2,090 matches
-
tufișuri au apărut, încheindu-și curelele, zburliți, îmbujorați, atrași de spectacol. - Eu nu mai discut! N-am ce discuta! ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură fursecurile și saleurile de pe masă, într-un gest de entuziasm nereținut. - Așa! Ovații, vă rog, pentru vorba de duh... Voievoade, să nu disprețuiești nici o secundă virtuțile maieuticii! Sfânta moșeală! Iată, după ce-a fost tras cu cleștii de țăcălie, criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Victoriei. Italia a devenit un stat datorită a o mie de oameni curajoși. Italia a devenit o putere datorită a zece mii de bravi, a zece mii de soldați care nu s-au temut de moarte. Și tot ei au reușit să măture gunoaiele democratice, să-i vîre îndărăt în staule pe socialiștii care behăie de o jumătate de veac în numele egalității, să-i zdrobească pe fidelii lui Gramsci și să triumfe aclamîndu-l pe Duce! Iar dacă va fi nevoie vor triumfa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vrem să facem în mare, pe tot cuprinsul țării. Vrem să facem din Vladia exemplul, experimentul reușit, bulgărele înghețat, de nădejde, de ca avem nevoie. De aici, din capătul lumii, se va rostogoli peste plaiurile noastre mîndre tăvălugul care va mătura din cale toate invențiile nepotrivite sufletului nostru aduse de străini și de jidani." La așa ceva nu se așteptase. Își închipuise că August Stoicescu și Artur Stavri, complotiști caraghioși, veniseră la Vladia să se ascundă și cînd colo era exact invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu s-a atins măsuhra cehrută." A clătinat din cap a supărare prefăcută, a încercat chiar să se îmbujoreze în obraz, dar nu i-a reușit. În treburile sale doar el este în măsură să stabilească măsura! Mihai Mihail a măturat o firimitură invizibilă de pe măsuța de mahon care se afla între ei, discuția nu mergea așa cum i-ar fi convenit. Dorise să-l dea gata de la început spunîndu-i despre Arsenal și Aeronautică. Era clar că știa totul, că nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus‑numitului Krușevan. Sămânța căzuse pe un teren fertil. Călătorul francez Duchelle va publica În luna mai a anului 1921 (crezând că revoluția Îl măturase de pe suprafața pamântului pe bătrânul păcătos) un articol În care va vorbi despre Nilus cu un respect cuvenit doar răposaților: „Înainte de a deschide prețiosul cufăr, va Începe să‑mi citească din cartea sa, apoi fragmente dintr‑o lucrare cu caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ridicându-și ochii spre Directoarea Tăgadă, zice: Dacă tu ai fost aia care mi-a luat roata de exerciții, o vreau înapoi. Cu mâinile ușor depărtate, zice: E din plastic roz și cam atâta de mare. Ți-o amintești, nu? Măturând părul de pisică de pe bandajele ei de mătase galbenă, Directoarea spune: — Și de copilul din burtă ce zici? Și, mângâindu-și burtica, Miss America spune: — Pețitorul ar trebui să-mi dea mie penisul lui să-l mănânc. Spune: Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
al căror farmec fetița nu reușea să-l priceapă. Sanda renunțase și ea la amorțeala obișnuită, întinsese pe pat costumașul nou adus de la croitoreasă și se foia prin casă căutând pantoful și poșeta care se potriveau cel mai bine. Bica mătura curtea, aranja straturile cu flori și striga la copii să nu deranjeze nimic din ceea ce ea încerca să pună în ordine. Nepoții o înconjurară și-o asaltară cu întrebări. Ce se întâmplă? De ce e toată lumea atât de agitată? Vecina Scarlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cum să-l oprească din drum. Gândul la Jakarta ori la oricare alt mare oraș nu-l Înspăimânta pe Adam. De câteva săptămâni Își făurise propria lui metropolă, o tot reclădea În minte pe când Își vedea de treburile zilnice. Când mătura curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un cer de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de albine și a Îmbrăcăminte proaspăt spălată, iar motorul torcea stăruitor și monoton. Karl i-a dat un termos cu apă și niște biscuiți Împachetați În foaie de ziar. Au mers pe drumuri Întune coase, unde mișcarea largă a farurilor mătura norișori de insecte. Karl i-a pus o mână pe ceafă, iar lui i s-a părut lată și foarte rece. Aerul proaspăt al nopții răbufnea prin ferestrele des chise, iar Adam și-a dat seama că plânge. 7 — Doamne
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de whisky dintr-o sticluță. Mulțumesc, Bob. Oricând Îți poftește inima, frățioare! Siluetele arbuștilor din jur păreau umflate ca norii de ploaie Într-o după-amiază de decembrie. Pe drumul principal trecea din când În când câte-o mașină, farurile Îi măturau cu lumina crudă care țâșnea prin frunziș, apoi rămâneau iarăși În Întuneric. Of, Doamne, iarăși! a zis Farah. Doar ai promis că astă-seară mergem la cinema. Ai zis c-o să petrecem o seară plăcută, liniștită. Păi, asta și facem, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tăcut. 10 De Îndată ce Margaret a ieșit pe ușă, Adam a rămas iarăși singur. Singurătatea nu-i era prielnică. Pricepuse asta În cursul săp tă mânii din urmă, de-a lungul nesfârșitei traversări a insulelor, apoi străbătând Marele Drum Poștal care mătură de la un capăt la altul imensitatea Javei. Mult prea puține fuseseră atunci momentele când avusese ocazia să rămână de unul singur. Atât pe vasul cu care plecase din Perdo, cât și În autobuzul de Surabaya, fusese Înconjurat de nenumărate trupuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deschid, e-o nimica toată. și, de fapt, nu i spartă. A tras de clanță și cu o răsucire ușoară a reușit s-o deschidă. Biroul arăta așa cum Îl lăsase cu trei zile În urmă. S-a așezat și a măturat cu privirea teancurile de foi și de cărți. Totul era În ordine. Erau și bilețele de la diverși studenți, ca și manifeste politice. A Întins instinctiv mâna spre sertarul de jos din dreapta biroului, sub genunchi, a găsit cheița, ascunsă ca de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu drag, ploua alburiu afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și mai pe lună, de dimineață aveam senzația de a nu mă duce, am strâns chiștoace de pe jos, am măturat cu o perie tocită și câinele mă enerva groaznic, credea că mă joc cu el, poc! i-au clănțănit fălcile, acum s-a învățat minte, mă tatonează de la distanță și se joacă cu mine fără mine, dacă se bagă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
au clănțănit fălcile, acum s-a învățat minte, mă tatonează de la distanță și se joacă cu mine fără mine, dacă se bagă cu gura în perie ca prostul când eu vreau să strâng și atât și n-am nervi să mătur și cu o mână să țin câinele să stea departe, pun gunoiul pe linoleum și cu altă bucată fac făraș, el se bagă în gunoi, schelălăie, sună frate-meu, nu vii? hai, acum te-ai sculat, vin în 20 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
înseninează și ultima rază se soare scaldă trupul gălbui al frunzei în mierea dulce a asfințitului. Cerul înghite ultimele corăbii ale călătoarelor. Porumbeii par niște ceșcuțe de porțelan pe farfurioare albe. S-au dus berzele, rândunelele... S-a dus septembrie, măturând stolurile de frunze de pe mormântul uitat. Octombrie își arde torțele arămii în valuri nesfârșite. Copacii au început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Dar același octombrie mi-a picurat în suflet ochii adânci ai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei nescuturate de la plecarea ta oftează deznădăjduite. Plopii mătură cerul, ștergându-i norii uitați. Firele de iarbă cântă umbra pașilor tăi, florile înfloresc în umbra sufletului tău, pământul bate inima ta nemuritoare. Făptură misterioasă, miraculoasa, nu te-am văzut, dar te cunosc atât de bine! Mai mult ca pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viril. Privea femeile În ochi și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peste 30 de ani te poți opri din citit. Dacă nu ții cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
socoti un om fericit. 6. În lumina posomorâtă și Înghețată a amiezii, „Bosnia” semăna cu o mică stațiune montană În care oamenii nu fac altceva decât să schieze și să doarmă În puținul timp liber rămas, să mănânce sau să măture, potecile care leagă casele zugrăvite În culori vii de farmacie, biserică, de poștă și de cele câteva magazine alimentare numite după model unguresc ABC-uri. Între Crăciun și Sfântul Vasile, cinematograful și braseria Phoenix se puteau Închide din lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întâmplătoare. O presimțise odată cu căderea primilor fulgi pe care Îi privise cu Încântare toată dimineața prin geamul atelierului. Îl deschise și se sprijini de pervaz ținându-și bărbia În palme. Fulgii erau atât de mari, Încât bravul domn Kiger care mătura trotuarul cu zelu-i cunoscut, nu i-ar fi zărit În nici un caz chipul, oricât și-ar fi potrivit ochelarii rotunzi pe nasul coroiat. 14. De la o masă bine plasată lângă geamul uriaș al barului i se făceau semne amicale. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atunci când realitatea situației ți se furișează în minte pe ușa din dos, ca o pantomimă a lui Dracula. Nu știam cine sunt. Nu știam unde mă aflu. Simplu. Înfricoșător. Am strâns din dinți și m-am răsucit pe călcâie. Am măturat de trei ori cu privirea dormitorul, atingând și explorând cu ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin întuneric după conturul vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era acolo și-am șovăit. Doamne, rostiră buzele mele. Cuvântul se născu mort și minuscul și fu măturat de-un val al furtunii. Sperasem ca poarta să aparțină unei clădiri vechi, Hotelului Willows, conform hărții mele, dar nu era așa. Părăsisem drumul ori prea devreme, ori prea târziu; asta era intrarea într-un parc, nu într-o parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot să te întreb ceva? — Sigur. — Ce crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi în ochi și am văzut răceala dinlăuntrul ei; plaja pustie, măturată de vânt, peretele dinspre mare bătut în scânduri, zăpada căzând în adâncul unei păduri de copaci goi și negri. Își retrase brațul de pe umerii mei și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să-și spun adevărul? — Da, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]