556 matches
-
a Raiului! Vindeți pielea ursului din pădure! Mulțumesc! Noi cerem dreptatea! Aici! Pe Pământ! Acum! cere Ștefan pe un ton fierbinte, dar apoi tace, respiră adânc și se reculege. Fii pe pace!... Nu-ți mai cer nimic! Nu mai bat mătănii pe la icoane... Nu mă mai milogesc la nimeni!! La nimeni, nici de pe Pământ, nici din Ceruri! Nimeni nu mă poate salva decât numai eu pe mine însumi! "Sunt un om singur! Deci sunt un om liber!" Ce?? Numai Tu poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-și revenea din uimire. Cum, fiul lui era amestecat În conspirații politice? Fără să zică un cuvânt se lăsă condus de părintele Urban În biblioteca mânăstirii, unde erau primiți oaspeții aleși. Duhovnicul ședea Într-un jilț, numărându-și cu nerăbdare mătăniile de chihlimbar, după moda grecească, aduse de un preot ce Întovărășise cruciații În expediția lor nefericită. În dreptul ferestrei, În picioare, un bărbat slab și Înalt, cu Îmbrăcăminte modestă de burghez, Își mângâia gânditor bărbia și, se vedea, aștepta cu nerăbdare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
veni să sărute cu respect mâna părinților săi, care-l sărutară pe frunte, după obicei, fără mai multă mărturisire de iubire, ca și când nu l-ar fi văzut numai de ieri.“ Marele logofăt, răsturnat pe un divan și răsucindu-și mereu mătăniile, se interesează dacă fiu-său s-a întors „mai cuminte decât înainte de purcedere“ și-i adresează sfaturi care sună mai curând a amenințări. Formalitatea odată îndeplinită, capul familiei se retrage în vederea siestei, „condus de subsuori, mai mult pe sus, de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Mă veți întreba acum ce reprezintă toate acestea: vițelul din cabina autocamionului, elicopterul rănit de o săgeată, funeraliile „vieux style“ ale craiului de Curtea-Neagră... Sunt embleme ale comprimării timpului. Un timp care nu-și mai înșiră secvențele precum boabele de mătănii pe o ață, ci le suprapune ca etajele unei clădiri. Un nou alfabet de tranziție, cu deschidere planetară, ia naștere sub ochii noștri. VA URMA Postfață După douăzeci de ani În biografia lui Iulius Agricola, Tacit scrie: „preț de cincisprezece
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și împrejurimi, se mai oficia câte un botez sau parastas și s-a ajuns la concluzia că "dă bine" ca și ambasada să fie reprezentată, pentru a face diferența în ochii credincioșilor între "diplomații comuniști atei" și cei "postcomuniști" bătând mătănii și sărutând icoane. Eu am moștenit de la părinți respectul față de biserică (nu și față de unii slujitori ai ei) și, fără să fiu un "habotnic", mă aflam de când mă știu într-o amabilă comuniune cu Cel de Sus, că... "nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care pe care. Spațiul public - de la stradă până la studiourile de televiziune - ne este invadat de agresivitate, de înjurătură, de porniri vindicative. Nici măcar în biserici - spațiile unde grija pentru aproape ar trebui să facă legea - lucrurile nu stau mai bine: dincolo de mătăniile ample pe care le bat, enoriașii sunt în stare să se calce în picioare pentru un loc pe scaun, pentru pomană sau pentru agheasmă. Trăind numai în România, ai putea crede că așa a ajuns să fie umanitatea în general
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu mai eram pe pământ! Și la gazda mea stătea și Costachi Mărzun, care era fratele gazdei și era meșter rotar. Și pentru că era om nătâng și cam suduia, apoi l-a spovedit preotul, îi da să facă sute de mătănii. Și cum el nu se putea pleca, îi făceam eu cu 2 sau 3 lei suta de mătănii. Am stat 2 ani și a fost cea mai bună gazdă a mea, că nu avea copii. Și nu m-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
era meșter rotar. Și pentru că era om nătâng și cam suduia, apoi l-a spovedit preotul, îi da să facă sute de mătănii. Și cum el nu se putea pleca, îi făceam eu cu 2 sau 3 lei suta de mătănii. Am stat 2 ani și a fost cea mai bună gazdă a mea, că nu avea copii. Și nu m-a mai ținut, că au venit 2 nepoate de-a ei, ca să învețe la școala în Fălticeni. Și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din cauza numeroaselor concesii făcute imperativelor social-politice ale vremii. Poezia pare să fie segmentul ce rezistă în parte. Începuturile stau sub semnul lui Serghei Esenin, căruia îi sunt închinate și câteva poeme, versurile din primele volume, Tăceri pentru apă vie și Mătănii de zăpadă (1943), purtând amprenta elegiacă, nostalgică a poetui rus („Azi a fost ucis mânzul cel șchiop/ - martor n-a fost decât un plop -/ i-ai înfipt custura până în prăsea/ și fiecare strop de sânge scânteia” ș.a.m.d.). Sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
ș.a. sunt agreabile la lectură și selectează episoade comice din viața unor actori, regizori, scriitori: Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu ș.a. SCRIERI: Tăceri pentru apă vie, pref. Mircea Streinul, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1940; Hotar și inimă, București, 1941; Mătănii de zăpadă, Cernăuți, 1943; Carnetul soldatului Tilică, București, [1948]; Doi frați, doi eroi, București, 1949; În cadența anilor ce vin, București, [1949]; Și s-au întors pădurile-napoi..., București, 1949; Două alegeri, București, 1950; Slăvim pe Vladimir Ilici, București, 1950
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
București, 1974; Nimeni n-a murit de râs, îngr. Ștefania Tăutu, Iași, 1978; Iubirea mea, pământul românesc, îngr. Elena Grozea, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1979; Cornul de aur, îngr. și pref. Niculae Stoian, București, 1984. Repere bibliografice: Iulian Vesper, „Mătănii de zăpadă”, „Prietenie și luptă”, 1944, 12; Iacint Jemne, „Mătănii de zăpadă”, „Bucovina literară”, 1944, 83, 86, 89, 91; Traian Stoica, „Și s-au întors pădurile-napoi...”, VR, 1949, 5-6; Dan Soreanu, „Mândrie”, VR, 1955, 7; Ion Oarcăsu, „Inscripții”, ST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
Tăutu, Iași, 1978; Iubirea mea, pământul românesc, îngr. Elena Grozea, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1979; Cornul de aur, îngr. și pref. Niculae Stoian, București, 1984. Repere bibliografice: Iulian Vesper, „Mătănii de zăpadă”, „Prietenie și luptă”, 1944, 12; Iacint Jemne, „Mătănii de zăpadă”, „Bucovina literară”, 1944, 83, 86, 89, 91; Traian Stoica, „Și s-au întors pădurile-napoi...”, VR, 1949, 5-6; Dan Soreanu, „Mândrie”, VR, 1955, 7; Ion Oarcăsu, „Inscripții”, ST, 1955, 11; Elena Dan, „Așa cum a fost”, GL, 1964, 15
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
prin această zicere ironică a unui țăran bătrân în care condensez întreaga mea filosofie asupra istoriei (dacă formularea nu sună cam prea emfatic)? Dar câte ocolișuri complicate în mod inutil pentru a se ajunge aici! Vânzătorii de cruciulițe, medalioane și mătănii zăbovesc până târziu pe esplanada centrală, pentru că oricum n-au altceva de făcut: tinerii de aici nu au unde munci și nici nu pot pleca în altă parte. Numărul pelerinilor și al turiștilor este de zece ori mai mic decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și copilăros. Purtător al turbanului verde, avînd titlul de hagi pentru că mersese pînă la Mecca pe jos, construise pe banii săi o moschee în oraș și respecta cu strictețe regulile Coranului, a cărui lectură o asculta zilnic cu evlavie, depănîndu-și mătăniile de chihlimbar. Interzisese Statului său major să pună vreo picătură de alcool în gură. Dar fiind aproape orb, ofițerii din preajmă beau vinuri și lichioruri chiar sub nasul său. Unul dintre ei pe atunci tînăr căpitan cerea să i se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic, un soi de căpcăun metafizic, sensibil la ditirambi, mătănii și ofrande hipercalorice.“ Dl Stângă gândește viguros și scrie excelent. Îi mulțumesc pentru dificila întrebare și sunt flatat că mă crede apt să lămuresc lucrurile. Nu sunt. În viteza unui simplu editorial pot încerca doar să mai fac câțiva pași
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-o că se întoarce. S au întors și altele. Dacă ați dus dorul micilor poante de pe margini, care pe vremea lui Roger Moore reușeau invariabil să strice efectul celor mai îndrăznețe cascadorii, iat-o aici pe băbuța care-și scapă mătăniile în timpul urmăririi din biserică și care exclamă : Doamne ! Dacă v-au lipsit lamentabilele texte de agățat ale lui 007, auziți ce apropouri îi bate aici unei tinere agente. Aceste alunecări în vechile năravuri sînt cu atît mai regretabile cu cît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vântul, însă ne place să ne mângâiem cu hrana noastră spirituală, concretizată, după evenimentele din 1989, în creșterea exponențială a consumului de tămâie pe cap de locuitor. Spun creștere exponențială, deoarece numai la noi această întrecere interactivă de a bate mătănii a dus la „cearta icoanelor”, ca în Imperiul bizantin prin secolele al VIII-lea și al IX-lea, unde lupta dintre iconoduli și iconoclaști a divizat societatea și biserica. Iar am sărit peste cal și am uitat că ce-i
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
împreună. Preotul era în vârstă și lua câte două eleve deodată, ca să termine mai iute. Îngenuncheau una lângă alta, împingându-se cu cotul și pufnind în râs, sub epitrahil, mărturiseau aceleași păcate și se alegeau cu aceeași recomandare: douăzeci de mătănii le vor asigura iertarea lui Dumnezeu. Slujbele de duminică li se păreau mai puțin lungi și mai suportabile împreună, când șopoteau și râdeau în spatele vreunei coloane sau al unui pupitru. Și după cum știe oricine, într-un internat, partea cea mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe ambele părți. Iar după Paști, când era câmpul tot arat și pădurea înfrunzită, semănăturile de primăvară erau mari. S-au tras sorții. Să fi văzut atunci cum se rugau prin boschetele conacului în genunchi, cu cărticica în mână, făcând mătănii, ca să-i cadă locul pe care și-l dorea. Și le-a căzut. Cum luau sorțul și fugeau să-și vadă norocul. Dlui D. Iacobeanu, dlui Capraru și mie ni s-au dat loturile fără a trage la sorț. În
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nimerise acest termen original. Băiețelul, foarte emoționat, a ascultat-o întocmai și pe urmă s-a vârât într-un colț de unde observa toate, cu ochi mari. Noi vorbeam cu starița, când sosiră două maici și, după protocolul mănăstirii, făcură două mătănii și îi sărutară mâna. Deodată se repezi Vintilică din colțul lui, se uită la noi și făcu repede aceleași gesturi ca monahele. Era foarte comic, dar așa de drăgălaș, încât ne găsi o mare veselie, iar maica stariță, înduioșată, îl
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
faci? Nu puteam mânca. Ei se îmbătaseră, luaseră la joc pe Floarea țiganca. Voiau să joace sârba și nu nimereau...“ Când au voit să ridice toate vitele din mănăstire, maicele au tras clopotele și au început să se roage cu mătănii către biserică. Impresionați, le-au lăsat vitele. „Tot așa se întâmplă de câte ori este vreo vijelie mare sau vreo grindină, și potopul se potolește.“ Afară de ale mâncării și băuturii, nu le-au luat nimic; este însă adevărat că ascunseseră prin poduri
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au pus cu niște ciocane mari să le spargă. Maica stariță cu maica Evlampia erau duse la Hagiești după provizii. Călugărițele au ieșit din case, dându-și seama de ce se întâmpla, unele au căzut în genunchi, închinându-se, altele făceau mătănii, invocând urgia lui Dumnezeu. Lipsa de conducere ca să aibă atitudine comună și impozantă le-a lipsit cu totul, căci preoții s-au mulțumit să arate Ausweiss-ul pentru interzicerea rechizițiunilor în mănăstire și să facă cu ofițerul formalitățile de cancelarie. Câte
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
După cum mi-a spus Dicelle, a Început să vină pe la zece. O femeie În șorț a deschis ușa și a băgat capul Înăuntru, apoi a făcut cîțiva pași și a dat peste camera mortuară. Atunci a scos un șirag de mătănii din buzunarul șorțului și a Început să murmure. Și-a făcut cruce cu apă sfințită și a plecat. Ea a deschis defilarea. Le-a spus vecinelor. Apoi vecinele au venit și ele, singure sau cîte două. — Bărbați nu? — CÎțiva, măcelarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
știa că răspunsurile la ceea ce Întreba aveau să fie aceleași. Își lipi palmele de podea, cu respect. — S-ar putea ca asta să fie ultima oară când te văd. Kaisen Își coborî pe podea mâinile, Înfășurate Într-un șirag de mătănii, și plecă fără o vorbă. CĂDEREA CLANULUI TAKEDA — Hai să petrecem primăvara asta În munții din Kai, spuse Nobunaga, În timp ce ieșea călare din Azuchi, În fruntea armatei sale. Putem să privim florile de cireș, să culegem flori, și apoi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Buck, Casa de lut, I-III, ed. 4, București, [1935], Vânt de la Răsărit, vânt de la Apus, București, [1939], Patriotul, București, [1940], Chip cioplit, I-II, București, [1943], Mândrie, București, [1943], Dinții balaurului, București, [1944], Exilata, București, [1946]; [Florence L.] Barclay, Mătăniile, București, [1936]; Earl Derr Biggers, În dosul perdelei, București, [1936]; Maurice Baring, Daphne Adeane, București, [1937], Leagănul pisicii, I-II, București, 1939; Rudyard Kipling, Kim, București, [1937], Cărțile junglei, I-II, București, f.a.; W.S. Maugham, Luna și doi bani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]