KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...23 >

561 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

punea la Încercare. Probabil Înșirase toate aceste bazaconii ca s-o vâre În cine știe ce Încurcătură... - Da, Într-adevăr, spuse oaspetele, am vrut să te pun la Încercare. Să văd ce gândești despre bărbați... - Și ce gândesc? Îl sfidă cu privirea Mașa. Extraterestrul se eschivă. - Adevărul e pe undeva la mijloc, zise. Bărbații nu sunt chiar așa de răi cum par. La drept vorbind, lumea se duce de râpă din pricina femeilor. „Dați Întotdeauna vina pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Adevărul e pe undeva la mijloc, zise. Bărbații nu sunt chiar așa de răi cum par. La drept vorbind, lumea se duce de râpă din pricina femeilor. „Dați Întotdeauna vina pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de primul bărbat ce pătrunsese În viața ei. Își aduse aminte de cizmele sale mânjite cu borhot. - Văd că, de oriunde ar veni, bărbații poartă cizme, conchise Mașa și fața i se destinse Într-un zâmbet blând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de primul bărbat ce pătrunsese În viața ei. Își aduse aminte de cizmele sale mânjite cu borhot. - Văd că, de oriunde ar veni, bărbații poartă cizme, conchise Mașa și fața i se destinse Într-un zâmbet blând. - Nu zâmbi, Mașenca, spuse Extraterestrul. Nu râde de cizmele mele. Le-am Încălțat mai mult de pamplezir, ca să fiu În pas cu vremea. Cizmele mele sunt nimica toată față de cizmele ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
zâmbet blând. - Nu zâmbi, Mașenca, spuse Extraterestrul. Nu râde de cizmele mele. Le-am Încălțat mai mult de pamplezir, ca să fiu În pas cu vremea. Cizmele mele sunt nimica toată față de cizmele ce au intrat În viața ta. Gândește-te, Mașa, ce-au făcut toți acești bărbați din tine! Au coborât din tanc, s-au dat jos de pe tractor, au intrat În viața ta intimă, s-au șters de trupul tău ca de un preș și, după ce ți-au lăsat toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se poate de curate. Apoi am să-ți mai spun un lucru: prin natura mea, eu sunt o ființă delicată. Și dacă vrei să mă crezi, știu să mă port cu femeile. Am să mă port frumos și cu tine, Mașa, te rog să nu uiți. Eu sunt Dumnezeul tău. Ziua a doua. Dimineața „Eu sunt Dumnezeul tău“, repeta neîncetat Mașa cuvintele pe care musafirul ei venit din alte lumi i le spuse Înainte de culcare. „Ce mai Dumnezeu, murmura ea. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Și dacă vrei să mă crezi, știu să mă port cu femeile. Am să mă port frumos și cu tine, Mașa, te rog să nu uiți. Eu sunt Dumnezeul tău. Ziua a doua. Dimineața „Eu sunt Dumnezeul tău“, repeta neîncetat Mașa cuvintele pe care musafirul ei venit din alte lumi i le spuse Înainte de culcare. „Ce mai Dumnezeu, murmura ea. Te uiți la el și Îți vine s-o iei la fugă... Cine a mai văzut un Dumnezeu care să poarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
vorbească În dodii, despre credință, despre stat, despre sex sau despre alte bazaconii; și, În afară de aceasta, să mai Înceapă să te și te pipăie pe sub fustă, profitând de Întuneric...“ Conversația cu Extraterestrul avusese darul s-o tulbure din cale-afară pe Mașa. „Poate că a vrut să mă pună la Încercare, Își spuse ea. Și eu ce-am făcut? L-am luat peste picior. Oare Mântuitorul nu a venit să propovăduiască printre oameni, luând Înfățișarea unui om cât se poate de obișnuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
prosterneze Dumnezeu? În fața cui să cadă În genunchi? În fața lui Însuși? N-ar fi acesta un semn al unei exagerate iubiri față de sine? N-am avea de-a face cu un Dumnezeu cam iubitor de sine?“, continuă să se frământe Mașa. Întrebările se Învălmășeau În capul ei. Formau un adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care și le punea, erau cuvinte și sensuri pe care nu le Înțelegea? De unde Îi veneau ele? Nu cumva dintr-un cap străin, care până mai adineauri viețuise Într-o altă galaxie? „Să nu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
voce tare, ca Într-o bună zi să ne trezim că veniți aici cu cățel și cu purcel pe motiv să sunteți dumnezeii noștri!“ „Dar cu entitatea aceea de care mi-ai vorbit ce s-a Întâmplat?“ „Da, Își spuse Mașa, disecând În continuare firul În patru, În fond aici e vorba nu de unul, ci de mai mulți dumnezei care te obligau să crezi În ei... Ce fel de dumnezei mai sunt și ăștia? Își spuse ea. Nu cred În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
În fond, credința se oprește la Dumnezeu, fiindcă dincolo de Dumnezeu, la care ne Închinăm noi, nu e un nici un alt Dumnezeu la care să se Închine la rândul său Dumnezeul În fața căruia ne prosternăm?“. Întrebarea pe care și-o puse Mașa o Înspăimântă de-a binelea. „Oare am dreptul să-mi pun astfel de Întrebări? Își spuse ea. Oare nu cumva, gândind astfel, Încep să mă Îndoiesc de cele sfinte și să mă las ispitită de forțele Întunericului ce sălășluiesc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
din ce În ce mai halucinante, ce se prăbușeau În hău, așezându-se straturi după straturi nu numai În sufletul, ci și În tot trupul Mașei Înfiorat de frig. „Fericiți sunt cei curați la inimă, căci aceia Îl vor vedea pe Dumnezeu“, Își aminti Mașa de cuvintele Mântuitorului. „Dar cine-i atât de curat la inimă - Își spuse ea - Încât să nu-și pună nici un fel de Întrebări?“ În fond, despre ce fel de Dumnezeu pomenise Extraterestrul? În orgoliul său, el Îi vorbise Mașei despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu se oploșise și el pe la casa ei, căutând aceeași alinare? Beția Îl Împinsese pe Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă și avansuri rușinoase. „După ce Încerci să mă seduci, vrei să fii și Dumnezeul meu...“ Mașa simți totuși că gândurile o cam luaseră razna și că era cazul să pună limbuției sale mute stop. „Oprește-te, femeie, Își spuse ea, ce te-a apucat, mai bine ai avea grijă de doniță, nu vezi că ți-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cazul să pună limbuției sale mute stop. „Oprește-te, femeie, Își spuse ea, ce te-a apucat, mai bine ai avea grijă de doniță, nu vezi că ți-a dat laptele pe-alături?! Doamne, iartă-mă“, Își făcu semnul crucii Mașa, așezându-și mai bine găletușa Între genunchi și trăgând totodată și ugerul doldora de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i În preajmă Ippolit, gândi ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i În preajmă Ippolit, gândi ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască În huzur și nici să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe un pat cât mai aspru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe un pat cât mai aspru, eventual să doarmă pe podea sau afară, pe pământul gol, la rădăcina vreunui pom, punându-și un bolovan sub căpătâi. Abia după nenumărate insistențe, Mașa reușise să-l facă să renunțe la ideea sa. Extraterestrul era destul de cherchelit și avea un chef nemaipomenit de vorbă, trecând de la o idee la alta și ținând-o pe Mașa În loc de la treburile ei. Se dovedise a fi extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-și un bolovan sub căpătâi. Abia după nenumărate insistențe, Mașa reușise să-l facă să renunțe la ideea sa. Extraterestrul era destul de cherchelit și avea un chef nemaipomenit de vorbă, trecând de la o idee la alta și ținând-o pe Mașa În loc de la treburile ei. Se dovedise a fi extrem de Încăpățânat: o ținea mereu pe a lui, că el se culcă afară. Lângă treptele de la intrare. „Doar nu sunteți câine, ca să dormiți acolo...“ „La o adică, pot fi și câine, de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și câine, de ce nu, o tot lălăia vizitatorul. Tot n-are cine să-ți păzească curtea... Am să fiu câinele tău de pază și am să dorm la picioarele casei tale...“ „Bine, bine, vorbim mâine dimineață“, căuta să-l potolească Mașa. Dar Extraterestrul nu se lăsa bătut: „Mâine dimineață e acum, rosti el cu limba Împleticită.“ „V-ar trebui o oră de somn, ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi, să bați atâta amar de cale, cum să nu fii obosit?...“ „Atunci, vă rog, culcați-vă“, Îl povățuise cu o voce blândă Mașa. „Mă duc În curte și mă culc... Sigur că pot face și pe câinele. Cum trece unul pe stradă, cum latru. Sigur că da. La noi, acesta nu-i o rușine... Mulți dintre concetățenii mei stau noaptea legați și urlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
o rușine... Mulți dintre concetățenii mei stau noaptea legați și urlă la lună plină... Primesc o leafă bunicică pentru asta... Sigur că da. Am să latru, cum să nu, dar cu o singură condiție. Știi care?“, o Întrebase el pe Mașa. Femeia avusese naivitatea să spună nu. „Să-mi atingi vârful nasului cu limba și promit că nu-ți iau nici un bănuț. Și, În plus, am să latru pân’ la ziuă... Și la nevoie, Îmi pun și grumazul În lanț. Voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pân’ la ziuă... Și la nevoie, Îmi pun și grumazul În lanț. Voi fi câinele tău de pază, de ce nu. Am să mă gudur la picioarele tale și am să ling mâna care mă va mângâia...“ „Lăsați palavrele, Îi spusese Mașa, și vă culcați aici, pe lavița din tindă, unde aveți suficient loc...“ „Asta Îmi mai lipsea, Își spusese ea În gând. Să vină unul și să se apuce să-mi lingă mâinile ca un câine. Ia te uită ce i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Împleticindu-și limba la fiecare silabă Extraterestrul. Dar, la o adică, l-aș putea Înlocui. Sigur că da. Ori fac pe câinele, ori fac pe Onisei, mi-e totuna...“ „L-ați cunoscut pe fostul meu bărbat?“ Întrebase cu inimă strânsă Mașa. „L-am cunoscut, cum să nu-l cunosc, Începuse să turuie oaspetele. Eram, Într-un fel, vecini și ne Întâlneam destul de des. Pe Calea Lactee... Părea un om destul de rezonabil... Mai schimbam o vorbă Între noi, iar uneori, poposeam la una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
vecini și ne Întâlneam destul de des. Pe Calea Lactee... Părea un om destul de rezonabil... Mai schimbam o vorbă Între noi, iar uneori, poposeam la una mică... Ai zis că mi-ai lăsat și o țâră de rachiu? Asta nu e rău...“ Mașa se hotărîse să nu-i mai pună nici o Întrebare oaspetelui, deși ardea de curiozitate să afle ce s-a Întâmplat cu răposatul ei soț. Vizitatorul era Într-un asemenea hal de beție, Încât sigur nu ar fi fost În stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]