284 matches
-
luntri, un factor de echilibru. Ne-a echilibrat în toți anii de liceu, l-am echilibrat și noi de mai multe ori cu pătura-n cap și nici nu m-am mirat când l-am văzut, peste ani, cu grad mărișor în Ministerul de Interne. De data asta, pe fruntea lui nu mai scria cu litere mari: „Feriți-vă de mine, că le zic șefilor tot ce aud!“, ci: „Feriți-vă de mine, că eu sunt șeful și nu uit nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cioară Și de-al dracu' ce eram Scoteam ciocu' afară. Hopai-țupa, hopai-țupa Puișorii stau deasupra Și așteaptă seara Ca să vină cioara." (Cântec de lăutari) Ei bine, aceste cuiburi ardeau cu tot cu puii eclozați, cu tuleiele deja crescute, alții având chiar pene mărișoare, căci se alesese intenționat această perioadă de timp. Unii dintre pui ajungeau la marginea cuibului căutând un mijloc de salvare. Dar n-aveau nicio șansă. Fiecare salcâm era verificat, fiecare cuib era incendiat cu tot cu locatar. Era un Auschwitz ornitologic made
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deplin într-o cameră friguroasă în care șapte ființe omenești stăteau năucite și debusolate. Doar deasupra plitei, într-o cană umplută cu boabe de porumb "dintele calului", sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pâlpâia luminița unei biete lumânări ceva mai mărișoare decât fitilul unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e zi sau e noapte? O, Doamne, constatăm încă o dată că "O nenorocire nu vine niciodată singură." (Proverb) Dragii mei, după încetarea funcționării ceasului, pentru noi, cele șapte ființe îngropate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce mama naibii nu vedeți că-i o mare porcărie. Brusc, de parcă aș fi schizofrenică, mă umflă și pe mine râsul, fiindcă îmi dau seama că de fapt eu mă duc la prietenii mei după o jumătate de porc destul de mărișor. O iau pe scurtătură și nu mai povestesc cum domnul de la Asociația Nevăzătorilor (unde, peste zece ani, o să mă înscriu și eu) merge tocănind cu bastonul până la prima poartă, cum sună și strigă, cum vin doi bărbați de la nr. 10
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la clasă, pentru prima oară indispus. Avea el o anume pricină. Deși cursurile se deschiseseră conform unui obicei bine stabilit, imediat după Sfânta Mărie Mică, din ce motiv nu aflase, școala nu primise încă dela Făgăraș manualele pentru elevii mai mărișori. Și nu se putea hotărî cu ce să-și înceapă lecția de istorie de azi. Se gândi că n-ar fi rău să ceară părerea școlarilor săi, cam cu ce să umple ei, ora în lipsa manualului în posesia căruia copiii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
îmi vine să las totul baltă. Îți vine să crezi că am rămas copilul care, la culcare, își închipuia că a doua zi are să găsească aur sub pernă? Asta era una dintre speranțele mele la Cr[ușeț], când eram deja mărișoară, între 8 și 12 ani. N-am crezut eu în piatra nestemată pentru care se bat în capete doi balauri și au s-o scape din greșeală, iar eu am s-o culeg? Uite că, uneori, mai sunt și acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care-i spunea: „Broșurele În număr de 7 șapte primite cu ordinul no.(...) distribuinduse persoanelor care au avut buna voință a le lua și bani, ce sau strânsu În sumă de 7 lei (...)”. Despărțirea I-a era, probabil, ceva mai mărișoară decât cea de-a II-a de vreme ce comisarul de aici primise opt bucăți pentru care dăduse seamă polițaiului cu adresa nr.1310/14 noiembrie 1877. Deci, vânzarea acestei cărțulii se desfășurase pe durata a 44 de zile de la primirea ei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
făcu un inventar rapid în minte: șase cloște pe ouă de găină, două pe ouă de rață plus curca ce-și clocea ouăle și încă două gâște ce vor scoate boboci. Noile generații de orătănii se vor adăuga la cei mărișori scoși în martie. A rânduit pentru clocit optsprezece cloște, iar trei își așteptau rândul să le facă cuibare în care vor cloci ouăle să iasă pui. își aminti de cele două cloște care se „răscloceau” băgate în beci, cu aripile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mintea Mariei în timp ce grăunțele de porumb desfăcate de pe ciocălăi, cădeau în căușul de pe dușumea. Aruncă o privire și spre patul în care dormeau copiii să vadă dacă nu s-au dezvelit dând din picioare la cine știe ce vis. Emilia e fată mărișoară, trebuie să fie atentă cu ea cum crește și mai ales cum se poartă, s-o învețe că nu trebuie să dea curs pornirilor și că trebuie să-și păstreze cinstea de fată înainte de a se mărita. Bineînțeles că va
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori. Merse spre paturile lor și vorbindu-le pe șoptite îi trezi, îndemnândui să se scoale de-a binelea. Emilia s-a trezit prima și frecându-și ochii cu amândouă mâinile, trase adânc în piept aerul rece care intra pe ușa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tragă la vorbă ca să mai afle întîmplări și fapte petrecute odinioară. Prilejul se ivi mai repede decât se aștepta băiatul când bunică-su purcese să-l întrebe cam ce are de gând să facă pe viitor că doar acum e mărișor. Copilul răspunse cu multă seriozitate că va face și el gospodărie ca tată-su. îl mai iscodi pe bătrân despre unele întîmplări din viața lor, dorind să cunoască mai bine cum s-au așezat în Pungești cei doi, bunicul născut
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în scurtă vreme a răposat. Fetele ei, speriate că ar fi avut o boală molipsitoare, nu au catadixit să vină ca să pregătească pentru înmormântare, tot greul pregătirii a revenit lui Costache și Mariei, ajutați cum se cuvine de copiii mai mărișori, Emilia și Mihăiță, precum și de Gheorghiță care împlinise zece ani. Cealaltă fată, Maricica a purtat de grijă celor mai mici, adică Elena și Dumitru. La înmormântarea Ruxandei fetele ei stăteau mai departe de frica molipsirii, dar au fost atente la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mici așezați pe preș se jucau cu niște cuburi de lemn, aduse de frații mai mari iar surorile lor mai mari trebuia să le poarte de grijă, supraveghind în acelaș timp și cloștele cu pui ce ciuguleau prin iarbă. Cele mărișoare auzind gălăgie când tatăl lor fusese luat în primire de mamă și sora lor, Emilia au venit în față să vadă ce s-a întâmplat dar mama lor le-a liniștit și le-a trimis din nou în livadă, să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ani, datorită unor boli ale copilăriei, care bântuiau pe vremea aceea în satele țării noastre, unde nu existau dispensare și asistență medicală. Cele ce le știm despre acest mezin, Săndel, le-am aflat din povestirile lui Maricica, sora lui mai mărișoară și care, potrivit tradiției din familiile țărănești, avea îndatorirea să supravegheze și să aibă grijă de el, ca frate mai mic. Chiar după nașterea lui, preotul Mironescu și preoteasa sa, care nu putuse să aibă copii, au insistat cu multă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu-i trezească, că „dimineața somnu-i dulce”. Aceștia sunt Costică și Mihai, care aseară după ce au venit de la muncă , nici n-au mâncat cum le era obiceiul, temeinic și bărbătește, că au și zbughit-o în sat. Că, de, îs mărișori și au început să umble după fete, amândoi îs premilitari . „Trebuie să fim atenți cu ei, să nu se încurce cu vreo fetișoară, înainte de a-și face armata. Mai cu seamă că acum e timp de război și, doamne ferește
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din când în când, câte un fruct putred. Degeaba! Zgomotul pe care îl fac aceste biete gutui viermănoase, căzând la pământ, mi se pare inexplicabil: surd, dar prea amplu, prea îndesat, de parcă ar cădea, izbindu-se de sol, niște săculețe mărișoare umplute cu nisip. Citesc și totodată „prind” ca într-o plasă tot ce scârțâie, foșnește, „mișcă” în jur și aștept, cu inima strânsă, sinistra bufnitură a unui alt... săculeț cu nisip. Pentru variație, ca să-și bată joc de teama mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
arătat-o copiilor și le-a zis. „aduceți așa o bucată de cârnaț la mine”. Copiii, când au văzut cârnațul, n-au mai auzit ce le-a spus părintele, dar le-a lăsat gura apă de poftă și cel mai mărișor a strigat „dă-mi-o mie taică părinte s-o mănânc eu cu Vasilica”. La auzul acestei rugăminți, părintele a pus bucata de cârnaț în lădița șaretei, a dat bici calului și a plecat la poarta casei vecinului lui Gruia
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aceea, când eu mi-am concentrat toată puterea psihică pentru a mă regăsi cu ai mei? Sau numai pe aceștia mi i-a putut reda inima ?. Nu știu cât am dormit. M-am visat acasă. Eram cu Cristina în brațe. Era mai mărișoară. Mă săruta! Marta era gospodină- curat îmbrăcată, cu sufletul frumos, dar tristă. De ce n-am visat-o veselă ca altă dată? Vineri 28 iulie 1950. M-am deșteptat înainte de ora 5. M-am frământat cu gândurile, fără să cobor din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
specifică: responsabil, vice-responsabil, responsabil cu curățenia, cu biblioteca, cu casieria, cu ziarele etc. Grupul devenea un organism solid și un microcosmos al societății. Toți erau angajați să-i susțină pe cei mai dezavantajați și pe cei mai mici. Băieții mai mărișori, ca într-o familie patriarhală, ajutau fratele educator și, câteodată, îl substituiau. Acestea sunt forme de autoguvernare ce educă la responsabilitate și la socializare. Așadar, nu era nici o educare de masă. Autoritatea și ordinea da, dar nici un autoritarism. Raporturile dintre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aceea, când eu mi-am concentrat toată puterea psihică pentru a mă regăsi cu ai mei? Sau numai pe aceștia mi i-a putut reda inima ? Nu știu cât am dormit. M-am visat acasă. Eram cu Cristina în brațe. Era mai mărișoară. Mă săruta! Marta era gospodinăcurat îmbrăcată, cu sufletul frumos, dar tristă. De ce n-am visat-o veselă ca altă dată? Vineri 28 iulie 1950. M-am deșteptat înainte de ora 5. M-am frământat cu gândurile, fără să cobor din pat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ei conduceau. Noi am fost opt copii În familie și eram În casa bătrânească În care am crescut. Atunci au venit echipele ca să te oblige să treci la colectiv și toată lumea a sărit. Am ieșit și eu, că eram mai mărișor, eram printre primii la părinți, și atunci s-a Întâmplat necazul... Trebuia să treci forțat la colectiv, să dai cal, să dai căruța, să dai pământul... Zi de zi eram Încordați că vin echipele de colectivizare pe la școli, pe la cămine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost la Arhivele statului, Bulev. Tudor Vladimirescu No. 46, Apart. 15, Iași 4. El Îi om cum se cade și vi le-ar Împrumuta ca să le copiați și să le restituiți. Casa de la Bogata o am pictată dar Îi tablou mărișor, voi aduce un fotograf s-o fotografieze și să v-o trimit. În ziua de 3 mai 1970 am fost la Televiziune la Suceava, luat de Dl. Ciornei 330. și s-a anunțat de 2 (ori, n.n.) că se va
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
căni de apă și lăsăm să fiarbă la foc domol timp de o oră. Adăugăm mirodeniile, pastă tomată, merele tăiate felii subțiri, zahărul, cimbrul, usturoiul tocat și lăsăm să mai fiarbă puțin. Dăm deoparte, scoatem peștele într-un vas mai mărișor, sosul se pasează în alt vas, dăm gust de sare, piper și dacă mai trebuie, pastă tomată. Punem vasul la fiert și, când clocotește, adăugăm o lingură de făină dizolvată în apă rece, mai dăm câteva clocote. Turnăm sosul peste
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
300 ml de apă. Separat într-o cratiță fierbem o cremă dintr-un litru de lapte, trei linguri de amidon și o esență de lămâie. Lăsăm crema să dea două - trei clocote și dăm deoparte. Într-un vas yena mai mărișor punem jumătate din compoziția de pesmet înmuiat, peste pesmet turnăm jumătate din crema albă, peste cremă punem restul de pesmet, iar deasupra turnăm restul de cremă albă. Peste cremă turnăm un sirop fiert, făcut dintr-o cană de apă, 200
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
venea maică-sa de la cantină. Ne mai aducea și nouă câte oleacă de mâncare și de la ea știu ce mâncau ofițerii ruși. În fine, l-am ținut pe acel pui de rus mai mult timp până s-a făcut mai mărișor. Și ne spune într-o zi fata asta: Într-o zi când ne-am dus la popotă, șeful bucătar primise o scrisoare din Rusia, de acasă de la el, pe care erau desenate conturul mânilor copiilor lui". Avea doi copii șeful
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]