1,008 matches
-
de peste calea ferată. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Austriecii au desființat mănăstirea de maici de la Ițcani, confiscând pământurile mănăstirești în beneficiul Fondului Religionar Greco-Ortodox. Primii coloniști germani au sosit aici la Ițcanii Noi la 4 iulie 1788. Atunci au venit opt familii, urmate la scurtă vreme de altele zece. Aceste familii proveneau în majoritate din landul Renania-Palatinat și erau
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
copiști de cărți, dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor, dascăli pentru biserici și școli. Descoperirea Psaltirei voronțene și a Codicelui voronțean, i-a determinat pe cercetători să considere că de pe timpul aflării lui Grigore Roșca la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se studia în limbile slavonă și română. Puține sunt însă exemplele care ar demonstra că un tînăr sau un monah și-a făcut studiile la școala mănăstirească de la Voroneț. În una din însemnările de pe Tetraevangheliarul din 1550/1551
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
de pe timpul aflării lui Grigore Roșca la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se studia în limbile slavonă și română. Puține sunt însă exemplele care ar demonstra că un tînăr sau un monah și-a făcut studiile la școala mănăstirească de la Voroneț. În una din însemnările de pe Tetraevangheliarul din 1550/1551, dăruit de mitropolitul Griogore Roșca, mănăstirii Voroneț: „... unde din fragedă copilărie m-am închinat lui Dumnezeu, cu rugăciunea Sfântului părinte al nostru Daniile cel nou, și unde am primit
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
ca preot sub supravegherea monahilor din partea locului. O înviorare deosebită a vieții monahale pe diverse planuri a cunoscut mănăstirea Voroneț pe timpul egumenului Macarie(1756-1782), cînd s-au construit noi chilii, a fost reparată biserica, au fost reparate cu insistență proprietățile mănăstirești, efectuîndu-se în acest scop și întocmirea în 1775 a unei Condici de averi de tot felul ce a fost tălmăcit și renovat de Vartolomei Mayereanu Pomelnicul, au fost procurate cărți noi, a crescut numărul monahilor. După anul 1774, cînd are
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
de construcție veche, înălțată probabil prin secolele XI-XII și alta mai nouă, edificată în secolele XVI-XVII. Mănăstirea veche, săpată într-o stâncă gigantică de calcar, include 18 peștere, legate prin treceri interioare. Ea este una din cele mai importante construcții mănăstirești rupestre de pe malurile râului Nistru. La Saharna se mai găsește vechea clădire a școlii de viticultură edificată la începutul secolului al XIX-lea de moșierul Nicolaie Apostolopulo și o cramă din secolul al XIX-lea. În zona Rezinei și în
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
Ortodoxe Române. În perioada administrării mănăstirii de către călugării greci s-a refăcut pictura murală originală în tehnica „a secco” (tempera), a fost adăugat un amvon baroc fixat în peretele nordic al naosului și un cafas în pronaos. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Mănăstirea Popăuți a devenit biserică de mir. Pe rând, proprietățile fostei mănăstiri sunt cedate de Primăria orașului Botoșani către diverse instituții: casele egumenești sunt date armatei în 1868, livada
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
Slatina, într-o depresiune flancată de doi versanți, străjuieste de veacuri aceste locuri, favorizată de configurația naturală a terenului, păstrându-și nealterate tradiția, prestigiul precum și frumusețea și robustețea construcției. Monumentul se numără azi, prin îndepărtatul său trecut istoric, între așezările mănăstirești cu renume din Județul Olt, fiind contemporană cu alte ctitorii domnești și boierești din vecinătate. Încărcată din belșug de istorie, Mănăstirea Clocociov apare în peisajul orașului Slatina nu după mult timp de la prima lui atestare în anul 1368, devenind mai
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
numită Clocociov”, care seamănă cu Mănăstirea Stănești de peste Olt și este „stăpânită de egumeni și de călugări greci, de la Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte” . Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar mai ales după secularizarea averilor mănăstirești, complexul a pierdut mai multe avarii, ca urmare a jafurilor, a primului război mondial, precum și a cutremurelor din secolele XIX și XX, care au dus la totala sa degradare. În primăvara anului 1976, stabilindu-se aici Ieromonahul Visarion Coman și
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
piatra de temelie la rezidirea Mănăstirii Bogdănești, în prezența PS Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și fiu al satului. Începând din anul 1994, s-a început rezidirea Mănăstirii Bogdănești pe un nou amplasament. Elementele componente ale ansamblului mănăstiresc sunt următoarele: Biserica a fost construită din piatră, dorindu-se ca aceasta să fie un altar închinat voievodului descălecat din Maramureș. În interiorul bisericii, s-a amplasat mobilier sculptat de către meșteri din stejarul pădurilor bucovinene. În interval de 10 ani de la
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
literatură, filosofie, artă, muzică, politică, știință, religie, precum și în alte domenii de cercetare. Savanții renascentiști au adoptat metodă umanistă în studiu și s-au axat pe realism și emoția umană în artă. Umaniștii ca Poggio Bracciolini au căutat în bibliotecile mănăstirești din Europa textele literare, istorice și oratorice latine ale Antichității. Căderea Constantinopolului din 1453 a generat un exod al savanților greci ce au adus manuscrise prețioase în limba greacă veche, dintre care multe, în Occident, căzuseră în obscuritate. Se pune
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Cioara, numită Plăișor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea , fiind nevoie să se înlocuiască, în satul Cioara, biserica veche, atestată de conscripția lui Bucow, cu 138 familii ortodoxe, se construiește, în cimitirul vechi, monumentul de astăzi, recuperându-se materialul lăcașului mănăstiresc, din nou stricat în 1788. Monumentul este astfel consemnat în pisanie : „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au făcut această sfântă biserică la anul 1798, fiind îndemnători Andrei Șuvaina, Gheorghe Socaciu, Teodor Șuvaina dascăl al sfintei biserici” (scrisă pe o grindă a
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
alte 4 grădini pătrate, marele claustru cu arcade, acolo unde se sprijinea de biserică, era pardosit cu un rând de morminte. În acest loc, dedicat stării de liniște și propice meditației, cărți de pietate erau așezate într-un mic dulap mănăstiresc, prețios și rar. Cele două uși pictate ale acestui mic dulap de perete (sau "armarium") se ilustrau prin variații asupra temei hranei spirituale, cu scene cu Sfânta Ana învățând-o pe Fecioara Maria și celebrul tablou al lui Murillo « Miracol
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
asista la unele slujbe, deși mai existau capele în diferite clădiri claustrale. În extremitatea de Sud-Vest, aproape de zidul cel înalt și crenelat, era izolat "Spitalul", conceput „pentru aceste soiuri de boli contagioase care apar uneori.” Era construit departe de clădirile mănăstirești, dincolo de grădini și de livezi, ca un fel de "lazaret", pentru a evita ca bolnavele aflate în carantină, instalate în locuințele lor, să contamineze restul comunității. Această casă, cu un acoperiș foarte abrupt de ardezie, datată din 1629, rămâne astăzi
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
o cantitate mai mică, berea era cealaltă băutură produsă la fața locului, din cele mai vechi timpuri. Hameiul era utilizat în farmacopee sau în fabricarea berii la abație, care poseda și o frumoasă plantație de hamei care, la risipirea bunurilor mănăstirești, la Revoluție, s-a vândut cu de franci. Între stână, cotețul porcilor și "fabrica de bere", în apropiere de "Fântâna Spălătoriei", se afla cuptorul de var, care, odată stins, era utilizat pentru spoirea zidurilor adăposturilor animalelor, și cu care se
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
anul 1734 de prea înalta și prea puternica Damă Doamna Alexis Magdelaine de Vassinhac Imécourt Stareță a Casei Regale din Juvigny.” Vânzarea acestei vii împrejmuite, la Revoluție, a produs de franci. La marginea grădinii de zarzavat și în apropiererea clădirilor mănăstirești " Depozitul de lemne", orientat Nord-Sud, era un adăpost acoperit cu țigle rotunde, destul de lung, strâmt și puțin înalt, unde erau antrepozitate lemnele pentru încălzire (bușteni, lemne de foc, lemne pentru fabricarea cărbunelui de lemn), și unde se îngrămădeau, deja pe timpul
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
sa atestare documentare datează dintr-un uric din 1365 al domnitorului Bogdan I al Moldovei (1359-1365), prin care satul Lămășeni este dat boierului Rotopan. În secolele următoare, satul a fost pe rând sat răzeșesc, sat boieresc, sat domnesc și sat mănăstiresc. Conform Cronicii parohiale redactate de preotul Petru Rusu, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) a fost construită o biserică de lemn în imediata apropiere a actualei biserici de lemn.
Lămășeni, Suceava () [Corola-website/Science/301965_a_303294]
-
IPS Mitropolit Glicherie Tănase al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. O săptămână mai târziu, de ziua Sf. Prooroc Avacum (26 noiembrie 1968), este hirotonit ierodiacon de către PS Episcop Silvestru Onofrei. De atunci, și-a împărțit timpul între ascultările mănăstirești și slujbele bisericești. Este desemnat ca profesor de muzică psaltică pentru monahii de la Mănăstirea Slătioara. La 31 iulie 1981, de ziua Sfântului Evdochim, chiar în ziua lăsatului de sec pentru postul Nașterii Maicii Domnului, este hirotonit ieromonah de către P.S. Silvestru
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
începând (...) până la pârâul ce merge la Radeșani, lângă Stăniga”". Această danie a fost întărită 10 ani mai târziu de către domnitorul Ștefan al II-lea al Moldovei. După construirea Mănăstirii Slatina (1554-1558) de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, satul Rădășeni a devenit moșie mănăstirească. Conform tradiției, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) ar fi învățat carte la Rădășeni și apoi, după urcarea sa pe tronul Moldovei, ar fi făcut Rădășenii sat domnesc. După tradiție, ar mai fi existat o biserică la
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
Adunării Deputaților. Tot aici, în clădirea în care se întrunea Divanul Domnesc, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei și al Țării Românești. În 1650 dealul era acoperit de viță de vie aflată în proprietatea voievozilor țării. Complexul mănăstiresc era încojurat cu ziduri, precum o cetate, începând cu 1698 accesul în curtea mănăstirii se făcea prin clopotnița construită de Constantin Brâncoveanu. În interiorul curții existau 3 cruci de piatră: una sculptată în amintirea Mitropolitului Teodosie, alta în cinstea generalului Miloradovici
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
timpului aducându-i-se diverse completări și ajustări. Biserica adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la 13 iulie 1774. Paraclisul bisericii este piesa cea mai valoroasă din tot ansamblul mănăstiresc de pe Dealul Mitropoliei. Clădit în secolul al XVII-lea împreună cu palatul, paraclisul este refăcut 1723. Amintirea acestui moment se regăsește pe inscripția grecească din interiorul edificiului, pictată deasupra ușii. Inscripția este în versuri și reprezintă opera poetului Dimitrie Notara. Inscripția
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
versuri și reprezintă opera poetului Dimitrie Notara. Inscripția prezintă un aspect inexact și anume Nicolae Mavrocordat și mitropolitul Daniil Topoloveanu (1719-1731) sunt prezentați ca fiind ctitrii lăcașului de cult, ei de fapt fiind restauratorii acestuia. La momentul zidirii clopotniței complexul mănăstiresc era înconjurat de ziduri, construcțiile mănăstirești fiind amplasate în interiorul curții delimitate de aceste ziduri. În anul 1698 Constantin Brâncoveanu dispune construirea unei porți de intrare în interiorul mănăstirii conform tradiției, adică sub forma unei clopotnițe. Clopotnița a fost restaurată între anii
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
Notara. Inscripția prezintă un aspect inexact și anume Nicolae Mavrocordat și mitropolitul Daniil Topoloveanu (1719-1731) sunt prezentați ca fiind ctitrii lăcașului de cult, ei de fapt fiind restauratorii acestuia. La momentul zidirii clopotniței complexul mănăstiresc era înconjurat de ziduri, construcțiile mănăstirești fiind amplasate în interiorul curții delimitate de aceste ziduri. În anul 1698 Constantin Brâncoveanu dispune construirea unei porți de intrare în interiorul mănăstirii conform tradiției, adică sub forma unei clopotnițe. Clopotnița a fost restaurată între anii 1956-1958. Sub această clopotniță este împușcat
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
sunt expuse în vitrine veșminte scumpe și obiecte bisericești folosite în efectuarea servciului religios. Palatul a fost construit în 1907 după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, pe locul unde era Divanul Domnesc, la rândului fiind construit pe locul unor vechi construcții mănăstirești. Palatul este construit în stil neoclasic, fața acestuia are 80 m, iar în partea centrală a acesteia prezintă un peristil, în componența căruia intră 6 coloane ionice. În interiorul palatului sunt amplaste busturi, în bronz, marmură și picturi, ale marilor figuri
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
biserică se află o placă de marmură cu următoarea inscripție: În anul 1993, la inițiativa preotului Vasile Bostan și cu aprobarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, biserica de mir a fost transformată în mănăstire cu obște de maici. Incinta mănăstirească este înconjurată de un zid din bolovani de piatră, având spre stradă o poartă metalică. Aleea de la poartă la biserică este din beton și are 100 m lungime și 3 m lățime. De asemenea, există o alee betonată de la biserică
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
mănăstirea a fost părăsită de călugări; biserica a devenit biserică parohială a satului, iar clădirile monahale au fost cedate Ministerului Sănătății pentru a adăposti un spital. Istoricul Nicolae Iorga a atras atenția asupra Mănăstirii Coșula, el subliniind că acest ansamblu mănăstiresc este unul dintre foarte puținele monumente vechi din ținutul Botoșanilor. El a făcut în 1904 o călătorie prin Moldova, ajungând și la "„ ...pădurea Coșulei, - dincolo de care așteaptă vechea mănăstire a lui Mătieș vistierul lui Petru Rareș, cu zidul de împrejmuire
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]