânuța mea mângâie ușor grumazul călduț si umed al mânzului. Simt o mare bucurie când bunicul ne ia în brațele-i puternice și intrăm în grajd. Iapa întoarce capul, privește mânzul cu ochii ei mari și blânzi, îl adulmecă cu nările
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
generații de elevi, „Promoția de aur 2016 a clasei a IV-a B”. Zeci de trandafiri roșii au umplut brațele doamnei învățătoare sărutând cu petalele lor mâinile neobosite care timp de patru decenii au mângâiat și au mustrat, au condus mânuțe tremurânde în tainele scrisului și ale socotitului, au purtat catalogul, au îmbrățișat și au șters lacrimi de bucurie și împlinire. Directorul Colegiului Național „Teodor Neș” din Salonta, prof. Vasile Trăncău, printr-un discurs emoționant a mulțumit doamnei învățătoare pentru exemplul
DĂSCĂLIȚA MARIOARA HERPUȚ A PLECAT ÎN VACANȚA... VIEȚII de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367712_a_369041]
-
priveam căluțul cel verde cu coada argintie. Ca punct de referință găsisem numele unei străzi, Thomas Street, și înaintam încet pe pod cu gândul la Alec Baldwin și Diesel. Uite, mami, Gold Dust! Descoperise păpădiile galbene și le încrețise în mânuțele lui cele roșii. Dincolo de umbră, vântul începuse să tremure iarba și îi era teamă că va pleca cu pălăria lui. Atunci când voi avea mașină, voi trece apa pe nesimțite: un pic la dreapta, așa cum face curba, un sunet prelung Bach
ASA CUM A FOST ARUNCATE ZARURILE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367110_a_368439]
-
inceput să urcăm. Sfârșitul dealului era aproape, podul se terminase și începură să se audă mașinile cum opresc la semafor. Apa nu mai avea crezare, iar avionul fusese lăsat la rădăcina unui copac. Numai căluțul cel verde rezistase agățat de mânuță și avea valoare de martor. Mai avem mult? Am obosit tare! Imediat. Câteva trepte. Hai să spunem o poveste. Trece timpul mai ușor. Și pentru fiecare treaptă eram acum obligată să descopăr un nou personaj prieten: prima, Albă-ca-Zăpada, apoi Vrăjitorul
ASA CUM A FOST ARUNCATE ZARURILE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367110_a_368439]
-
sfârtecați- sub frunzele uscate nevăzuții lăstari 65 concert Vivaldi - neauziți fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul pârguit uluca ruptă 68 scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele 69 soarele topit - o barză aurie sorbind oceanul 70 ape umflate - răsucind rozariul mâini uscate 71 album prăfuit - copilul din fotografii îmi seamănă 72 sub nucul bătrân vechea masă de lemn - lipsesc stăpânii... 73 noapte cu stele-
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
în derivă. Nu știe ce se petrece în jur. Nu știe câte cuvinte se spun despre el, câte se fac pentru el, câte se pregătesc. El nu înțelege nimic. Doar simte dacă mama se bucură sau e tristă. Îi cresc mânuțele, piciorușele și tot ce va avea nevoie în altă lume - în lumea cea de-afară. Dar în pântecul mamei copilul este SINGUR. Este mai singur decât oricând. Însă este cel mai protejat, cu atenția și cu tandrețea cea mai mare
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
elevi își fac un titlu de glorie din a copia la teze, la lucrări, de la colegi, din cărți sau caiete. În ultimii ani copiază de pe internet. Este mult mai practic, mai ușor și nici nu mai muncesc să scrie cu mânuța lor. Ating două butoane, „copy” și „paste” și textul, care poate fi o carte de sute de pagini, trece din buzunarul semenului în propriul buzunar. Munca noului „autor” este aceea de a semna „opera”. Mulți profesori sunt mulțumiți că elevii
PLAGIATUL – SPORT DE PERFORMANŢĂ LA ROMÂNI de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/368600_a_369929]
-
când am intart... Nas în nas cu Bimbi-am dat, Care mi s-a prezentat Cu-un salut de prinț galant. - Poftiți, bine ați venit! Bimbi este fericit... Că-i faceți mare onoare. Alegeți-vă o tunsoare Din pliantele expuse... Și mânuța îmi întinse; Înspre scaun m-a condus, Și o pernuță mi-a pus, Lundu-mi o scamă, atent, Că eram noul lui clieant. - Mulțumesc, meștere dargă, Ai grijă puțin... la barbă... - Fără teamă! Fain model!... Jur! După ras va fi la
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]