457 matches
-
polimerii hiper-ramificați care conțin unități succesive de ramificare. Dendrimerii au forma și mărimea moleculei bine definită și se obțin prin procedee în mai multe etape. Polimerii hiper-ramificați se obțin printr-un proces într-o singură fază și sunt formați din macromolecule cu un grad ridicat de ramificare. Pentru a evita prepararea complicată a dendrimerilor și a păstra proprietățile importante pe care le au aceștia, Kim și Webster [75] au dezvoltat o metodă simplă de sinteză a polimerilor hiper-ramificați (polimeri care au
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
rezultat din interacțiunea 1-(4aminofenil)-1,1-bis(4-hidroxifenil)etan cu produsul 59. În final, grupele dendritice cu o unitate nitro activată de ciclul imidic sunt cuplate la componentul polifuncțional 1,1,1tris(4- hidroxifenil)-etan pentru a da polieterimida dendrimer. Macromoleculele dendritice obținute sunt pure și prezintă o distribuție îngustă a maselor moleculare. Îndepărtarea selectivă a capetelor finale benzil-eter permite obținerea de dendrimeri cu grupe finale fenolice, care pot fi în continuare modificați prin reacții de eterificare. Natura grupelor finale influențează
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
rezultat poate interacționa în continuare cu monomerul de plecare pentru a forma a doua generație de dendrimeri 64, care este supusă reacției de condensare cu anhidrida 3-nitroftalică, urmată de închiderea ciclului cu reformarea grupului ftalimidic ce conține grupa nitro reactivă. Macromoleculele se obțin prin cuplarea unităților dendritice la un compus polifunctional, respectiv 1,1,1-tri(4-hidroxifenil)etan, printr-o reacție de substituție aromatică nucleofilă. Structura polimerilor s-a confirmat prin spectroscopie IR, 1H-RMN, 13C-RMN și spectrometrie de masă. Polimerii obținuți au
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
fierbere mai scăzute cum ar fi cloroform și dicloretan, în timp ce polimerul 76c a avut solubilitate limitată în astfel de solvenți. Solubilitatea bună a polimerilor menționați se poate explica prin prezența grupelor izopropilidenice și hexafluorizopropilidenice care măresc flexibilitatea catenelor macromoleculare, forma macromoleculelor fiind diferită de cea liniară, rigidă, așa cum s-a evidențiat prin calcule de modelare moleculară. De asemenea, în cazul polimerului 76c, grupele hexafluorizopropilidenice au introdus un factor de asimetrie și împiedicare sterică ce nu permite o împachetare densă a catenelor
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
de fluoren care reduc energia de coeziune a lanțurilor macromoleculare ca urmare a unei împachetări mai puțin dense. Din figura 3.3, care prezintă modelul molecular al polimerului 76g pentru un fragment de patru unități structurale, se observă că forma macromoleculei este relativ liniară, rigidă, în ciuda unui număr mare de grupe flexibile eterice. De asemenea, se observă dispunerea grupelor voluminoase de fluoren. Modelul molecular pentru un fragment de polimer s-a obținut prin calcule de mecanică moleculară (MM+) cu ajutorul unui program
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
structurală conține legături virtuale de diferite lungimi, cu diferite unghiuri, lungimea conturului este considerată ca fiind lungimea liniei frânte care leagă centrii acestor legături. În acest caz lo nu depinde de conformația catenei și poate servi ca măsură a lungimii macromoleculei. Valorile segmentului Kuhn pot fi calculate folosind metoda Monte Carlo, așa cum este descris în [30]. Un alt parametru conformațional, p, este numărul de inele aromatice din segmentul Kuhn: unde k este numărul de inele aromatice și A/l0 este numărul
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
a lungul timpului, omul a modificat și modifică sursele naturale de radiații, creând astfel o radioactivitate naturală suplimentară. Radiațiile nucleare pot acționa asupra organismului în trei moduri: acțiune directă, acțiune indirectă și acțiune la distanță. Prin acțiune directă sunt lezate macromoleculele de mare importanță, chiar vitală (proteine, acizi nucleici) care suferă transformări datorită ionizării sau excitării directe. Acțiunea indirectă este datorată elementelor care apar în urmă proceselor radiochimice. Mediul principal în care se desfășoară procesele biologice fiind apă, efectele apar datorită
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
plasmatice (care posedă și ele sarcini anionice), fie pe calea „porilor”, a „canalelor”, a „veziculelor” sau prin regiunea joncțiunilor intercelulare. Diametrul de deschidere a diafragmei canalelor transendoteliale (20-30 nm), limitează transportul moleculelor de mărime mai mare. Rezultă că moleculele și macromoleculele plasmatice sunt selectate activ de endoteliul vascular în funcție de mărime, sarcină electrică, compoziție chimică și apoi transportați fie în celulă (endocitoză) ori prin celulă (transcitoză). Ultimul proces poate fi sau nu mediat de receptori specifici. În unele țesuturi celulele endoteliale exprimă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
de carbon se află în vârful și centrul unui tetraedru regulat, distanța dintre doi atomi este de 1,54 Å, acesta având o duritate de 5 • 106 mai mare decât a talcului. Întregul cristal de diamant este de fapt o macromoleculă. Grafitul - rețea hexagonală, atomii de carbon situați în același plan reticular se găsesc în vârfurile unor hexagoane regulate, distanța dintre ei fiind de 1,42 Å; distanța dintre planele reticulare este mai mare, 3,41 Å → duritatea mică a grafitului
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
sunt proprietățile viului, ci vom încerca să aflăm și să explicăm, atat cât este posibil, fenomenele care dau esența vieții. CAPITOLUL I MOLECULARĂ I.1. STRUCTURA ATOMICĂ ȘI MOLECULARĂ A MATERIEI Sistemele vii sunt alcătuite din atomi, ioni, micromolecule și macromolecule care au proprietăți ce pot fi descrise cu ajutorul legilor din fizică și chimie Biosistemele, alcătuite din aceste elemente, care nu sunt vii, posedă proprietăți care sunt total diferite de cele ale componentelor sale cum sunt :metabolismul, autoreproducerea, autoreglare, creștere, mișcare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
organismele vii poate fi concretizat în următorele aspecte: Apa este solventul universal atât în mediul interstițial în care se află celulele cât și în mediul intracelular în care au loc toate reacțiile chimice. -Apa este mediul de transport al ionilor, macromoleculelor și al celulelor de la un organ la altul -Apa este agentul de eliminare a produsilor de dezasimilație în afara organismului (prin urină și transpirație). -In cazul plantelor, apa, alături de dioxidul de carbon, stă la baza procesului de fotosinteză. -Avînd conductibilitate termică
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mai mare cantitate de apă se afla în vacuole (75% din toată apa celulară). b) Din punct de vedere al distribuției in tesuturi, apa poate fi: • tisulară • extratisulară (cavitară): umorile apoase, sângele. c) Din punct de vedere al interacției cu macromoleculele biologice: • apă liberă • apa legată (fixă, structurată) d) Dupa proveniența sa apa este: • exogenă (introdusă din exterior) • endogenă (rezultată în urma reacțiilor biochimice) Observație Cu cât un organ sau țesut constituie sediul unor procese metabolice mai intense, cu atât cantitatea de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
interacțiune dintre moleculele solventului și solvitului. Relația (I.38) se poate scrie și sub forma: Dacă se reprezintă grafic mărimea π/C se obține o dreaptă a cărei intersecție are valoarea RT/M. Această valoare permite aflarea masei moleculare a macromoleculei. Dacă moleculele sunt disociate, presiunea osmotică devine: Aici i = α + 1 unde α este un indice de disociere și este egal cu raportul dintre numărul de molecule disociate și cel al moleculelor dizolvate. Soluția ce conține un număr de particule
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și animal Presiunea osmotică a lichidelor din organismul uman și animal (sânge, lichid cefalo-rahidian, urina) se datorează în cea mai mare parte ionilor (Na, Cl. K, Ca) și micromoleculelor cu dimensiuni mai mici de 10 angstromi și mult mai puțin macromoleculelor, dat fiind faptul că acestea din urmă au masă moleculară mare și, conform legii a III-a a lui Van’t Hoff, presiunea osmotică este mică. Ionii și micromoleculele din sânge, ce reprezintă doar 1% din masa sângelui, determină la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
masă moleculară mare și, conform legii a III-a a lui Van’t Hoff, presiunea osmotică este mică. Ionii și micromoleculele din sânge, ce reprezintă doar 1% din masa sângelui, determină la 370C o presiune osmotică de 7-8 atmosfere, în timp ce macromoleculele (proteinele) care se află în proporție de 9% determină o presiune osmotică (oncotică) de numai 0,037 atmosfere (28 torr). Presiunea plasmei este de 7,6 atmosfere iar a lichidului interstițial de 6-7 atmosfere. Deși foarte redusă, presiunea oncotică este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
7,6 atmosfere iar a lichidului interstițial de 6-7 atmosfere. Deși foarte redusă, presiunea oncotică este importantă. Datorită faptului că substanțele cu masă moleculară mică pot difuza prin membrană și s-ar putea ajunge la egalizarea presiunilor osmotice datorată acestora, macromoleculele care nu pot difuza, asigură presiunea oncotică ce determină transportul de substanță dintre compartimentul vascular și cel interstițial. Plasma sanguină, după cum am arătat, reprezintă o soluție apoasă ce cuprinde ioni, micromolecule (glucoză, uree), macromolecule proteice (lipide, albumină, fibrinogen). Presiunea osmotică
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
la egalizarea presiunilor osmotice datorată acestora, macromoleculele care nu pot difuza, asigură presiunea oncotică ce determină transportul de substanță dintre compartimentul vascular și cel interstițial. Plasma sanguină, după cum am arătat, reprezintă o soluție apoasă ce cuprinde ioni, micromolecule (glucoză, uree), macromolecule proteice (lipide, albumină, fibrinogen). Presiunea osmotică va fi dată de suma presiunilor osmotice ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
proteice (lipide, albumină, fibrinogen). Presiunea osmotică va fi dată de suma presiunilor osmotice ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de macromoleculele de tipul k Presiunea osmotică a macromoleculelor este dată de suma presiunilor osmotice date în special de albumine și globuline, deci se poate scrie: Deoarece ionii și micromoleculele pot difuza ușor prin membrană și deci nu pot genera diferențe de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fi dată de suma presiunilor osmotice ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de macromoleculele de tipul k Presiunea osmotică a macromoleculelor este dată de suma presiunilor osmotice date în special de albumine și globuline, deci se poate scrie: Deoarece ionii și micromoleculele pot difuza ușor prin membrană și deci nu pot genera diferențe de presiune osmotică, aceasta este generată în special
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și lipide care constituie membrana. II.2. TRANSPORTUL PRIN MEMBRANELE BIOLOGICE II.2.1. Clasificarea proceselor de transport Proceselor de transport prin membrană se clasifică după diferite criterii. 1. După mărimea particulelor ce străbat membrana, transportul poate fi: • macrotransfer - pentru macromolecule și particule • microtransfer pentru ioni și molecule mici Ionii și moleculele mici trec mai ales prin proteinele intrinseci pe cînd macromoleculele trec efectiv odată cu porțiuni din membrană, pentrucă sunt transportate în vezicule. 2. Din punct de vedere al mecanismului de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
prin membrană se clasifică după diferite criterii. 1. După mărimea particulelor ce străbat membrana, transportul poate fi: • macrotransfer - pentru macromolecule și particule • microtransfer pentru ioni și molecule mici Ionii și moleculele mici trec mai ales prin proteinele intrinseci pe cînd macromoleculele trec efectiv odată cu porțiuni din membrană, pentrucă sunt transportate în vezicule. 2. Din punct de vedere al mecanismului de transport, acesta poate fi: ♦ transport pasiv - care se face în sensul gradientului de concentrație, pentru moleculele neîncărcate și în sensul gradientului
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de ATP). Transportul activ poate fi transport activ primar transport activ secundar translocație de grup Microtransferul pasiv se poate face pe următoarele căi: difuzie simplă prin dublu strat lipidic difuzie facilitată canale ionice Macrotransferul se realizează prin: ♦ transport direct al macromoleculelor ♦ transport prin vezicule Transportul prin vezicule, la rândul lui poate fi: endocitoză, transportul are loc spre interiorul celulei care este : a)fagocitoză b)pinocitoză-dependentă de receptori -independentă de receptori exocitoză (transportul se realizează din citoplasmă spre exterior) transcitoză (veziculele străbat
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mare sau o particulă se leagă de un receptor specific, formează un complex care este absorbit de citoplasmă Exocitoza se realizează prin fuziunea unor vezicule din citoplasmă cu membrana și conținutul din vezicule este eliminat în exterior. Transcitoza realizează transportul macromoleculelor prin celulele endoteliului capilar. G.E. Palade a observat la microscopul electronic în citoplasma celulelor endoteliale vezicule ce traversează celulele, sugerând rolul veziculelor în transportul macromoleculelor din plasmă în afara patului vascular. II.2.3. Transportul pasiv II.2.3.1.Difuzia
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din citoplasmă cu membrana și conținutul din vezicule este eliminat în exterior. Transcitoza realizează transportul macromoleculelor prin celulele endoteliului capilar. G.E. Palade a observat la microscopul electronic în citoplasma celulelor endoteliale vezicule ce traversează celulele, sugerând rolul veziculelor în transportul macromoleculelor din plasmă în afara patului vascular. II.2.3. Transportul pasiv II.2.3.1.Difuzia simplă In cazul membranelor biologice difuzia simplă se realizează pe două căi: ♦ prin dublul strat lipidic și ♦ prin proteinele intrinseci. Difuzia simplă prin stratul bilipidic
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sunt: *Cuplarea reacțiilor chimice, procese producătoare de entropie și procese care scad entropia. * Procese de reglare homeostatică a parametrilor fiziologici. *Excesul de ordine (organismul produce mai multă ordine decât strictul necesar). *Utilizarea informației genetice (pe baza informației genetice se sintetizează macromolecule care se organizează în structuri celulare, țesuturi, organe și se realizează procesele de reglare). *Reacții autocatalitice care duc la formarea de structuri. * Autoînnoirea. în sistemele vii are loc o continuă înlocuire a celulelor. Pe măsură ce celulele se maturizează și îmbătrânesc, datorită
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]