447 matches
-
de grinzi. Ori de câte ori vedea sacii puși la păstrare în fiecare casă, gândurile samuraiului zburau de la unchiul său plicticos la chipul blând al tatălui său mai înțelept pe care și-l amintea bine. Tatăl lui ducea însă și el dorul pământurilor mănoase stăpânite de familia sa din moși-strămoși și spunea adesea că în Kurokawa s-ar fi descurcat bine și în anii fără rod. Acolo erau câmpii unde se făceau recolte bogate de grâu, cu muncă puțină. În sălbăticia de aici, culturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Mării Negre. Să pornim la drum! “Înfățișarea generală a țării noastre e aceea a unei cetăți cu ziduri înalte. Zidurile sunt munții care se întind roată, în jurul Ardealului. În afara lor se lasă valuri, când mai repezi, când mai domoale către șesul mănos. Ape iuți caută să iasă din închisoarea zidurilor, repezindu-se spre locurile joase. În vânzoleala mersului lor iute, răzbat piedicile ieșite în cale. Ici taie văi largi, dincolo mai înguste, până când, obosite, se odihnesc în luncile umbrite din preajma dealurilor și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
umbrar împotriva căldurii zilei, și ca loc de adăpost și de ocrotire împotriva furtunii și ploii. $5 1. Voi cînta Prea Iubitului meu, cîntarea Prea Iubitului meu despre via Lui. Prea Iubitul meu avea o vie, pe o cîmpie foarte mănoasă. 2. I-a săpat pămîntul, l-a curățit de pietre, și a sădit în el vițele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei, și a săpat și un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-i facă struguri buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
din țara Asiriei și fugarii din țara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfînt, Ierusalim. $28 1. Vai de cununa îngîmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! 2. Iată că vine de la Domnul, un om tare și puternic ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape care o doboară cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape care o doboară cu putere la pămînt. 3. Va fi călcată în picioare, cununa îngîmfată a bețivilor lui Efraim; 4. și floarea veștejită, care este strălucirea podoabei ei, pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor și pe care, abia o iei în mînă, și îndată o și înghiți. 5. În ziua aceea, Domnul oștirilor va fi o cunună strălucitoare și o podoabă măreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lui petrecută într-una din cele mai frumoase regiuni lusitane. Santa Comba, în apropiere de Vimieiro, se află cam la 40 km la miazănoapte de Coimbra. Sunt locuințe modeste dar sănătoase, cu grădini și arbori roditori, căci întreg ținutul e mănos. Șoseaua trece printre livezi de măslini și holde, nu prea departe de casa lui Salazar. Pe aici, verdele puternic cu ape metalice, începe să domine peisajul. Au dispărut nuanțele palide din Sud, verdele acela decolorat de soare, biruit de argilă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asculți în dimineți cocoșii dinspre cuptor o să-ți pătrundă-n nări miros de pâine coaptă-n vatră cu coaja rumenită bună de o să vii în sat la mine o să-ndrăgești și tu pământul sacru din care râd spre soare holdele mănoase și dă-n miresme liliacul. Lucreția IONESCU BUICIUC <biography> Am absolvit Facultatea de Zootehnie și Medicină Veterinară din Iași, și de Jurnalism la București. Am fost redactor-șef la ziarul „Deșteaptă-te, române!” și la ziarul „Viața studentească”. Debutul literar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pot vorbi nici acum. Evelina Perussi - era un nume de rezonanță italiană - iar numele acesta, lămuri femeia, venea de la soțul ei, Leonardo Perussi, pe care Levantul îl atrăsese aici, din Mediterana italică, un vaporean din Sicilia, care dând de ținutul mănos și viața ușoară pe-atunci de la noi, el venit din sărăcia Siciliei, se opri în portul de amestecătură cosmopolită și nu mai plecă; la un an după aceea se căsători cu femeia care era muribundă acum, pe atunci tânără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acestea și altele încă, îmi spuneam, le-au văzut, poate, în realitate nu în fotografii ca mine, ochii tineri pe-atunci ai aventurierului Leonardo Perussi. Fugise de solul insular, sărac, din sudul peninsulei italice, în est, atras, aici, de pământul mănos și blestemat al răsăritului cu porturile lui bogate și cosmopolite. Trebuie să fi fost, îmi spuneam din nou, ca în ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecând de data asta și după spusele doamnei care-i stăpânea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ceres, am aruncat nuci și prăjituri, potrivit obiceiului, am fost de față când a fost sacrificată scroafa pentru zeiță... Astăzi, la circ au loc curse de cai. Zgomotul copitelor trezește forțele ascunse ale Naturii, datorită cărora câmpiile noastre vor fi mănoase. Iar acum... Auzi lătrăturile acelea? Sunt vulpi. După tradiție, la idele lui aprilie sunt prinse cu zecile și li se leagă de cozi torțe aprinse, pentru a se respecta riturile vechi ce apără câmpurile și viile de calamități. Acum vulpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pământul țării mele E bun, mănos și darnic, Rodește spice grele Brăzdat de plugul harnic. Văzduhul țării mele E proaspăt și prielnic Sub scăpărări de stele Ne mângaie sfielnic.
Patria. In: Chemarea omului la un ospăț al gândurilor! by Crina Larisa Potorac , Eugenia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/408_a_740]
-
locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați fiecare cu câte o prăjină, tata și bunicul începură să bată nucii. Din ei cădeau ca o ploaie mănoasă nucile, unele desfăcute de coaja verde, altele împreună cu coaja care le ferise toată vara de arșița soarelui, dar odată căzute la pământ se dezbrăcau de ea pentru că le devenise inutilă, altele încă bine închise în coaja verde, care se încăpățânau
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
așezat pe crenguță, ca o pereche de îndrăgostiți, ciripind voioase, iar crenguța își porni legănarea, scuturându-și petalele florilor de emoția revederii și de dragul vrăbiuței. Spre seară, vrăbiuțele plecară să îngrijească de cuibul lor, iar crenguța rămase să facă rod mănos din florile sale. Timp ce câteva săptămâni bune vrăbiuța nu s-a mai arătat iar când sosi într-un târziu, a găsit crenguța încărcată de rod. Dar roadele și frunzele ei erau palide și lipsite de viață. Crenguțo, ce s-
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cruce, Pentru ce “Domnul”, azi le-a dat Și se gândesc să se apuce De mâine, toți, la adunat... Se bucură că iarba-i mare, Că spicul grâulu-i frumos, Că au ce pune în hambare Și anul, e un an mănos... Trudiți, cu coasa pe spinare Și gândul la acei de-acasă, Pe drumul vechi, pe lângă care, Se-ntorc țăranii...de la coasă...
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
deschis, Pe patul de scânduri sleită visezi Realul pierdut pentru vis. Visează căsuța-așezată-ntre tei, Cu flori de mușcată n ferești, Măicuța în poart’așteptând pe poștaș S aducă scrisoare cu vești, Flăcăii la horă, tractoare pe câmp, Ce ară pământul mănos, Pe țața Florica și badea Cârțan, Ce-a mers la Viena pe jos. Pădurea bătrână, cu frunze căzând, Izvorul ce-l bei din căuș, Copiii, la școală, voioși se-ntrec Și fac dintr-un dâmb derdeluș. La toate Maria visează
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
umerii să nu A Nu mai ascultă nimeni, nu mai dă spic AMINTIRE Am vrut, măicuță, să avem în casă af, af. e‐ ai îmbrăcat cu bluza cea mai nouă, Drag chipul tău și când vei fi doar pr Pământ mănos; și, într‐o zi, odată, Te‐ am luat cu noi la domnul fotogr T 80 Ți‐ai pus în păr o floare de atlaz și fotograful, să fii mai frumoasă, a să nu pari săracă‐ apoi ți‐a pus, piept
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
stați pe pieptul slab acuma Întâia dată‐ncrucișate. Ostaș al sfintei munci depline, De‐ acum pământul te așteaptă, La judecata cea din urmă Tu vei găsi socoată dreaptă! Cinstită slugă credincioasă, Vor odihni a tale moaște, Doar glia neagră și mănoasă Atât de bine te cunoaște... Închișii ochi n‐or să mai știe, și nu s‐ or tulbura de jale Când cai străini vor paște iarba De pe movila gropii tale. Azi nu mai e îngust bordeiul Să‐ ncapă jalea ta amară
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în care aveau să ajungă uralienii după nefastul act de la 23 august 1944. Istoria se întorsese cu spatele la noi. Savel oftează din tot duhul de parcă e-n ultima clipă de viață și ar vrea să mai vadă o dată Basarabia mănoasă și pe Ștefan cel Mare și Sfânt cu vitejii săi hatmani și oșteni în cetățile de pe Nistru. Cuvintele mareșalului Ion Antonescu îl ajung cu ecoul: “Lupta pentru dezrobirea brazdei strămoșești s-a terminat...Lupta pentru salvarea credinței și pentru civilizație
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aceste locuri în care viața și omenia pulsează de mii și de sute de ani, își are legenda ei, istoria ei, cum de altfel, fiecare palmă de pământ, fiecare vale, fiecare deal, fiecare munte, fiecare stâncă de pe întinsul frumoasei și mănoasei noastre țări își are legenda ei. Frumoasă și impunătoare este Mănăstirea Secu, acest lăcaș care de sute de ani a stat drept în fața uraganelor ce au încercat să o clatine, căci „apa trece, pietrele rămân”. Uraganele au trecut, dar mănăstirea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
povestea. A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti... A fost odată o grădină înfloritoare în partea de nord a continentului numit Africa. Găseai acolo de toate: flori, arbori, fructe, legume, pomi roditori, câmpii mănoase... Oamenii lucrau pământul, udau și îngrijeau vegetația, aduceau apa prin canale de irigații. Plantele se simțeau excelent, recoltele erau mari, oamenii aveau de toate și erau fericiți. Aceasta era Sahara. Ce s-a întâmplat, însă? La un moment dat, au
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
oameni i-au lăsat fără grădini... Pentru că, fără arbori și fără apă, pământul sa uscat, s-a transformat într- un deșert din ce în ce mai mare. Frumoasa grădină a devenit, în cele din urmă, pustiul imens care este astăzi. Nici urmă de câmpii mănoase, de frunze verzi, de fântâni și de răcoare, nici urmă de oameni care să se bucure de dărnicia pământului. ...De unde știu eu povestea asta - mă întrebați? De la părinții mei care o știu de la părinții lor și de la părinții părinților lor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mi-a spus niciodată că i i patria dragă și nici că nu știa cum să spună astfel de cuvinte. Lua în mână țărână de pe ogor și o frământa lin și ne spunea că nu-i nicăieri pământ așa de mănos”. Sublimă lecție de patriotism, în cât mai simple și convingătoare cuvinte. În acest caz, orice sforărie patriotardă pălește fără drept de apel. în Doamne, ca patriot român luminat, zice: „Cu plecăciune, rogu-mă Ție să-mi spui când se vor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care căuta sămânță de scandal. La începutul carierei sale, Ralph inițiase o cruciadă împotriva taxelor exorbitante pentru încheierea actelor de vânzare-cumpărare și îi încurajase chiar pe cetățenii orașului să încheie actele pe cont propriu, punând astfel în pericol cea mai mănoasă sursă de venit a avocaților locali. Asta se întâmplase cu aproape douăzeci de ani în urmă, dar avocații nu uită ușor. Norman Jones nu s-a gândit propriu-zis că Alzheimerul era o binemeritată pedeapsă pentru asta, dar i-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
facă drumuri atât de lungi, mai puțin neamul lui, venit pe meleagurile astea tocmai de la Răsărit. - Aia a fost o călătorie adevărată, și am umblat așa pentru că n-aveam de-ale gurii. Pe vremea aia eram puțini și căutam pământuri mănoase, cu multă apă și vânat. Era Ceața Adâncă și nu ne ajungea mâncarea, oricât de puțini am fi fost. - De unde știi că așa a fost? - Așa spune Vindecătorul. - Ah, Vindecătorul. Și dacă el știe așa de bine ce vrea Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i în ea. Cu gipul a plecat la vilă. Ați văzut ce ridică acolo? O cercetă nedumerit. Parcă era sora lui Sighirtău, Horcița, candelăreasa de la cimitir. Dar ce căuta aici, să vândă lumânări. Ea, care ținea o afacere atât de mănoasă? Îi făcu semn femeii să-l lase în pace. N-avea chef de discuții. Îi părea rău că nu-l găsise pe păritele Ioachim. S-ar fi sfătuit despre ăia cu el. Era specialist în problemă. Citise niște cărți franțuzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]