3,738 matches
-
secol stările de fapt au impus agenda gînditorilor. Dacă te-ai uita la același secol prin alt ochean, acela care dezvăluie mișcarea ideilor în fizică, în biologie ori în tehnologiile informatice, ai vedea că s-a cîștigat ceva de o măreție fără egal, ceva atît de revoluționar încît puterea gîndului integrator, filozofic, n-a mai stat la originea noilor revelații, ci stă încă în așteptararea unificării lor într-un fel de judecată de apoi, care va dezvălui abia la urmă ceea ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
a lansat idei monumentale, nu a avut revelații esențiale precum Ștefan Niculescu, Aurel Stroe sau Anatol Vieru. Numai cel care a străbătut cu gravitate căile creației poate sesiza inefabilul unei idei secundare și doar cel care a fost cutremurat de măreția unor vaste construcții poate înțelege semnificația detaliului. În Spațiu și ritm, ca și în Simfonia a III-a, în Poarta sărutului, ca și în clasele de compoziție de tipul Echinocțiilor sau Invocațiilor Olah a știut să gestioneze cu dibăcie relația
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
Cui se adresează? Servitorilor săi? Unei mulțimi închipuite? Lambert și ai lui stau cu toții pe la ferestre, nu sunt convinși că pricep ceva. Se amestecă frânturi de frază... Vizita la Hugo... Așa ceva te spală de toate cele, de toate murdăriile vieții... Măreția lui Victor Hugo... se răsfrânge și asupra lui... Sunt mare... mare... Lambert întredeschide fereastra, își zice că asta îl va determina pe stăpân să tacă. Dimpotrivă, strigă cât îl ține gura, un puștan, da, asta e, un puștan... Mare, mare
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
asupra lui... Sunt mare... mare... Lambert întredeschide fereastra, își zice că asta îl va determina pe stăpân să tacă. Dimpotrivă, strigă cât îl ține gura, un puștan, da, asta e, un puștan... Mare, mare, sunt mare... Asta a căutat dintotdeauna, măreția, asta i-a lipsit. Acum totul s-a schimbat. Nimic nu-mi este interzis. Auzi, Lambert? Nici o interdicție. Vai de mine, zice Lambert, nu-i ajunge că și-a permis să taie o beregată sau două... Baronul strigă numele lui
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
proletariatului care făurește societatea noastră comunistă". (Nu putem să nu sesizăm apropierea de concepția despre morală exprimată în celebrul fals propagandistic - Protocolul înțelepților Sionului: "Tot ce e benefic pentru poporul iudeu este drept și sacru din punct de vedere moral".) Măreția "Reich-ul de o mie de ani" ori societatea egalitaristă comunistă, paradisul săracilor - iată imaginile promisive care alimentează și justifică entuziasmul distrugerii prezentului. Visul nazist și visul comunist sînt menționate împreună în inventarul alibiurilor nobile ale violenței și de un mărturisitor
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
însă o echipă sudată la perfecțiune. Repertoriul a fost pe măsură; au fost redate cu aplomb și siguranță sonoritățile Suitei nr.3 „Săteasca” de Enescu, iar pentru cea de a doua parte Simfonia I-a de Rahmaninov. Totul a inspirat măreție, iar bisurile au fost și ele generoase: Hora Staccato de Dinicu - interpretată de un excelent trompetist al orchestrei, plasat imediat după Suita nr. 3, iar după simfonie au urmat Dans ungar din Lacul Lebedelor de Ceaikovski , Dans Spaniol de Gimémez
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
s-a împăcat însă niciodată cu tonul minor al melancolicului Chopin și de asemenea cu tristețea necontenită a lui César Frank, spunând că-i vine să „leșine sau să bocească”. Îi plăcea Beethoven pentru optimismul și eroismul lui plin de măreție. Tata avea un auz muzical de mare precizie și nimic nu-l supăra mai mult ca distonarea. Spunea adesea: „cum puteți voi să cântați atât de fals, - eu, să vreau nu pot”! Eu aveam un glas drăguț în tinerețe și
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
tot așa?” Drumul ales de intuiția și imaginația mea fusese cel bun. În mai toate sonatele lui Beethoven prindem firul fanteziei creatoare, dela strigătele primăverii atât de plastic sonorizate în opus 31, Nr. 3, până la cutremurul cataclismal al Appassionatei și măreția opusului 111. Acest drum pe care-l face compozitorul din tehnicile unghere ale sufletului până la exteriorizarea expresiei, interpretul îl va face deandoaselea, întorcându-se dela textul dat, la misteriosul argument creator. Deaceea un profesor trebue să încerce să desvolte imaginația
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
adevărat există un anumit talent înăscut, regina este tot mai mult pusă în umbră, în așa fel că foarte atinsă, nu mai voește să mai apară la defilarea de la 10 mai. O vezi din când în când purtându-ți cu măreție doliul de regină văduvă, un doliu care trebuie, după rigorile etichetei, să dureze doi ani în șir. Poartă un fel de bonetă a la Maria Stuart, de altfel și portul rochii cu mărgele șirag de perle terminat printr-o cruce
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ei de acasă, cu toate că avea o mamă admirabilă. A doua zi furăm poftiți la Conservatorul comunal (sub direcția lui Drăgoi), unde la un pian Bösendorfer destul de bun, descifrai împreună cu autorul opera mistică „Constantin Brâncoveanu” de Drăgoi. Eram profund mișcată de măreția temelor, varietatea și bogăția neasemuită a ritmicei, de cea mai autentică factură românească, o piatră prețioasă în literatura muzicală română, care n-avea pereche! În acordurile preludiului se părea că cercurile se deschid! Spre seară plecarăm din Timișoara cu cele
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
cu o pomană / arta mea / versurile mele care coboară / fulgere din cer / sprijiniți-o cu un dinar / pentru o bucată / de pîine și-un pahar / de vin prost" (Cerșetorul de lux). Ori, pe o regresivă stare bucolică, declară excedat de măreția aceluiași mister: "o ploaie de nectar / și puține cuvinte / franjuri de lumini / depărtate / din pulberea bolții / ne priveau gîze / înotînd în fericirea duală / de noapte-zi / a ridicat ceața - / veșmîntul ce ne desparte / și ne urîm în taină / ne urîm pe
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
și a disoluției, evenimente care devin, cumva, spectacole cvasificționale, pîndite de riscul pierderii substanței lor reale și al deposedării de dramatism, filmele prezentate își păstrează pînă la capăt statutul lor artistic. Ele reconstruiesc lumea preluîndu-i mesajele, redefinesc omul dezvăluindu-i măreția sau dezvăluindu-i stocul de animalitate, rediscută statutul imaginii, al limbajului, al tehnologiei etc., simultan cu recuperarea anvelopei metafizice a existenței și cu rediscutarea orizontului nostru simbolic. O surpriză a constituit-o participarea consistentă a filmelor românești, iar în cadrul acestei
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
de actor, George Ivașcu a dovedit în ultimii ani că are și calități manageriale, după ce în anul 2006 a înființat Teatrul Metropolis din București. Devenit director și manager al instituției culturale noi înființate, George Ivașcu a contribuit la strălucirea și măreția realizărilor Teatrului Metropolis, oferind spectatorilor piese de teatru, concerte, workshop-uri și muzicaluri. „În semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”, actorului George Ivașcu i-a fost conferit
George Ivașcu, directorul Teatrului Metropolis, aniversează 45 de ani by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80106_a_81431]
-
acest sistem de reprezentări și de reacții al strămoșului nostru imemorial. Sîntem cuceriți de marea lui artă și sensibilitate, așa cum au fost ele conservate în cîteva peșteri europene și africane, putem zîmbi cu oarecare condescendență sau ne putem cutremura în fața măreției acestui mesaj spiritual. însă nici prin gînd nu ne trece că acest comportament al umanității din zorii existenței sale nu numai că nu a dispărut, dar el chiar a sporit, diversificîndu-și formele de manifestare. A coborît în istorie și însoțește
Monumentul public între artă, magie și propagandă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6893_a_8218]
-
de filozofie nonșalantă adoptat de Comte-Sponville este perfect adaptat necesităților omului modern. În lumea noastră, nimic nu e ireparabil și nimic definitiv. Moartea însăși poate fi învățată, printr-o ucenicie sprințară, într-o joacă lipsită și de tragism, și de măreție. Acceptăm, prin multiplicarea lecțiilor privitoare la moarte, că totul ni se cuvine, că până și extincția e un atribut cu care ne putem împăuna. În lumea contemporană, doar kaddish-ul, "rugăciunea de doliu" evreiască se încăpățânează să-i reamintească omului că
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
patinajului artistic sovietic Lumea sovietică pleacă cu greu. Ea miroase urât, tușește convulsiv, vlăguită, nu mai este în stare să deosebească obiectele, uită cuvintele, dar încă nu este gata să plece definitiv. Se agață disperată de fiece pai. De trecuta măreție. De imn. De uniunea slavă. De pravoslavie. De Bolșoi Teatr. De Stalin. De Vâsoțki. De literatura rusă. La urma urmelor, de frumusețe. Eu nu sunt comunist. Însă și mie îmi pare rău de frumusețea sovietică ce pleacă. Ea nu a
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
recunoști? H. R. - Genetic, spiritual, cultural și religios. Sunt român, sunt european, sunt ortodox. D. Av. - Biblia? Nu aparține și aceasta Europei? H. R. - Aici putem vorbi de surse. Personal stimez toate căile care ne apropie de divinitate. Dar ortodoxia, măreția, adâncimile spirituale ale acesteia, sunt date și de surse. Mă refer la sursele iudeo-creștine. Asta ne face să fim foarte bogați. Spiritual, ritual, inclusiv muzical. Sunt aspecte ce pot fi regăsite inclusiv în muzica mea cea mai abstractă. Este o
Horațiu Rădulescu în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8150_a_9475]
-
greoi, de factură Mir Istcustva, adică un fel de Art Nouveau ŕ la russe, a lui Șillingovscki, la hieratica voluptuoasă a Ninei Arbore, de la expresionismul nordic al familiei Ceglakoff la senzualitatea profundă a lui Anatol Vulpe și pînă la domesticirea măreției clasice de către Milița Petrașcu. Concluzia laconică a acestei remarcabile expoziții, care nu s-ar fi putut organiza fără sprijinul Muzeului de Artă de la Chișinău și al directorului său, pictorul Tudor Zbârnea, în mod special, este una singură: creația artiștilor basarabeni
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
sau în povestiri cu tîlc. Dincolo de tragic, nu se află un Ťsfîrșit fericitť situat în altă dimensiune a spațiului sau timpului. Rănile nu se vindecă, iar sufletul zdrobit nu se reface. În norma tragediei nu poate exista compensație." (p. 110) Măreția omului, dacă există vreuna, vine din îndîrjirea cu care caută să-și schimbe destinul, deși știe foarte bine că nu va putea. E măreția celui care se prăbușește știind că se va prăbuși și care totuși nu se resemnează. El
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
vindecă, iar sufletul zdrobit nu se reface. În norma tragediei nu poate exista compensație." (p. 110) Măreția omului, dacă există vreuna, vine din îndîrjirea cu care caută să-și schimbe destinul, deși știe foarte bine că nu va putea. E măreția celui care se prăbușește știind că se va prăbuși și care totuși nu se resemnează. El îndură nenorocirea fără să-i consimte. Așadar, dacă grecii au liber arbitru, el constă doar în putința de a se revolta, cu toate că intuiesc că
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
din mintea copilului să capete concretețe. În fața lui și a altor zeci de oameni întorși de la seceriș și cocoțați pe acoperișurile vagoanelor de marfă, dropia se arată ,,în iluziile de ape de la marginea miriștilor arse și late vărsate în orizont". Măreția momentului face ca între privitori să se instaureze o tăcere desăvârșită, tulburată doar de avertismentele salvatoare ale unora, în clipa când dropia este luată în bătaia puștii. Imaginea idilică a unei comunități umane coerente și echilibrate, trăind în armonie cu
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
aurăriei". Pecetluirea poreclei: Noaptea de dragoste (vinovată) cu Generalul Marosin, plânsul femeii și râsul bărbatului: ,,Iapa mea Roșie, Iapa mea Roșie. Nu mai plânge, trece repede". Ultimul Soleiman Personaj din nuvela Satul de lut, botezat cu un nume de o măreție inutilă. Fost grăjdar. Avea în grijă, pe timp de pace, măgarii ce trăgeau vagonetele în mină, dându-le pâine cumpărată din leafa lui. Este prezentat în ipostaza de rătăcitor pe câmpul bombardat ,,în căutarea unei țări în afară de lume", fiind ultimul
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
student, alături de colegii săi din atelierul lui Jean-Paul Laurens (C. Ressu, J. Al. Steriadi, S. Mutzner, N. Dărăscu, J. Cosmovici, C. Petrescu și alții), se dezvoltă în climatul artistic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd de măreții abstracte decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. La Academia Julian, de pildă, adolescentul Stoenescu dă un examen strălucit cu un bătrîn pictor
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
aceeași dragă aplecare condesc în spiritul vremurilor, fie ele bune sau mai puțin, și „ne unesc în lupta spirituală și culturală”, pe care și-au asumat-o înaintașii. Numărul inaugural ne spune de altfel „Cine suntem și ce vrem”: „La măreția serbării a 200 ani, de la descălecarea oltenilor pe aceste meleaguri - aici, unde unitatea de români din patru provincii s-a făcut de mult în România nouă - vrem să apară un «Suflet nou»“... „Suflet nou” a fost și a rămas de
Agenda2005-51-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284525_a_285854]
-
a luat trup muritor, făcându-se asemenea nouă“. De ce S-a coborât Fiul lui Dumnezeu pe pământ, devenind om al durerilor? El a voit să ia asupra Sa ispășirea păcatului săvârșit de omenire, începând cu strămoșii noștri Adam și Eva. Măreția evenimentului trebuie să ne copleșească! Ea este acoperită de umilința și simplitatea unei fecioare, de modestia și sărăcia unui dulgher, precum și de întunericul mizer al unui grajd. Nașterea lui Isus a fost cel mai mare eveniment din viața omenirii, care
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]