534 matches
-
-mi pot închipui ce înseamnă să-ți pierzi fiica. Ochii lui Bill, de obicei plini de veselie, s-au întristat dintr-odată. Pe masă, în fața lui, era un ziar. Bărbatul a luat un creion aflat alături și-a început să mâzgălească ziarul cu el. După câteva bucle elaborate, s-a mulțumit să miște creionul doar în sus și-n jos, întărind aceeași linie deja trasată. Niciodată n-o să uit ziua când ne-a sunat Nick, a spus el privindu-și fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dacă nu te mișcai rapid, trebuia să o Împarți cu cineva sau să te așezi pe podeaua rece din lemn. Dar Sala Chalk Farm avea destule saltele de gimnastică, chiar dacă unele erau cam jerpelite pe la margini. Omul de la Consiliu iarăși mâzgălea ceva. Poate că saltelele uzate erau un pericol pentru sănătate. Lesley conduse douăzeci de minute de exerciții la sol, Întărind abdomenele elevilor săi, Încordându-le posterioarele și apoi relaxându-i din nou, pentru ca, În cele din urmă, să-i expedieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
provocase nimănui contracții. Ați ajuns aici pe la 15.30, corect? — Cam așa. Și cum de-ați știut cât era ceasul? — Noi - adică, Lou și cu mine - ne-am uitat la ceasul de pe peretele de afară. L-am auzit pe polițistul-secretar mâzgălind. Celălalt se uita fix la mine. Arăta exact așa cum te-ai aștepta să arate cineva din branșa asta: solid și fără ceva remarcabil În Înfățișare, având tenul cenușiu din cauza valorii nutriționale sărace a meniului de la cantina secției, a țigărilor fumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
triumfătoare spre mine. — Da, e luni! Te rog să vii și tu. Duggie o să dea o petrecere În apartamentul lui. Să-ți scriu adresa... Puse dispozitivul Înapoi În geantă și extrase o agendă; frunzărind paginile, a descoperit una nescrisă, a mâzgălit ceva pe ea, a rupt-o și mi-o Înmână. Am luat-o cu un gest automat. Fila era din hârtie gri marmorată și părea a fi scumpă. — Și-am să-ți dau și o carte de vizită... Reintroduse agenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să se Încredințeze că acest bărbat tânăr, aparent valid, avea motive Întemeiate să nu se găsească pe front, ca să-și apere patria. Tonul era politicos, deși foarte suspicios și Însoțit de priviri piezișe În direcția blocnotesului În care mă văzuse mâzgălind grăbit. N-am avut nevoie să aduc argumente, accentul mi-era apărarea cea mai elocventă. Bărbatul se scuză fără ezitare, mă invită la masa lui, Îi evocă pe La Fayette, Benjamin Franklin, Tocqueville și Pierre L’Enfant, Înainte de a-mi explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acelei cărți mă lăsasem târât În periplul meu persan. Numai că Șirin a scos un oftat de Îngrijorare. Nu știu nimic. Am să mă interesez. Lăsați-mi adresa, am să vă scriu. Dar, vă implor, feriți-vă să-mi răspundeți. Mâzgălind În grabă „Annapolis, Maryland”, am avut senzația că mă aflu deja departe, și chiar mă pătrunsese regretul că incursiunea mea În Persia va fi fost așa de scurtă și, dintru Început, așa de rău pornită. I-am Întins prințesei hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Stăpânul mi-a spus să rămân aici până la Întoarcerea dumneavoastră. — Aș fi putut să revin Într-o lună sau Într-un an, poate chiar niciodată. Uimirea mea nu-l afectă În nici un fel. Dar sunteți aici! Îmi Întinse un bilet mâzgălit de Charles W. Russel, ministru plenipotențiar al Statelor Unite. Stimate Dle Lesage, Aș fi foarte onorat dacă ați putea veni la legație În această după-amiază, la ora patru. Este vorba despre o chestiune importantă și urgentă. I-am cerut șoferului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sa misiune era pe cale să reușească. Înainte chiar de refacerea sistemului fiscal, Shuster știuse să echilibreze bugetul, pur și simplu prin limitarea furtului și risipei. Până la el, nenumărate personaje, prinți, miniștri sau Înalți demnitari, Își trimiteau cererile vistieriei, o cifră mâzgălită pe o foaie unsuroasă, iar funcționarii erau constrânși să le aducă la Îndeplinire, sub amenințarea pierderii situației sau vieții. Odată cu Morgan, totul se schimbase ca prin farmec. Un exemplu, Între atâtea altele: pe 17 iunie, În Consiliul de Miniștri, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iar eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile acelea care mă țintuiau, care îmi urmăreau cu mare atenție fiecare mișcare, nici brațul acela agil care mă acompania în fiecare clipă, mâzgălind întruna, un document de o infinită importanță. Încerc să ignor totul, mă concentrez numai asupra ei, însă el s-a apropiat de mine cu un caiet deschis, te-am desenat, îmi spune el și îmi arată chipul meu schițat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar trebui să faceți și voi. Căci nu este vorba despre fiecare individ în parte, ci despre toți membrii, care formează un singur organism. Participi pentru tine, dar și pentru ceilalți, exact în aceeași măsură. — Foarte interesant, comentează Finn, în timp ce mâzgălește ceva. Nu-mi vine să cred că el chiar ia notițe. Cum ar trebui să decurgă aceste întâlniri? întreb eu. Mă fixează cu privirea. Chiar dacă nu prea am chef, trebuie să recunosc că e fermecător. Nu pare să facă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit Al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
românii subjugați. Îi oferi imediat un teanc impresionant de ziare virgine. Nimeni din redacție nu cunoștea altă limbă străină decât franceza, încît n-avea cine să le citească. Poate să le ia acasă, să le răsfoiască pe îndelete. Să nu mâzgălească mult. Note concise, vibrante, asta trebuie unui jurnal viu. Din nenorocire, Drapelul... Firește, ar fi perfect dacă ar putea să-i scrie și câte un articol de fond, măcar unul pe săptămână. Ia să încerce. L-au sastisit politicienii tâmpiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alta, fără să învețe. Îmi aduc aminte că elevii treptei întâi de liceu absentau foarte mult. Ca să le punem note în catalog unora, deseori mergeam acasă la ei și dădeau „formal” lucrări de control curente sau teze pe hârtia albă mâzgălită cu numele și prenumele, data și subiectul și nu mai scriau nimic. Și, cum tu ai spus că nu aveam voie să lăsăm repetenți, puneam pe lucrare nota 4, iar când mai venea pe la școală și făceau act de prezență
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mi le ia până nu termin, în rest, evident, nu am ce discuta cu el și nici cu altcineva. De altfel, nu sânt singura persoană din salon care scrie. La geam e patul Laviniei (Lavița, cum își spune singură), care mâzgălește cu febrilitate, opt ore pe zi, scrisori de dragoste către un oarecare Doru. Textul lor e foarte spațiat pe paginile roze, portocalii, albăstrii sau violete, așa încît rămâne loc destul pentru desene. Lavița, cu limba scoasă de-un cot, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de dragoste, cu carioca divers colorată, chiar pe corpul ei, pe care l-a umplut, peste tot unde a ajuns, cu litere și desene naive. Acum își scrie pe piept, cu cerneală verde: Te rog sămi seriz tu, iar alături mâzgălește un cap de fată cu păr maro și ochi albaștri și gură roșie. Iată cum stăm. În orice caz, va trebui să ies de-aici, unde nu fac decât să amân la nesfârșit lupta cu fiara. Obsesia mea nu se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
problema Puiei, numind-o pur și simplu o fandosită. Ne luam însă după ea fără să vrem și de multe ori șterpeleam și noi de-acasă câte o bucățică de ruj vechi sau câte un ciot de dermatograf și ne mâzgăleam cum ne trecea prin cap. Asta mai ales când ieșeam pe câmp ca să jucăm jocurile noastre preferate, pe care le cântam și le dansam cu toatele, uitând orice râcă dintre noi. Țopăiam pe arătură până seara, cântând "Ești o floare, ești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
timpului. Iar apoi să se substituie universului, să devină el însuși Lumea. Numai așa cred că un om, un artist, și-ar putea îndeplini menirea. Restul e literatură, colecție de trucuri stăpânite mai bine sau mai rău, bucăți de hârtie mâzgălită cu gudron, pe care nu dă nimeni doi bani, oricât de geniale ar fi rândurile de semne grafice, care, curând, tot nu vor mai fi înțelese." Rostise vorbele astea pătimaș, cu o expresie amară. Tăcu apoi mult, în seara aurie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neavînd culori, cromatica e indicată prin litere: R O Ș U) și orb. Aici scrie: THIS. IS. THE. END. Titlul următorului album la care lucrează trupa mea. Desenul ar putea fi coperta. Da, ar putea fi. Caietul de engleză? E mîzgălit. La sfîrșit scrie (cred, nu sînt sigur, pentru că notele au fost luate pe Întuneric, cu un pix ieftin, fie În picioare, fie stînd Întins În iarbă, În orice caz, aproape dormind): Cam asta e! Acolo e poarta. Acum poate că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
om căzând de pe o schelă foarte înaltă. Pe dată își dăduse seama că omul acela era el însuși. Nu spusese nimic despre acest lucru, nici atunci nici mai târziu. Da, există semne pe lume. Văzuse odată numărul patruzeci și patru mâzgălit cu creta pe un zid. În acea dimineață se trezise devreme, cu convingerea clară că azi era ziua cea mare. Nu va mai aștepta. Așteptase o invitație, o scrisoare, ba chiar sperase să primească una? Alcătuise și el scrisori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Way. Îi scrisese și lui Hattie, în termeni asemănători. Scrisoarea adresată lui Pearl începea cu „Dragă Pearl“ și sfârșea cu „Al dumitale, sincer, J.R. Rozanov“. Cea către Hattie începea cu „Dragă mea Hattie“ și sfârșea cu, „Al tău, J.R. R.“ (mâzgălit). Niciodată nu folosise față de ea denumirea de „bunic“ sau „tata mare“ sau ceva de genul ăsta. Hattie nu avea nume pentru el și nu i se adresa cu nici un apelativ. Alex îi scrisese cu multă răceală lui John Robert, comunicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Marciuc și, energic, puse ziarul de-o parte pe masă, lovindu-l cu palma. Iată, chiar din această clipă studenta care a făcut asta este exmatriculată! A făcut asta? Dar ce anume făcuse studenta? Murmurele se întețiseră. Cineva spunea: A mâzgălit! Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-l cu palma. Iată, chiar din această clipă studenta care a făcut asta este exmatriculată! A făcut asta? Dar ce anume făcuse studenta? Murmurele se întețiseră. Cineva spunea: A mâzgălit! Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
palma. Iată, chiar din această clipă studenta care a făcut asta este exmatriculată! A făcut asta? Dar ce anume făcuse studenta? Murmurele se întețiseră. Cineva spunea: A mâzgălit! Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mama, să-l chem acasă, ținea să-l comunice din nou celorlalți), eu, cu atât mai puțin, știam cam ce treburi învîrte un "subsecretar de stat". Nu mergeam încă la școală. Aveam, deja, "lecturi", întrucît tata mă învățase să-mi mâzgălesc numele și să casc ochii prin cărți pe la cinci ani, dar ziare nu ajungeau în Lisa. Singurele tipărituri, cu poze și cu referințe mai mult bisericești, erau calendarele venite de la Mitropolia din Sibiu. De unde să fi aflat ce era "statul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
față și toți bărbații mobilizabili au fost obligați să plece pe front. De prin Europa, pe unde a ajuns frontul, tata trimitea părinților și surorilor vești optimiste, cum cerea cenzura militară. După ce s-au terminat cărțile poștale, a expediat scrisori mâzgălite pe scoarță de mesteacăn; în versuri, fetelor din sat, și în proză, părinților. Le aducea la cunoștință că era sănătos și că deviza companiei (probabil, vigilența cenzurii militare slăbise în fața acelei corespondențe primitive) era "arma-i pușca, nădejdea-i fuga
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]