2,090 matches
-
nu exista, mai ales că echipele din B, în seria a II-a, erau pricăjite și verzi ca broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se Întrezăresc cîteva certitudini simple: Dumnezeu e bun, oamenii maturi au răspunsuri la toate Întrebările, adevărul există, iar dreptatea funcționează la fel de precis și fără greș ca un ceasornic. Eroii iubiți În copilărie sînt foarte simpli - sînt viteji, spun totdeauna adevărul, mînuiesc bine spada și ies pînă la urmă biruitori din orice bătălie. Iată de ce nici una dintre cărțile citite mai tîrziu nu ne satisface la fel de mult ca lecturile din copilărie. Lumea ce ni se dezvăluia În ele era una extrem de simplă, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mașina întunecată lângă gardul aeroportului, ținându-i în mână sânul alb luminat de avioanele în decolare, forma și frăgezimea sfârcului ei păreau să-mi violeze degetele. Actele noastre sexuale fuseseră încercări exploratoare. În vreme ce conducea spre aeroport, am privit-o cum mânuia comenzile nefamiliare. Complexul de pedale inversate și pârghii pentru schimbarea vitezei fusese conceput pentru ea - implicit, bănuiam, pentru primul ei act sexual. Douăzeci de minute mai târziu, când am îmbrățișat-o, miasma corpului ei se îmbină cu izul imitației de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aduse de nu se știe cine. Petrecerea avusese loc într-un apartament de pe lângă Piața Romană, se băuse mult, se dansase puțin, plecasem pe la cinci fără ceva. Mergeam pe Ana Ipătescu, pe trotuarul acoperit cu zăpadă proaspăt ninsă; cu mâna dreaptă mânuiam o țigară, cu stânga o strângeam pe Sonia pe după umăr, capul ei era rezemat de umărul meu. Combinația de haine groase, bocanci zdraveni, fular, căciulă, mănuși și corpul Soniei lipit de al meu mă făcea să nu simt frigul decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zgârie corzile cu furie. Știam prea bine ce încerca să împletească din notele zbuciumate: Ashes To Ashes al lui Bowie. Dar nu era bine, nu, nu era bine deloc, hotărât lucru. - Mona, am zis, termină. Înnebunesc. Nu m-a auzit. Mânuia vioara cu ochii închiși, din când în când își dădea capul pe spate, izgonind o șuviță delicată de păr negru. Era deosebit de frumoasă în jeanșii mulați pe picioarele perfecte și tricoul alb, strâmt, care-i punea în evidență sânii, talia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a unui acvariu cu pești tropicali, înveseliți de un curent vertical de mici bule de aer. Nu țin în mână o servietă cu burduf, plină și puțin uzată, ci împing o valiză pătrată de material plastic rigid, prevăzută cu rotile, mânuită cu un baston de metal cromat și pliabil. Tu, cititorule, credeai că aici, sub acoperișul peronului, privirea mea se îndreptase spre acele traforate ca niște halebarde ale orologiului rotund de gară veche, în efortul zadarnic de a le face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ciocanul de șnițel, strecurătoarea de năsturel, cuțitul de unt, încât fiecare personaj e definit mai întâi prin acest gest sau atribut; mai mult chiar, de parcă cuțitul de unt ar determina caracterul și destinul celui care în primul capitol se prezintă mânuindu-l, iar tu, Cititorule, te pregătești, de fiecare dată când în cursul romanului va apărea din nou acel personaj, să exclami: „Ah, e cel cu cuțitul de unt!“, obligându-l astfel pe autor să-i atribuie acte și întâmplări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu le vei citi, dar păstrate oricum (și șterse de praf), și o parte vie, cărțile pe care le citești sau ai intenția să le citești, de care nu te-ai desprins încă, sau pe care îți place să le mânuiești, să le ai în preajmă. Spre deosebire de proviziile din bucătărie, asta e partea vie, de consum imediat, care spune mai multe despre tine. Niște volume sunt risipite împrejur, altele lăsate deschise. Altele cu semne de carte improvizate sau colțurile paginilor îndoite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să mă lovească, sau să respingă partea din mine aplecată asupra ei, sau chiar să mă îmboldească cu o biciuire-mângâiere jucăușă, provocatoare. Mi-am lăsat mâinile în jos, încercând să feresc aranjamentul frunzelor și al florilor; între timp, și ea mânuia crengile, întinsă înainte; s-a întâmplat că în aceeași clipă mâna mea a nimerit între chimono și pielea doamnei Miyagi, strângând un sân neted și călduț, de formă alungită, în timp ce mâna doamnei, dintre crengile de keiaki apucase mădularul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lumina zilei, și Încă toți deodată, protejîndu-se unii pe alții, pentru a-l hăitui pe insulă, urmărindu-l cu intenția de a-l pedepsi din nou. Erau aceiași oameni, cu același căpitan și același negru și același subofițer mărunțel, care mînuia biciul cu diabolică pricepere; aceiași care-l abandonaseră fără cunoștință pe plaja unei insule solitare, grav rănit și sîngerînd din belșug, rănit În amorul propriu și lipsit de tot ce avea mai de preț. Ei erau, și după toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din sticlă și alamă și execută un dans scălâmbăiat, chiar dacă ne mișcăm în sus, iar forța gravitațională face asta să pară un dans de pe Lună, unde cântărești patru sute de kile. Partea tristă e tipul în uniformă de poliester mixt care mânuiește ascensorul și căruia îi scapă întreaga idee a viitorului. Tot hazul mișcării mișcării, tot, tot n-are nici o noimă pentru el, și tipul se uită la noi de parcă am fi cățelușii ăia pe care-i vezi în spatele vitrinei pet-shopurilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să-ți încasezi pensia de la orice stăpînire. Asta era meritul său exclusiv, construise Serviciul în așa fel, încît era un organism absolut indiferent la politică, era o armă bună și necesară în orice mînă. Cerea numai să știi să o mînuiești. Se gîndise cîndva că e o operă amorală, iar el nu era un astfel de om, ba chiar nu putea suporta în preajma sa astfel de indivizi, își făcuse chiar procese de conștiință, dar, pînă la urmă, se liniștise, spunîndu-și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în cămăruța lui cu telefon din aripa cea mai întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița cu coadă lungă, argintată, mînca preocupat, cu înghițituri mici, însuși Leonard Bîlbîie, omul pe care putea, foarte bine să nu-l fi găsit niciodată în ditamai orașul. Știa doar că fusese angajat la firma Mott, dar tot așa știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe care o simțise când își înfipsese sabia în pieptul unui adolescent și încă îi mai răsunau în urechi horcăielile victimei aflate în agonie, cu ochii ieșiți din orbite, demonstrând uimirea în fața morții sosite prin intermediulacelei arme necunoscute și strălucitoare, mânuite de unul pe care, până în urmă cu câteva secunde, îl considerase prieten. Băiatul trebui să facă un efort supraomenesc și să-și amintească noaptea nefasta a atacului asupra propriei lui insule, ca să-și poată liniști intru câtva conștiința și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a Întrebat. Ai permis? — Desigur, a răspuns Bill. Nu te Îngrijora, n-o să fie nevoie să-l utilizăm. E doar o asigurare. Ținea revolverul cu hotărâre, dar era liniștit, iar Margaret, privindu-l, a avut impresia că era obișnuit să mânuiască așa ceva. S-a simțit ceva mai În siguranță și-n același timp nu i-a făcut deloc plăcere că s-a simțit În siguranță. Era oare ea bucuroasă cu adevărat că e protejată de un om Înarmat? La drept vorbind
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
desena. Mâna i se mișca Întruna pe foaie, uneori În lungi trăsături line, alteori În ușoare lovituri precise. Nu-l mai văzuse făcând așa ceva și s a minunat de finețea mâinilor lui, pe care până atunci nu le văzuse decât mânuind maceta, securea sau mătura. De unde era, Adam nu putea să distingă trăsăturile desenului, așa că a Început să se apropie, până ce n-a mai avut nici o Îndoială că avea să se Întoarcă să-l vadă. Renunțase la orice prudență, voia doar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a revenit la veche placă arhicunoscută de Carmina. Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu marioneta care fusese cândva. Intra din nou în mâinile atât de puțin dibace să mânuiască o păpușă. Își simțea revolta și împotrivirea surdă clocotindu-i în creier, și, ca să se încurajeze, își spuse că cel puțin nu era singură. Ovidiu însă părea a fi cu gândurile aiurea, total dezinteresat, așa cum ședea așezat comod pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fana îi chemă la masă, se comporta nefiresc, vocea nu-i mai era melodioasă, parcă făcea eforturi să mențină conversația. Arunca dese priviri iscoditoare Carminei, lui Dimitrie, lui Ovidiu, evident, se lupta cu ea însăși. Ela ridicată pe două perne, mânuia corect furculița și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spre vânzare. Dimitrie nu disprețuia un venit suplimentar de vreme ce dorea ca soția să fie casnică. Lui nici o muncă nu i se părea înjositoare, nu era de acord că-și pierde din prestanță, așa cum susținea Fana, prin urmare, atunci când era cazul, mânuia cântarul cu aceeași dexteritate cu care ținea în mână stiloul. Avea pe lângă casă o livadă și o grădină de zarzavat foarte îngrijită, îi plăcea să muncească, să obțină de pe o bucată de pământ recolte frumoase, folosea spațiul vertical cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luciditatea în timpul celor opt ore de serviciu deși consuma foarte multă cafea. Somnul o luase în stăpânire. Spălatul lenjeriei devenise o problemă. Se enerva când observa că trebuie să pună aspiratorul în funcțiune, cârpa de praf, toate deveniseră greu de mânuit. Și o omletă era greu de preparat. Se credea bolnavă, spera că este bolnavă, numai așa își putea justifica o asemenea modalitate de a trăi. Liniștitor era faptul că începuse să gândească foarte puțin. Vocea interioară, sâcâitoare altădată, ațipise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
valoare! Nicușor Crăciun, clasa a VI-a C Proiect didactic 1. Subiectul: Compoziția după tablou; 2. Obiective: să interpreteze un tablou; să-l redea cu ajutorul unui limbaj literar; să-și imagineze acțiuni dincolo de cadrul desenului, completându-le cu sugestii; să mânuiască termeni rari din domeniul artelor plastice; să-și îmbogățească vocabularul cu termeni din domenii complementare literaturii. 3. Desfășurarea lecției. a) Contemplarea tabloului Cosași odihnindu-se de Camil Ressu dintr-un album. b) Discuții pe marginea tabloului: Câte personaje zugrăvește pictorul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deoarece de fragilitatea ei se Îndoia doar În rare momente de disperare. Iolanda Începuse să mănânce fără să-l mai aștepte. Un amănunt la fel de curios ca și eleganța ei vestimentară. Pentru a nu mai vorbi de distincția ostentativă cu care mânuia cuțitul și furculița. Își Înfășură mai strâns halatul de baie și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care practic nu fusese niciodată. Cerul era senin. Urma o noapte geroasă. 21. Mânca În grabă, Înecându-se. Hăpăia. Mâinile rigide păreau gheare uriașe făcute să Înhațe cu graba și crisparea ultimei șanse. Își pierduse siguranța și distincția cu care mânuise o viață Întreagă cuțitul și furculița. În timp, lăcomia de animal Înlocuise strălucirea ochilor săi albaștri. Deschidea gura asemenea unui pește carnivor decis să nu rateze prada care venea oricum spre el fascinată parcă de sclipirea Înșelătoare a protezei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
grijă. Am trecut pe lângă o veche statuie de marmură a mult adoratului maestru bucătar care scrisese cartea mea de bucate. Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dacă războaiele, invențiile revoluționare sau asasinările nășteau furtuni aici. Oare marea tresărea vreodată? Devenea oare nemișcată ca un iaz în toiul unei ierni albe și sumbre? — Eric, zise doctorul, am ceva pentru tine. M-am întors și l-am văzut mânuind o suliță lungă de lemn, echilibrând-o sus deasupra umărului, încercându-i greutatea înainte și înapoi ca un aruncător de lance care se încălzește. Fără să vreau, am făcut un pas în lături. — Ce-i aia? Sprâncenele lui Fidorous se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]