1,766 matches
-
în vreme ce-și săpau neobosiți tunelurile prin mobila lui veche. Până și carii amuțiseră de tot din acea noapte încoace. De mulți ani se învățase pescarul să adoarmă noapte de noapte în ronțăitul acelor cari în vreme ce mestecau în întuneric măruntaiele mobilei. Iată de ce după noaptea aceea cumplită n-a mai putut să adoarmă: ca și cum adâncimea tăcerii și-ar bate joc de el din beznă. Și așa, seară de seară, Almon Pescarul șade la masa din bucătărie până în crucea nopții, amintindu
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
întîmplărilor nu le-a fost prielnic. A lipsit un fleac, a scîrțîit o variabilă, s-a interpus o necunoscută și viitorul lor s-a curmat. De aceea, e semn de obtuzitate să privești istoria sub specia fatalității, crezînd că în măruntaiele ei se duce o luptă a dreptății implacabile. Mai mult, e semn de servitute să vrei să-ți convingi cititorii că, din numeroasele unghiuri de înțelegere a trecutului, numai unul e cel valabil. Aceasta e nuanța cea mai durabilă pe
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
aceasta, aplombul autorului, inspirat de cîteva din descoperirile științei, slujește unei singure intenții: să sugereze că omenirea e în pragul unei schimbări de paradigmă în urma căreia, vrem nu vrem, vom fi siliți să admitem că Doamne- Doamne stă ascuns în măruntaiele cuantice ale universului. Ce e bizar e că întreaga teodicee la care se încumetă autorul se nutrește numai din indicii pozitive, de strictă observanță științifică, nici un dram de aluzie teologică neîncăpînd în efortul lui doctrinar. Așadar, un spirit macru de
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
epuizeze filonul, nu face decît să sleiască filonul fără să atingă esențele. În fine, ce supără la alchimiști e prăpastia dintre ce-și propun și ce obțin. Ambiția lor e colosală, rezultatul e lamentabil: vor să smulgă harul divin din măruntaiele materiei, pentru ca apoi să-l folosească după bunul plac, dar se mărginesc să facă experimente de laborator și să scrie texte confuze. Viziunea lor e rebelă și deopotrivă demiurgică: rebelă, deoarece cultivă iluzia că Dumnezeu a fost pînă într-atît de
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
limpezimile analitice, dar și exactitatea expresiei“. „Echilibrul romanului e deviat“ însă, remarcă totodată Negoițescu, întrucît înăuntrul romanului pasional începe să crească brusc un alt roman, „lipsit de aderență cu primul“. E vorba, evident, de romanul familiei Grodeck, născut subit în măruntaiele romanului prim: „Ce sîmbure ascuns a prins să încolțească aici?“, se întreabă criticul, trecînd imediat, fără să răspundă, la alt tip de asociații, prozastice, deși singura potrivită aici ar fi fost una lirică, în fond atît de specifică în genere
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu- și aripile, crengile“. Într-un spațiu vădit arhetipal, unde „totul păru oprit pe loc, desprins din timp“ - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pămîntului: „Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu-și aripile, crengile». Într-un spațiu vădit arhetipal, unde «totul păru oprit pe loc, desprins din timp» - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pământului: «Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
noi, cu timpul care ne macină în noi, după cum trăim și printre „moliile care rod peisajul”. Nu cunosc imagine mai puternică și mai radicală despre acest adevăr decât una din cele propuse de poetul nostru: trăim „cu tenia timpului în măruntaiele/ făcută ghem”. Drept pentru care ne consumăm teribil înainte de a ne da seama că „ceva esențial și iremediabil insignifiant/ne scapă”. Toate acestea autorizează, nu-i așa?, disperarea, dar nu ca patologie romanică ci doar ca stare substanțială. Căci e
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
să lățea la poale, limbile excavatoarelor împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând lumina altfel, dar cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit ca niște șișuri ori fumegând lăptos. Încât mirosurile erau amestecate, ca un timp al tuturor anotimpurilor deodată. În jur, câmpul răscolit purta urma
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Tertulian: „Este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este absurd. Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormînt, fiindcă e cu neputință.“ (p. 147). Ce-i imposibil nu e pe placul măruntaielor pozitiviste, ca o hrană ce nu poate fi digerată din cauza absenței unei enzime esențiale: enzima mistică a credinței smintite. Tertulian a avut-o, și tocmai de aceea a putut spune o vorbă atît de uimitoare. A doua poziție e cea
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
al unui talent care se vestește printr-un precoce handicap, pentru ca apoi să țîșnească în elocința unui poet autentic. La fel, escaladarea Muntelui Șianu capătă proporții alegorice, de înduplecare a monstrului alpin, călătoria alpestră împrumutînd o aură de inițiere în măruntaiele unui mister. În genere, Blaga simte mai bine peisajele decît oamenii, încremenirea lucrurilor fiind mai potrivită temperamentului său placid decît ființele încărcate cu otrăvuri sufletești. Viața spontană îl încurcă, surprizele îl stînjenesc și răutatea semenilor îl pune pe picior de
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
dar acceptând și tăcerea nisipurilor, sau zgomotul contemporan al imitației Europei. Fertilele câmpuri egiptene, cu semințele încolțind la limita deșertului, prilejuiesc o definiție pasionată a relației Orient-Occident: „Nu-i întâmplător că toate religiile - toate semințele - pe care le-au muncit măruntaiele pământului au venit din Orient. Orientul este stăpânit de nebunie, se aprinde. Apusul primește, hrănește, limpezește, analizează - preschimbă flacăra în lumină. Până acum așa a fost împărțită extraordinara colaborare - bărbat și femeie - pe lume. Orientalul este bărbatul Europei !” Cât despre
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
să fie omorât pentru amorul propriu. Este inteligent și superficial, fără neliniște metafizică, iar când începe să cânte, o amărăciune universală izbucnește din viscerele lui orientale și, tot numai taină și întuneric, Orientul sparge coaja logicii grecești, urcându-i în măruntaie”. Cum spuneam însă, nu teoriile - oricât de poetice - asupra Orientului în confruntare/îmbrățișare cu Occidentul așează acest volum în raftul întâi. Portete imaginare - Gemistos Plethon, înțeleptul care a părăsit Bizanțul spre a întemeia o Grecie nouă, punând ideile lui Platon
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
casa transparență. Prin urmare nu faceți nimic altceva? Nu, răspunseră ele în cor. Le-am privit cu atenție: aveau între douăzeci și treizeci de ani si păreau să nu fi trecut deloc prin viață sau să o fi cunoscut până în măruntaie. Mă gândeam că femeile acestea, zăvorâte în casa lor transparență cu etaje, incarnau o fantasma demnă de a fi luată în considerare. Și de când lucrați aici? De mai bine de un an de zile. Dar nu aveti familii și nu
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
tobe au desenat în țărînă vietăți de care se mai tem cu sînge de animal și-au scris numele pe tolbe au risipit vinul și-au iubit femeile pînă-n zori (vînători care fac pui de vînători) ce-au citit în măruntaiele păsării n-au mai spus Îi voi duce departe" gîndește leul în vreme ce hăitașii răscolesc tufișuri strigă vorbe de neînțeles "mare mai e foamea zgomotoasă mai e hrana mea"
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
de coșmaruri purtând pecetea spaimei, Groapă cu fiare salbatice, instincte dezlănțuite de răgetul singurătății, când teama fara nume, precum păsările speriate, dă roata prin colțurile cele mai ascunse ale ființei. Vulcan nestins vreodată al voluptății de a trăi, Rug al măruntaielor plăcerii, Altar al miresmelor bucuriei de a iubi și de a fi iubit, Puț de ascunse comori transmise din sămânța strămoșilor, Sipet preaplin de amintiri și regrete niciodată uitate, Hipogeu al viselor îngropate, Refugiu subteran din fața ticăloșiilor lumii, Zid de
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
are mai mult de șaisprezece măsuri. Beethoven pătrunde în interiorul acestor șaisprezece măsuri, ca și cum ar coborî într-un puț ce duce în adîncul pămîntului. Călătoria în acest alt infinit nu-i mai puțin aventuroasă decît călătoria epopeii. Așa pătrunde fizicianul în măruntaiele miraculoase ale atomului. Cu fiecare variațiune, Beethoven se îndepărtează tot mai mult de tema inițială care nu seamănă cu ultima variațiune mai mult decît o floare cu imaginea ei sub microscop" (pag. 192). Este vorba aici, desigur, despre variațiunile structurale
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Învrăjbiri martirizate mai mult decat iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a bătrânului Archimedes, cel care știa ca nimeni altul care este locul în care apa le permite oamenilor să înalțe sau nu diguri. Lucrurile simple, dar adevărate, care se văd la lumina zilei fac viața suportabilă. Demonii nopții, ascunși în măruntaiele unora îi distrug. Această dramă are loc zilnic, printre noi. Travesuras de una nińa mala este o carte despre destin. Cât de puternic poate fi un sentiment care trece peste orice și supraviețuiește? Cât de puternică poate fi dorința de
Rătăcirile fetei nesăbuite by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10913_a_12238]
-
alcalin", inițierea erotică, vitalitatea expresionistă a ficțiunii, învecinată uneori formulărilor aforistice: ,Pe învingători nimeni nu i-a întrebat/ cum și-au forțat propriile limite/ când vinul gros se mai confundă cu viața/ în gura ce se crede oracol./ Când din măruntaie ne vin vești despre/ șinele săltate-n văzduh ale orizontului". Predestinarea copilului, zis și ,pui de heruvim" era de fapt cea de cronograf al vieții și al morții. Aceasta din urmă chiar îl previne pe poet: ,Noi doi suntem siamezi
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
aburind suava lui membrană, Pe ramuri bizantine spre dinți de odaliscă Obrazul mi-l întind, nerăbdător de rană. PE UN CUȚIT UITAT Mi-o sete știrbă de omor între frați, De nunți cu mirii spintecați pe mese, Pluti-le-ar măruntaiele peste sânge alese, Taie-le, taie-le, și seamănă-le prin curte, îmbată-te, voinice, cu luciul morții scurte. PIANUL Un roi De îngeri goi Pe clape ning, Au salbe De octave albe și bat din pleoape Când îi ating
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pentru poezie și pentru cititorii ei. Hristos Ziatas și totuși Poetul - coroană de spini pe fruntea generației Ion Alexandru Pasărea cu clonțul roșu sfâșie al generației fiecare moment ce încă nu l-a trăit, stăruitor, precum vulturul Aruncătorului de Trăsnete Măruntaiele înlănțuitului pe crestele Caucazului. Lupta cu inerția zici că era terminată înainte de-a fi începută? și osia, ce prin inimile noastre trecea, se învârtea? sau doar acum a început să se învârtă de-a-ndoaselea? Căprioare în strâmtorile pulsurilor noastre - rătăcite
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
numai din plăcere, ci și din curiozitatea insațiabilă de a descoperi cum erau scrise cărțile maeștrilor”. Lectura riguros programată (Homer și alți scriitori greci, André Gide, Faulkner etc.) alternează adesea cu relectura practicată ca un fel de „operație chirurgicală în măruntaiele cărții pentru a scoate la lumină misterele cele mai ascunse ale structurii ei”. Sub imperiul revelației produse de lectura romanului Metamorfoza de Franz Kafka, tânărul Gabo dă curs tentației de a scrie ceva asemănător și publică prima sa povestire. Găsise
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
salamandră de n-ar fi împrejurarea că trabucul mă arde pe buze tocmai când un vers ar vrea să-l sărut în încheieturi cu alint de miel blând sunt venele pornite anapoda - latinitate slinoasă și cât de triumfătoare - în toate măruntaiele mele de lepădătură soarele tău de crepuscul prin toate razele s-a pornit să mă doară interiorul unui cuvânt sau doar umbra peceților care cad - desfoliat trandafir cu cătușe pe fiecare petală nostalgică - (ci adu-mi în cadența ofilirilor și
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
o sfidare, îmi spun vizitatori de pe alte tărâmuri fluide, Răni camuflate cu iluzia rostirii până la capăt Tatuaje pe artere deschise. locul unde nu moare nimeni Cuvintele pe care le-am rostit Se adună toate în același loc Cârjele umblătorilor prin măruntaiele pământului Sunt părăsite după saltul mortal la mare înălțime Se sprijină unele de altele Munți de aer și lemn în ruină înainte și după noi aceeași liniște de început Bolboroseala moleculelor într-un crater încins Sunete prelucrate în plexul solar
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]