545 matches
-
ajung și io s arăt ca ea, Doamne ferește... Da n-a găsit și ea pe cineva să-i fi dat cinci lei să-i aducă butelia ?... Vine tramvaiul, ea se duce repede-repede spre el, așa cum e, încotoșmănată, pășește cu pași mărunței. — Hai, măicuță, hai, îi spune un domn îndatoritor. Un domn mai în etate, un domn bine, ca de pe vremuri. — Mersi, îi răspunde ea. Dar nu se oprește. Când trece de el, domnul se uită nedumerit, stă o clipă lângă scară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici nu-i vine să plece, nu se ndură... Nu se-ndură, când se gândește că a făcut drumu degeaba. Cap sec, cap sec, își șoptește singură, ocolește burlanu de lângă scară, dă colțul casei și merge spre poartă cu pași mărunței. Curtea pustie, ăla la Matracucă, Ivona dracu s-o ia pe unde i, parc-ar avea un ardei în cur, așa nu poate să stea locului, la casa ei... Curtea pustie, nici urme de pași pe pavaj... Parcă-ți vine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
repede ea. Haidi, că tot tu o să mă îngropi pe mine ! Cât m-ai clănțănit toată viața la cap și numa ce-ai vrut tu ai făcut, n-ai lăsat nici atâtica dintr-ale tale... Merge-ncet, cocârjată, cu pași mărunței - la ce să se uite dinainte, că tot nu vede d-aici până acolo. O fi, n-o fi portofelu... Se oprește, sprijină o mână încârligată de perete, scormonește-n țoașcă până dă de hârtiuța unde-și ține ea carbaxinu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei madam Ioaniu totu. Ea ori madam Cristide ? Că Margo, după ce s-a lăsat de bărba-su, și-a găsit pe unu, de-l ținea ascuns acolo, la Otopeni, la vie. Frumoasă femeie fusese Margo și-ncă se mai ținea bine, mărunțică, nu așa naltă ca sor-sa, da femeie bine și elegantă, și la pantof purta treiștrei. Uite-așa avea niște piciorușe... Și l-a ținut p-ăla ascuns, ea știe cât, poate ani de zile. Sta el ascuns toată ziua
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici gând să plece, intra-le-ar undeva bețele alea, poate doar așa să s-astâmpere. Fie ce-o fi, ea mai bine pleacă, c-a pierdut destulă vreme. Bine c-a găsit portofelu... Coboară treapta și merge cu pași mărunței. Când o să se dea jos dân tramvai, o să se oprească în drum, la piață : o să-și ia de la grătar trei mititei, doi o să-i mănânce ea, unu-l duce la omu ei, lighioana bătrână, că i-o fi câteodată și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bătut în poartă. Femeia a ieșit îmbrăcată gata, de parcă ar fi știut pentru ce a venit el. Eu am să alerg cât pot mai repede, ca s-o ajut pe Maranda. Tu vino încet, că îi fi ostenit venind încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în pestelcă, a pornit cu pas grăbit spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe ulița întunecoasă. Un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
A fost transportată la Craiova. Apoi în Capitală. în cele din urmă, a fost internată în spital la Iași. Sora răniților Bine îngrijită de medici și cu o constituție fizică robustă, Ecaterina a prins repede a se înzdrăveni. Trupul ei mărunțel și mobil își recăpăta vizibil vigoarea și suplețea. în spitalul în care se afla, din pacient a devenit un fel de soră a răniților. îi îngrijea împreună cu personalul specializat. Dar mai ales îi încuraja și îi ajuta să treacă mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
astâmpere nepotolita sete de măgulire. Voiam excitante din ce în ce mai puternice pentru mândria mea bolnavă. Și atunci ram ajuns la... umilirea profesorilor. Cum aș putea să uit ora aceea; de pomină, din clasa a VIII-a? Profesorul nostru de istorie, un bătrân mărunțel, care purta o barbă larg revărsată pe piept (unora le impunea așa de mult barbă aceea!), ne vorbea despre domnia lui Constantin Brâncoveanu. Când ajunse la executarea voievodului în închisoarea celor șapte turnuri din Stambul, m-am ridicat în picioare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se adeverește spusa popii! Și voi îl judecați după înfățișare sau... Aduceți-l în fața noastră pe popa Ioil!... Ușa sălii tronului s-a deschis pe dată și în prag s-a oprit un bătrân care aducea mai mult a schimnic... Mărunțel, cu o barbă neînchipuit de lungă, și o rasă decolorată, încinsă cu o sfoară înnegrită de atâta purtare... Intră, părinte! Intră! a poruncit vodă, încurajându-l din priviri. Preotul a făcut câțiva pași mărunți și a căzut în genunchi în fața
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cine le păzește? Fânul îmi trebuie pentru iarnă. Până nu cade zăpada, nu te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te duci, până la Paști", i-a zis. În zadar a încercat biata bunica, o femeie mărunțică și cuviincioasă, să-l înduplece. Bunicul nu era omul să se lase înduioșat. "Îl las la școală după ce cade zăpada până ce dă colțul ierbii. Îi ajunge", a decis. Despre abecedar și tăblița de ardezie avea o părere proastă, dacă trebuiau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de mătase și-l sărută pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste. „Gargajo Lopez del Perú!“, strigă rotofeiul Romero Îndreptîndu-se spre un bărbat mărunțel, un omuleț, o pocitanie Îngrozitoare care intrase În clipa aceea Îmbrăcat cu un costum vechi și cu gulerul murdar la cămașă. Își trînteau adevărul În față așa, fără menajamente, ca Între prieteni, era stilul lui și Gargajo, extrem de nervos, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că toți colegii încercau să te pocnească peste el când nu erai atent. Pe lângă el, IDR-ul era un fleac. Asistenta medicală a intrat în clasă și ne-a luat la rând, începând din prima bancă. Eu, deși cel mai mărunțel dintre băieți, stăteam în ultima bancă, lângă un repetent de două ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile, trebuia să-l aduc pe calea cea bună. Puică ăsta era un tembel ce nu s-a văzut. La o lecție
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fi ce-ai fost minune în minunea lumii; de copii fug numai nebunii în viața lor fără de rost. Un pedagog - în ghilimele - și-a-mpins soția s avorteze și astăzi sunt două speteze la un gard putred de nuiele. Ce mărunțeii sunt unii oameni și câți mai sunt ai nimănui de n-ai cu cine să-i asemeni și nici n-ai ce să le mai spui! Atâtea rele comit unii cât izbutesc doar căpcăunii! E primăvară - înfloresc prunii și merii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
așa Încît nu numai lumina ce străbate prin rețeaua de fier ruginit, ci Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane ieftine, băuturi Îmbuteliate, o sticlă cam soioasă de suc de portocale Întoarsă cu gura În jos Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
căruciorul negustorului, cu atîta forță Încît l-a făcut țăndări, apoi s-a răsturnat cu totul peste el, transformîndu-l Într-un morman de sticlă sfărîmată și fiare Încolăcite. Printr-un adevărat miracol, șoferul camionetei a scăpat nevătămat, dar italianul cel mărunțel ajunsese Într-o asemenea stare de mutilare că era de nerecunoscut. În clipa În care l-a izbit camionul, sîngele de un roșu aprins i-a țîșnit din cap ca dintr-o fîntînă arteziană, Încît era de necrezut că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
amestecate Într-o baltă de sînge. Un polițist a privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot timpul convins că e mort. În același timp, un soldat voinic, cu chipul brăzdat și ofilit al celui care și-a petrecut mai mulți ani În armată, se Întoarse și rosti cu siguranță și o familiaritate calmă, adresîndu-se irlandezului mărunțel, cu fața rotundă, care stătea lîngă el: — Indiferent unde-și dau duhul, lasă totdeauna semnul acela mic și negru, spuse el. Rosti aceste cuvinte cu o voce calmă, gravă și indiferentă, arătînd totodată cu capul spre o pată umedă aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ghinion și eroare, conducătorul istovit și suprasolicitat către care se Întorc toți În amărăciunea lor cerîndu-i - Încrezători și naivi ca niște copii - să găsească o soluție rapidă pentru păienjenișul de greșeli În care s-au Încîlcit, este un locotenent alb, mărunțel, furios ca un taur, comandantul lor, care, În această dimineață plină de nenorociri, și-a pierdut complet capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu-l văzusem niciodată În viața mea. Are o privire cam sălbatică, se vede că a-nghițit cam multe, dar Încă se ține bine; vorbește bine și merge destul de drept. Ei, și tipul ăsta voinic se apropie de-un tip mai mărunțel, aflat ceva mai Încolo, și-i zice: — Cum fac eu s-ajung la intersecția dintre Eighteenth Avenue și Sixty-Seventh Street? — Nu zău! Cu asta m-ai dat gata, șefule, spune tipul cel mărunțel. Nici eu nu-s de mult pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
voinic se apropie de-un tip mai mărunțel, aflat ceva mai Încolo, și-i zice: — Cum fac eu s-ajung la intersecția dintre Eighteenth Avenue și Sixty-Seventh Street? — Nu zău! Cu asta m-ai dat gata, șefule, spune tipul cel mărunțel. Nici eu nu-s de mult pe-aici. Pe unde să fie asta? Întreabă el. O fi-n cartierul Flatbush? — Nu, zice tipul cel voinic. E prin Bensonhurst. Dar n-am fost niciodată pe-acolo. Cum fac s-ajung pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe-aici. Pe unde să fie asta? Întreabă el. O fi-n cartierul Flatbush? — Nu, zice tipul cel voinic. E prin Bensonhurst. Dar n-am fost niciodată pe-acolo. Cum fac s-ajung pe-acolo? — Ei, Doamne! exclamă tipul cel mărunțel scărpinîndu-se În creștet, se vedea cît se poate de clar că n-are habar. Cu asta m-ai Încuiat, șefule. Habar n-am! Poate știe vreunul din voi? spune el Întorcîndu-se spre mine. — Bine-nțeles, răspund eu. E prin Bensonhurst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doi preoți care erau prieteni cu tata: părintele Dolan și părintele Chris O’Rourke. Părintele Dolan era un bărbat voinic, care avea cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, iar părintele Chris O’Rourke era un bărbat mărunțel, cu ten măsliniu și unsuros: avea fața plină de puncte negre, una din cele mai ciudate fețe pe care le-am văzut vreodată, dar avea o expresie plăcută, plină de forță. Părintele Dolan era un om fin și rafinat: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i întrerupă, Gosseyn se opri. În momentul acela, o auzi pe femeie spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a făcut Enin? În timp ce Gosseyn stătea acolo lângă alcovul prin care-i condusese pe ceilalți, și de unde nu putea fi văzut, mărunțelul spuse cu o voce tremurătoare: - A dispărut. De sub ochii mei. Apoi bolborosi mai departe: - Știi cum e el când face lecții cu mine. O vreme stă liniștit. Apoi devine neastâmpărat. Îmi răspunde. Țopăie. Își mai ia câte ceva de băut. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și simplu pe scaun. Și pac, a dispărut. Avu nevoie de un minut până să perceapă sensul acestor cuvinte din spusele agitate ale individului, dar, în cele din urmă, tabloul reprezentat verbal de acesta nu mai lăsa loc de îndoială. Mărunțelul individ era profesorul împăratului. Și în timpul lecției, pretindea, văzuse cu ochii lui cum elevul, pur și simplu dispăruse fără urmă. În timpul cât ascultase relatarea, lui Gosseyn Trei îi veni ideea că momentul în care se petrecuse surprinzătorul eveniment ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]