549 matches
-
la fața lui buboasă, de fleică stricată, îi trece prin minte că ar fi un bun subiect pentru Andrei Ionescu, iar gândul lui străbate fulgerător cartierul Colentina, până în apartamentul din blocul C4 în care Andrei Ionescu plăsmuiește povestea unui violator mărunțel, blond și nemulțumit până la refuz de fața lui acneică. Îl cheamă Dănuț și are 23 de ani. De trei zile pândește în holul unui bloc, așteptând o femeie singură, nu are importanță cine, o femeie care vine seara singură, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cum le știa și din toate acestea se simțea exclus. Îl văzuse pe Talpă înlemnit, iar în adâncul lacului vedea un somn uriaș adormit la adăpostul unei pietre, în mâlul pufos. Îl vedea apoi pe Hrisofan, mutul, alergând cu pași mărunței spre chilia părintelui Damaschin, apoi, împreună cu acesta, fugind spre poarta mare. Din urma lor veneau alți doi călugări mai tineri, cu un felinar cu feștilă și ceară. Unul dintre călugării cei tineri a urcat încetișor pe scara porții până la ferestruică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
arnăuți, păreau să aibă un sâmbure de adevăr, Gligore a sfârșit călugărit cu sila, iar de pe urma lui a rămas o însemnare în Cheia înțelesului a lui Varlaam, care se mai poate citi și azi în Biblioteca Academiei Române. Gligore a scris mărunțel, cu cerneală neagră, pe marginea cărții: Am cetit și eu această sfântă carte și fost-au de folos ce am aflat. Dar nimic nu m-a minunat în viața aceasta ca întâlnirea cu Omul Negru, care stăpânea Balta Icoanei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
oră, când și el și Giulia au așteptat răbdători. Dar Andrei Ionescu nu avea de gând să vină și nici Giulia să plece. Lipsa ei de demnitate îl amăra și mai rău. Și nici nu putea să vină în studentul mărunțel, crăcănat și cu părul zburlit și să-i spună nu-l mai aștepta pe nenorocit, du-te acasă, pleacă, nu sta ca proasta, că probabil s-ar fi uitat la el ca la un ciudat care nu merită. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel! Mărunțel! ă Era negricios? Păr negru și cu barbă? ă Da! ă și altceva? Altceva despre el? Zoiei scoase pachetul de cărți obscene de sub haine și spuse: ă Era un nemernic, dacă te iei după astea. Le-am găsit asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sau numai puse așa de decor, obiecte care luceau stins, discret, complice. Trecuse pe lângă fată fără să o privească, simțind pentru o clipă mireasma părului ei ca o adiere a ierburilor de vară și undeva în ființa lui clipi ceva mărunțel ca o zbatere involuntară pe care șio înăbuși repede. Se lăsă pe scaunul făcut de cine știe ce tâmplari din vechime a căror viță s-a stins, acum moda fiind cu totul alta, își fixă ochii asupra ferestrelor parcă prea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
răstimp în mijlocul camerei și la lumina slabă a candelei pe care o aprindea în fiecare noapte ca să fie un sâmbure de lumină în odaia ceea mare, privi pe rând la cei cinci copii, două fete și trei băieți, toți mărunței care acum dormeau. S-a așezat pe marginea patului ascultându-le respirațiile ușoare, egale, întrerupte uneori de câte un cuvânt neînțeles, scos de băiatul cel mai mare care era acum elev în clasa doua. Micuța Irina dormea cu ea în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții unei femei văduve. Cu privirea înfiptă în irisul bunicii, fetița transforma în imagini fiecare cuvânt al ei. Se vedea mică și neputincioasă în lupta cu nefericirea mamei. Bunico, tare mărunțică mai sunt eu! Cum să alin suferința mamei mele dacă m-a făcut așa de plăpândă?! Femeia îi mângâie părul și zâmbi: Tu, plăpândă... Doamne, în viața mea n-am văzut atâta energie, încăpățânare și forță. Ai puterea unei tornade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala și retragerea partenerii sale, bărbatul mărunțel cu chelie o invită pe Sanda la dans. Chipul femeii se lumină și cuplul valsă cu o ușurime de fluture. Luana chicoti de bucurie în ascunzătoarea ei. Fericirea mamei o făcea fericită. Când valsul se termină începu un tangou, ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii, vorbea cu câțiva leproși pe care părtașii îi împingeau în față odată cu rotirea torțelor. Vorbea într-o latină greu de înțeles, dar, deși nu mai auzisem vreodată cuvinte și accente asemănătoare, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu, tată! Sper că au văzut că nu mai e nici o placă pe fațadă, se îndreaptă spre noi bătrânul, am dat-o jos! Bine, tată! Hai să te duc la tine în cameră, Aida îl ia de după umeri, statura lui mărunțică se pierde în hainele largi, Nu mai am ață! îl mai auzim pe bătrân înainte de a dispărea Aida cu el într-o altă cameră, câteva clipe așteptăm stingheriți întoarcerea Aidei, Theo a rămas cu Ana, i-am lăsat singuri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urce la bord. Acesta Îl cuprinse pe Hiyoshi cu brațul de umeri și se suiră În barcă. — Hiyoshi, dacă vrei să te duci la Futatsudera, du-te la Futatsudera. Dacă vrei să rămâi la Hachisuka, e bine și așa. Fiind mărunțel, Hiyoshi se pierdea cu totul printre oameni și printre lăncile lor, care se Înălțau ca o pădure. Barca porni de-a latul râului larg, dar curentul curgea iute, iar traversarea dură mult timp. Hiyoshi Începu să se plictisească. Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de un gotic răsăritean în mai vechea nuvelă O făclie de Paște, preludiul caragialian al unui eveniment terifiant, pregătit cu migala unui maestru al suspansului. Totuși, deși suntem avertizați că "drumul parcă era pustiu", mai ales fiindcă "a-nceput ninsoare mărunțică și deasă, și s-a pornit crivățul s-o vârtejească", doi călători misterioși bat în poarta hanului. Sosirea lor are, din nou, valența unui topos premonitoriu la Caragiale (corespondentul vorbărețului cuplu de studenți întâmpinat de Leiba Zibal). Atunci când unul dintre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
O cunoscusem: trăisem cea dintâi experiență adevărată./ am încercat să plâng, n-am izbutit./ voiam să mă sinucid, n-am făcut-o./ soarele se scufunda în calcarul translucid al dealului./ dealul sub mine lumina". Nimic obscen în evocarea directă a mărunțelului, dar indispensabilului organ al gândăceilor și muștelor, buburuzelor și cărăbușilor; și, de asemenea, nici o inflexiune egolatră în crearea acestui personaj, manasia, cu un nume și o identitate proprii autorului. Poetul clujean se află la ani-lumină de violența lexicală a fracturiștilor
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
Aleksandr Karlovici Tarkovski, bunicul dinspre tată, narodnovoleț 2, întemnițat în închisorile țariste de unde, avântat, îi scrie o scrisoare lui Victor Hugo, cerându-i să intervină pe lângă autorități pentru eliberarea unui tânăr suflet deznădăjduit; soția sa, Maria Danilovna Racikovskaia, o femeie mărunțică, dar energică, ce se trăgea dintr-o legendară bunică româncă, o moldoveancă originară din Bălți; fabuloasa istorie a unei mătuși a bunicii dinspre mamă, plecată în pelerinaj la Ierusalim cu gândul să se călugărească, dar care se întoarce de acolo
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
pe cel întemnițat în mintea ta, asta-i salvarea, pune-l în libertate. Așa fac, deschid porțile și în timp ce mă înec apuc să-l zăresc pe insul interior cum se înalță: a scăpat, stă transparent în aer. E cam caraghios, mărunțel, cu mutra mea și cu aripi cât casa. Surâde. Tu câștigai orice război Tu câștigai orice război fără să tragi niciun foc de armă. Cu simpla ta prezență. Erai frumoasă, misterioasă. Trupul tău emana melodii ca marea, bănuiesc că aveai
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
atitudine, cu un zîmbet vioi și o replică vioaie, are o sexualitate sănătoasă, ca a unei barmanițe sau a unei scandinave (e blondă). Elementul și poziția ce i se potrivesc sînt pe pat, cu picioarele desfăcute. A doua, o fată mărunțică, timidă și ștearsă, cu pieptul plat, feminină și lipsită de sexualitate, cu o anumită drăgălășenie blîndă. Timidă și timorată în abordare, cu un zîmbet palid, de conversație. Toată viața ei, în registru minor, în fundal, pierdută în decor, deși nu
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
nu a renunțat la călătorie, dorindu-și foarte mult să-l vadă pe pruncul Iisus. Se spune că, pentru dovada ei de credință, pruncul Iisus a atins-o și i-a dăruit nemurirea. De atunci, an de an cămila cea mărunțică îi vizitează pe copiii cuminți pentru a le aduce daruri. Creștinii sirieni au un obicei minunat: în Ajunul Crăciunului, întreaga familie se adună în curte, în jurul unui foc încă neaprins, fiecare cu o lumânare în mână. Mezinul familiei citește din
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
am crezut multă vreme că numele comunei Dor Mărunt este o frumoasă metaforă. Un profesor din comună mi-a dăruit o monografie scrisă de el și din care rezultă că întemeietorul așezării fusese, cu un secol în urmă, un cioban mărunțel de statură pe care îl chema Doru. Metafora mea a fost spulberată. Alexandru Graur, care ne-a predat în anul al patrulea de facultate un extraordinar curs facultativ de istoria limbii române, avea explicația lui pentru numele comunei constănțene Doi
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
decât poliomielita. Arșița favoriza răspândirea epidemiei. La Newark, vara lui 1944 a fost toridă. Bucky Cantor, „unul dintre puținii bărbați care nu luptau în război pentru că avea vederea proastă” era profesor de gimnastică la liceul Chancellor din cartierul Weequahic. Deși mărunțel și foarte miop, era un sportiv talentat și multilateral (alergare, aruncarea suliței, sărituri de la trambulină). În vacanță, îi aducea zilnic pe toți elevii pe terenul școlii și-i antrena în sporturi și jocuri potrivite cu vârstele lor. Acest „tânăr cu
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
29. Schitu 9. Cungrea 30. Slătioara 10. Curtișoara 31. Spineni 11. Dobroteasa 32. Strejești 12. Făgețelu 33. Șerbănești 13. Găneasa 34. Tătulești 14. Grădinari 35. Teslui 15. Icoana 36. Topana 16. Izvoarele 37. Tufeni 17. Leleasca 38. Valea Mare 18. Mărunței 39. Verguleasa 19. Milcov 40. Vitomirești 20. Movileni 41. Vîlcele 21. Nicolae Titulescu 42. Vulturești JUDEȚUL PRAHOVA 1. JUDECĂTORIA CÎMPINA cu sediul în orașul Cîmpina ORAȘE 1. Băicoi 3. Cîmpina 2. Breaza COMUNE 1. Adunați 9. Măgureni 2. Bănești 10
EUR-Lex () [Corola-website/Law/109526_a_110855]
-
află de existența revistei Albatros, prin intermediul căreia îl descoperă pe Geo Dumitrescu, pe atunci student în anul al II-lea al Facultății de Litere, "liderul" grupului, în ipostaza lui de "descoperitor" și de "întemeietor", "un băiat ca și mine, un mărunțel foarte vioi". Aceste împrejurări vor fi, de altfel, evocate mai târziu de Marin Preda în pagini cu adevărat memorabile (Sânziana Pop, Marea călătorie. Interviu cu Marin Preda, în Luceafărul, 18 mai 1974, anul 17, nr. 20, p.3. Republicat în
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
pierde, de fapt, un sărman om al lumilor imaginate, stăpân doar pe ficțiunile sale, din mijlocul cărora el însă vede cel mai bine ce pare de ne-văzut... Așadar, să te ferești de lingușitorii care te pierd, totdeauna și de mărunțeii denunțători ai hoților de smochine, - doar - fi-le-ar smochinele de cap să le fie, că alt rău în jur ei nu mai văd, gudurându-se tot timpul umili pe lângă stăpân.
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
vreo șapte ani, pe Bajnorică, acesta e o ruină. Cel Rău a intrat în el și l-a supt de aproape toată substanța, făcând dintr-un personaj atât de viu, imprevizibil, cuceritor, o căzătură alcoolică și mitomană: "El e blond, mărunțel, sfrijit și veștejit, dar n-a fost întotdeauna așa, fiindcă a fost și scund și trainic legat și agil ca o panteră, alunecos de n-apucai să-l atingi și țapăn de spărgea ușa cu pumnul și îndoia burlanul cu
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
dea apoi de-a berbeleac, Din Himanceal până la mine-n tindă. Spre ciuta Em, jalobe n-am trimis Cam tot de-atunci - de-un secol, vra să zică -, Să-i mai repet că-mi zumzăie în vis Autocrată, rea și mărunțică. Prea de-demult la poștă n-am depus Vreo reverență hăt spre Nefertiti, Din care, oblu, să reiasă-n plus: Agnomenul că tare potrivit i! Nici unui ins cazat într-un butoi N-am prididit batâr să-i dau de veste
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]