331 matches
-
ceilalți doi moțăiau deja, așa că renunță și se ridică, nu înainte de a-și termina băutura. — De data asta faceți voi cinste. Și rugați-vă să nu fie nevoie să vină și rândul meu... O vreme nu se clintiră de pe scaune. Maca întredeschise ușa și privi în lungul drumului. Strada era pustie. Coropciuc se apucă iar de frecat paharele. Fetița luă cartea, dar nu știa dacă să continue sau nu. Ușa se deschise din nou, namila se ivi în prag, clămpănind din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cheamă ? întrebă Jenică. Se întoarse spre cârciumar : Ne-ai zis vreodată cum o cheamă ? Coropciuc zâmbi și, cum le scotea la iveală pe rând, lămuri o nouă taină. — De la aură. Așa-i, băiete ? — De-asta are și darul cititului, adăugă Maca. Coropciuc terminase de aranjat paharele. Își turnă un deget de bere și-și șterse mustățile cu degetele făcute crăcană. — Fetița asta a noastră, spuse, nu are darul cititului, din contră, are boala cititului. Adică îi place să citească, încuviință Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca. Coropciuc terminase de aranjat paharele. Își turnă un deget de bere și-și șterse mustățile cu degetele făcute crăcană. — Fetița asta a noastră, spuse, nu are darul cititului, din contră, are boala cititului. Adică îi place să citească, încuviință Maca. Cum e când dormi dacă ai boala somnului... Se vedea că bătrânului îi era greu să vorbească despre asta. — E o altfel de boală. Nu că-i place să citească, de fapt, nici nu știe dacă i-ar fi plăcut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Problema e că nu poate să citească. Nu recunoaște literele și nu poate să le lege unele de altele. Cârciumarul nu era omul care să-și bată joc de ei. Și totuși. — Cum se poate una ca asta ? se miră Maca. Doar ne-a citit de atâtea ori. Mai ceva ca un om mare... Coropciuc arătă spre cartea pe care fetița o lăsase pe scaun. Era groasă, cu coperți zdrențuite. Jenică o deschise și o răsfoi. Ridică privirile spre ceilalți, nedumerit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uite, să nu-i distragă atenția. Cartea era doar pentru voi, să nu vă mirați. — Și atunci... cum ? întrebă Jenică, uitând cu totul că era târziu. — Dacă i s-ar fi întâmplat doar unuia dintre noi să vadă asta, adăugă Maca, ceilalți nu l-ar fi crezut nici în ruptul capului. — O cheamă Smaranda, spuse Tili, ca pentru sine. Și, mai ales, numele ei e tot Smaranda. — Tocmai asta e, reluă bătrânul Coropciuc, păstrând între ei hotarul pe care îl întruchipa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
voci. Poveștile sunt ale vocilor, ea doar le repetă. Nu le citește, le aude. E tot un fel de a citi. — Și ale cui sunt vocile ? — În lume nu există un singur mag, spuse Coropciuc. — Ce vrei să spui ? întrebă Maca, privind apoi către Tili, căci el nu părea la fel de nedumerit. Coropciuc ieși de după tejghea, cu o hârtie și un creion. Întoarse scaunul pe care procurorul îl pusese cu speteaza spre ei și se așeză. Trase câteva linii și apoi le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și eu odată copil. Asta e taina magilor. Se întoarse în spatele tejghelei, luând foaia cu el. Tărâmurile se împărțiseră în două, astfel încât făcură namilei loc să intre. Fetița venea în urmă, ronțăind ciocolata. Uriașul arătă spre pachetul de țigări și Maca i-l întinse. Apoi își aminti de neîndemânarea aceluia, scotoci și îi dădu o țigară. — Om bun, se hlizi uriașul. — Care dintre noi ? întrebă Maca. Era o întrebare peste puterile căpcăunului, care se aciui în colțul lui, acoperind peretele cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să intre. Fetița venea în urmă, ronțăind ciocolata. Uriașul arătă spre pachetul de țigări și Maca i-l întinse. Apoi își aminti de neîndemânarea aceluia, scotoci și îi dădu o țigară. — Om bun, se hlizi uriașul. — Care dintre noi ? întrebă Maca. Era o întrebare peste puterile căpcăunului, care se aciui în colțul lui, acoperind peretele cu o umbră imensă. — Ne spui mai departe povestea ? întrebă Jenică. Fetița închise o clipă ochii, apoi încuviință. Căută din priviri cartea și nu o găsi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apoi rămase cu ochii neclintiți către luminița în jurul căreia se adunau broboane de ceară. Când termină, fetița continua să țină, între degete, căpețelul de lumânare. Cum flacăra i se apropia de degete și ceara topită îi acoperise mâna până la încheietură, Maca luă lumânarea și o puse pe masă. Fetița se trezi, își privi mâna înmănușată în ceară, se sperie și fugi în brațele bunicului ei. Parcă n-a fost aceeași poveste, constată Jenică. — Cum să explici o poveste ? întrebă Tili. E
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fugi în brațele bunicului ei. Parcă n-a fost aceeași poveste, constată Jenică. — Cum să explici o poveste ? întrebă Tili. E ca și cum ai vrea să completezi un tablou, desenând dincolo de ramă. — Așa cum e și cu blestemele și înjurăturile mele, râse Maca. Nu fac parte din peisaj, dar cum ai putea explica lumea fără ele ? — Lumea n-are ramă, adăugă Tili. Linia orizontului pare o ramă, dar nu este. Uriașul râse din colțul lui. Într-adevăr, pentru statura lui, orizonturile erau mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orizontului pare o ramă, dar nu este. Uriașul râse din colțul lui. Într-adevăr, pentru statura lui, orizonturile erau mai largi, dar asta nu-l ajuta cu nimic. — E târziu, spuse bătrânul. Fetița trebuie să se culce. Pe mâine, spuse Maca, ridicându-se. Bătrânul îi învălui într-o privire tristă. — Eu sunt aici. De oriunde ați veni... Se întoarseră din ușă să-și ia rămas-bun. Bătrânul stătea îndărătul tejghelei, ocrotind cu brațele trupul fetiței. — Cât despre răspunsurile pe care le dați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu farurile. — Frunzele se usucă de-a binelea, spuse. A început să le risipească vântul. S-a cam terminat jocul și pe anul ăsta. — Bine că am învățat și noi un joc care se joacă așa, cu câți suntem, spuse Maca. Până când o să rămână doar un castan în oraș. — Și după aia ? întrebă Jenică. — Habar n-am. Cum să-ți închipui o lume fără frunze ? Jenică se muie și se lăsă jos, rezemându-se de copac. — Nu-mi iese din cap
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lăsă jos, rezemându-se de copac. — Nu-mi iese din cap, spuse, cu voce stinsă. După ce a trecut trenul, nu mai era nimic acolo. Parcă nici n-ar fi fost... — Exact ce-ți spuneam. Îmi vine să vărs, șopti Jenică. Maca se aplecă și-i strânse fruntea între palme. Dă-i drumul, spuse. Altfel nu trece. Jenică se aplecă într-o parte, icni de câteva ori, spuma alburie mânji frunzele uscate. Pântecul i se mai strânse, convulsiv, de câteva ori, până ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câteva ori, spuma alburie mânji frunzele uscate. Pântecul i se mai strânse, convulsiv, de câteva ori, până ce se întoarse cu fața spre cer, respirând adânc. — Nu trece oricum, spuse Tili. Asta ușurează doar stomacul. Se priviră. Bătrânul avea dreptate, socoti Maca. Poate că ar fi bine să nu ne întâlnim câteva zile. Să vedem ce se mai întâmplă... — Parcă am mai zis asta o dată, acum vreo douăzeci și ceva de ani, spuse Tili. Tot într-o toamnă. — Anotimpurile se reîntorc. Maică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
repetau versul în minte, ca să nu-l uite. Așa cum orice lucru sau ființă își are poezia sa, tot așa își are și înjurătura sa. A afla înjurăturile tuturor lucrurilor era un fel de a recrea lumea. Pe acest drum anevoios, Maca avu revelația faptului că nu-i venea în minte nicio înjurătură despre scara blocului. În rest, toate erau la locul lor. Pisica neagră trecu prin fața lui, apoi se instală în pragul ușii. Țâncii, cu mânecile prea lungi, numai bune de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nasul, îl priveau fără nicio expresie. Din spatele lor, femeia cu capotul peticit îl urmări cu privirea, strângându-și reverele. Bărbatul, îmbrăcat cu aceeași pijama în dungi, stătea rezemat de perete și contempla rotocoa lele de fum ale țigării pe terminate. Maca se opri pentru o clipă în dreptul lui, bun prilej pentru acela să-l întrebe răstit : — N-ai o țigară ? De răspunsul la acea întrebare atârna parcă destinul întregii omeniri. Maca scoase pachetul. Bărbatul dădu scurt din cap, țâncii făcură un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și contempla rotocoa lele de fum ale țigării pe terminate. Maca se opri pentru o clipă în dreptul lui, bun prilej pentru acela să-l întrebe răstit : — N-ai o țigară ? De răspunsul la acea întrebare atârna parcă destinul întregii omeniri. Maca scoase pachetul. Bărbatul dădu scurt din cap, țâncii făcură un pas înainte și întinseră mâinile. Ceea ce îl obligă pe Maca să pună câte o țigară în palma fiecăruia. Țâncii se retraseră, ca păpușile ce reintră în ceasornicul cel mare, după ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru acela să-l întrebe răstit : — N-ai o țigară ? De răspunsul la acea întrebare atârna parcă destinul întregii omeniri. Maca scoase pachetul. Bărbatul dădu scurt din cap, țâncii făcură un pas înainte și întinseră mâinile. Ceea ce îl obligă pe Maca să pună câte o țigară în palma fiecăruia. Țâncii se retraseră, ca păpușile ce reintră în ceasornicul cel mare, după ce fac ocolul la ora exactă. El le așteptă mulțumirile, dar, cum nu veniră, spuse doar „cu plăcere“ și urcă spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să te scobești în dinți. Se întoarseră amândouă spre el și râseră. Prin ușile deschise se auzea un zornăit de zaruri. Bărbații jucau table. Apoi zarurile nu se mai auziră. Acum trăgeau câte o dușcă. — S-a scumpit carnea, constată Maca, explicând astfel mirosul neîntrerupt de ceapă prăjită și gălbejeala soioasă de pe pereți. — A fost un an foarte bun pentru ceapă, observă una dintre femei, arătând, astfel, că orice necaz are partea lui bună. — Mai ales pentru ceapa albă, de prăjeală
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui bună. — Mai ales pentru ceapa albă, de prăjeală, adăugă a doua. Nu merge cu ceapă roșie. Ca să dea gust de carne, ceapa de prăjeală trebuie să fie puțin iute. Dacă aveți cârnați azi, de ce ați mai pus ceapă ? întrebă Maca. Aveați, oricum, gustul de carne... N-am mai pus, se apără una dintre femei, n-are importanță care, căci cealaltă se grăbi s-o aprobe. A rămas de la prăjelile dinainte. E păcat să arunci uleiul, când abia s-a obișnuit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care, căci cealaltă se grăbi s-o aprobe. A rămas de la prăjelile dinainte. E păcat să arunci uleiul, când abia s-a obișnuit cu prăjeala. Hai să-ți dăm o bucățică, îl pofti prima femeie, agitându-și furculița în aer. Maca zâmbi, privindu-le prin fumul maroniu, vlăguit. — O să vin într-o zi, spuse, gândindu-se la eventualitatea unui ulei nou turnat în tigaia primenită. Dar știa că ziua aceea n-o să vină. Precum mirul ce se reînnoiește la fiecare șapte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vină. Precum mirul ce se reînnoiește la fiecare șapte ani, uleiul din tigaie se primenea turnându-se unul nou peste cel vechi, în care pluteau frânturi de ceapă înnegrită. Și tot în virtutea rânduielilor care făceau viața mai ușoară, aproape de neobservat, Maca se opri în fața ușii întredeschise a bătrânului. Vru s-o împingă, pentru a da câteva ghionturi balansoarului în care dormita cel căruia îi spunea „unchiule“, nu din pricina vreunei rudenii, ci doar pentru a nu-i spune, pe șleau, „moșule“. Vocile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o candoare ce părea că nu cunoscuse păcatul. Nu știam că te cheamă Poly, se auzi vocea unchiașului. De la ce vine asta ? — De la Polixenia, răspunse fata, oarecum mândră. — Frumos nume, hârâi bătrânul. Cine ți l-a pus a fost inspirat. Maca își mușcă buzele, întrebându-se dacă bătrânul mai avea ciorapul tras pe cap, cu vârful atârnându-i între sprâncene. Becul chior agățat pe hol, în spatele lui, îi lăsa umbra să cadă prin ușa întredeschisă. Cei dinăuntru nu observară prezența, între
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întredeschisă. Cei dinăuntru nu observară prezența, între ei, a umbrei. — Eu mi l-am pus, șopti fata. — Cum asta ? Nu-l ai de când te-ai născut ? — Ba da... Și nu erai cam mică să- ți pui singură numele ? „Boule !“, șuieră Maca. — Eu mă nasc în fiecare zi, spuse, moale, fata. Dacă te uiți în calendar, azi e chiar Sfânta Polixenia. — Să sărbătorim atunci... râse bătrânul, fără să se mai încurce în amănunte, și râsul lui semăna cu trosnetul de creangă uscată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în amănunte, și râsul lui semăna cu trosnetul de creangă uscată. — Văd că ai și început, chicoti fata. — Nu de asta ziceam... E o șampanie în dulap... S-o deschidem ! „Clănțăni-ți-ar dinții ca grindina, boșorogule !“, îi trecu lui Maca prin minte. Umbra i se lărgi, mușcând din tot ce atingea. — Mai târziu, gânguri fata. Acum nu te opri... Îmi place să mă atingi așa, încet... îmi place că-ți tremură mâna... Parcă ai avea mai multe degete... Parcă ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]