3,671 matches
-
se întorsese la biroul de lângă intrarea în liftul din subsol. Ședea pe masa de metal, cu un braț petrecut pe după umerii iubitei lui, doar o copilă. Ignorându-le privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără să fiu doborât din picioare de vreo gospodină agresivă, m-am plimbat de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
săptămânilor petrecute în spital, proiectanții de drumuri prelungiseră uriașele platforme cu mai bine de opt sute de metri spre sud. Uitându-mă atent la acest teren liniștit, mi-am dat seama că toată zona care definea peisajul vieții mele era acum mărginită de un orizont artificial continuu, alcătuit din parapetele și terasamentele înalte ale autostrăzilor și din încrengătura lor de drumuri de acces și sensuri giratorii. Acestea împrejmuiau vehiculele aflate jos ca pereții unui crater cu diametrul de mai mulți kilometri. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sta În cumpănă să te trimită la spînzurătoare, fiindcă l-ai omorît cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai acționat În consecință... Poate că ai acționat În legitimă apărare sau poate te-ai grăbit și el n-ar fi făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura ținuse să facă o demonstrație a puterii ei uluitoare În acel colț al universului, iar Iguana Oberlus nu avusese Încotro și trebuise să se mărginească la a accepta, convins, că nici el și nimeni altcineva nu reprezentau și nici nu aveau să reprezinte vreodată nimic În fața unei asemenea demonstrații de forță. În zori, pămîntul se odihni, liniștit după nebuna noapte de orgie, dar soarele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deoarece capriciile și anarhia nu conduceau decît la derută, disperare și răzvrătire. De ziua În care Gamboa i-ar fi oferit ocazia de a tăbărî asupră-i, Oberlus avea să profite fără șovăire, dîndu-i o pedeapsă exemplară, Însă deocamdată se mărgini să-l lase să acționeze, pîndindu-l Îndeaproape și așteptînd, răbdător, să facă o greșeală. Sub pretextul măririi numărului de supuși, Îl ridică pe Sebastián Mendoza la rangul de om de Încredere și șef de echipă și, deși continua să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mereu la ordinele unui căpitan bețiv și autoritar, prost plătiți și Încă mai prost hrăniți. Aflîndu-se la bord numai pentru a supraviețui cumva, expuși mereu miilor de primejdii din larg, date fiind condițiile de viață execrabile de pe epava respectivă, se mărginiseră probabil să creadă că Își schimbaseră Închisoarea plutitoare cu alta, mai stabilă și mai sigură, În așteptarea, ca Întotdeauna, a unor improbabile vremuri mai fericite. Deocamdată erau mulțumiți că-și salvaseră pielea, devenind singurii supraviețuitori ai unui echipaj format din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mine... Și eu hotărăsc. Tocmai am Împlinit douăzeci și unu de ani și nu vreau ca Într-o zi, la vreo șaizeci și ceva, poate, să mă opresc și să mă gîndesc la viața mea, descoperind mult prea tîrziu că m-am mărginit să fiu sclava unui bărbat și a cîtorva sentimente. M-am născut liberă și am pretenția să mă simt În continuare liberă, indiferent de orice... - Chiar dacă prin asta vei pierde tot ce iubești mai mult? voi să știe el. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mînă - zîmbi, iar rictusul gurii lui, cu dinții mîncați de carii, o Înspăimîntă și mai tare, dacă era cu putință, decît indescriptibila lui sluțenie. Pot fi foarte crud cu tine dacă Îmi propun asta continuă el. Așa că urmează-mi sfatul: mărginește-te la a-mi ține casa curată, pregătește-mi mîncare bună și desfă-ți picioarele cînd Îți poruncesc și Îți garantez că o să trăiești liniștită pînă cînd o să mă satur de tine... Ai priceput? Încuviință În tăcere, convinsă că vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă nu a Încuviințat să mă tirmită Înapoi În iad chiar În clipa aia, probabil că s-a Încăpățînat să mă alăpteze pînă n-a mai putut suporta și a rupt-o la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să se ridice În capul oaselor, pînă cînd reuși să se așeze În șezut, În timp ce el se cuibărea În fotoliul mare unde citea de obicei și unde Își aprindea pipa Înnegrită. O privi pieziș: - Nu Îndrăznești să Întrebi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întindă, fiindcă voia să facă dragoste cu ea Îmbrăcată În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atît de ușor... Acum zîmbetul Îi deveni batjocoritor. Nu te credeam atît de prost, adăugă. În prima zi În care renunți la a te mai purta ca o fiară vei fi prins ca un iepure... Oberlus nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să o privească fix, ca și cum ar fi vrut s-o hipnotizeze. - Nu te uita așa la mine, Îi atrase ea atenția. Nu mă mai sperii. La Început leșinam numai cînd te vedeam, dar cu timpul m-am obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și cu inima de gheață. O bestie care, pe lîngă toate celelalte, ca o perfectă demonstrație de sadism rafinat, nici măcar nu se mai arăta brutală și tiranică cu ea și nici nu o mai viola, maltratînd-o ca odinioară, ci se mărginea la a o poseda, cu autoritatea soțului sever care-și cere drepturile cînd se Întoarce acasă, obosit după o zi de muncă. S-ar fi zis că relația lor, acea deosebită și ciudată „lună de miere” pe care o trăiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Iguana Oberlus nu i-a dat răspuns și a continuat să vîslească, În timp ce Niña Carmen se ridica cu greu, sprijinindu-se În cot: - La asta te gîndești? Întrebă ea. O să-l mănînci? Ai fi În stare s-o faci? Se mărgini s-o privească și ochii lui i se părură mai reci și mai inumani ca niciodată. - Dumnezeule mare! admise ea. Chiar ai face-o... El sau eu, care din noi cade primul, nu-i așa? Ai fi În stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără nici o explicație i s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Belgrad. 1. Chianti, varietate de vin italian. . Menoră, obiect de artă rituală evreiască, sfeșnic. . Nilus va Încerca să găsească jurnalul unui pustnic. Pustnic, care după Jevahov, vorbea cu un extraordinar realism despre fenomenele de după mormînt. „Autorul jurnalului nu se va mărgini doar la elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism care‑i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-și aruncă năvoadele de pe o stâncă a insulei Piti-UnTai, se ridică încet și porni din nou, pe plajă largă de nisip alb, strălucitor. În curând ajunse la Punta Matira, al cărei contur se înfigea că o sulița în apa mării, mărginind extremitatea sudică a insulei. Trecu de istmul îngust, de numai o sută și ceva de metri și ajunse pe plajă sudică, unde fu surprins, așa cum se-ntâmplă de cele mai multe ori, de calmul incredibil al apelor mării în acel loc, aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încât să-l convingă pe celălalt că el singur ajunsese la concluzia expusă de ea mai înainte, uite așa, firesc, din raționament în raționament... Mă bucur că s-a întâmplat să vii, îi spuse și-i zâmbi cu buzele strânse, mărginite de două paranteze largi, adânci ce-i dădea din nou acel aer de bonomie. Câte fețe are femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
temeam că ai depus și tu armele, ca Fana. Ea, gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-a sila peste prag? Din nou o expresie de suferință îi văluri ridurile. Își cuprinse între palme genunchii. Poate îi este suficient și atât, murmură cu ochii plecați și numai mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
De ce nu-și dădea la iveală toate aceste calități, de ce se complăcea să zacă sub masca aia sictirită ce se așternea pe fața lui ca o grimasă? Pentru că ea nu avea voie să creadă că toată existența lui Ovidiu se mărginea la atât, că va veni o zi când fata aia, Carmina, va înțelege că fusese trasă pe sfoară și-i va trânti în față adevărul. Oh, murmură Sidonia, dacă o fi să vină ziua aia, Carmina cel puțin n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la coadă; caietul cu Fragmentul becului era strecurat pe jumătate între pernă și cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi ochii cu antebrațul, aproape amintindu-mi de acel bec, visam: Mergeam de-a lungul unei străzi scăldate în soare, mărginite de tufișuri crescute alandala și de viță-de-vie, de coloane grecești pe jumătate prăbușite și clasice statui albe, cu brațe lipsă sau capete răsturnate sau socluri sparte, ce-și înclinau stăpânii bătuți de vremuri în unghiuri care pentru orice persoană în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mele de amețeală. Era mic - poate de douăzeci de centimetri, poate de lungimea unei griji care nu te trezește de tot din somn -, un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci de îndoieli și nepotriviri mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând cu mișcări puternice și neîntrerupte împotriva mișcării timpului. k
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate și spătarul erau vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Primului Eric Sanderson, cu caietele conținând Fragmentul becului și toate celelalte descoperiri ale mele în rucsacul din spate, cu paharul cu hârtie într-o mână și o pungă plină de dictafoane în cealaltă, l-am urmat pe Fidorous prin coridoarele mărginite de cărți. — Cum rămâne cu Ian? — Motanul tău și-a găsit deja drumul pe-aici. E-un animal tare curios, nu crezi? — Ai spus că ai o ambarcațiune aici? Obosit și cu nervii întinși la maximum, treceam încet-încet de punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
A legiunilor sale dinspre Chiscani și Albina. Cu toții priveau la imensitatea galbenă din față, întunericul din est sau din vest putând fi oricând străpuns și forțele umane distruse. Oceanul nopții s-a desfăcut în două, lăsând vederii un canion larg, mărginit de apele zidurilor de noapte. Strategia grâului s-a dovedit atât de inedită, încât pompierii au pornit de spaimă tunurile cu apă în locul aruncătoarelor de flăcări. Noroc că ordinul Primarului a sunat sec: Stop, e o cacealma! Într-adevăr, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea mai mare parte a anului era calm, se umfla mai În fiecare primăvară, devenea tulbure și vijelios, nu-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]