665 matches
-
avea un efect de stabilizator, determinând grade de polimerizare inegale și necontrolabile. În cazul în care sinteza copoliamidelor obținute prin reacția de poliamidare directă a acizilor bibazici cu diamine decurge fără catalizator, echilibrul reacției este sensibil deplasat spre formarea compusului macromolecular. Din acest motiv, sinteza trebuie condusă sub presiune, în autoclavă, până la conversii de 80−90%, fără îndepărtarea compusului mic molecular. În faza finală a procesului, temperatura se ridică la 270−300 °C și reacția se perfectează prin îndepărtarea continuă a
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
sinteza se desfășoară în două etape. În prima etapă au loc două procese paralele: policondensarea sării Nylon și poliadiția CL, activată de sarea Nylon. Primul proces este mai rapid. În etapa a doua, au loc reacții de schimb între catenele macromoleculare formate în prima etapă sau între catenele macromoleculare și compușii mic moleculari din sistem. În final, rezultă un copolimer statistic a cărui compoziție corespunde perfect celei a substratului inițial, indiferent de reactivitatea relativă a monomerilor. Copoliadiția hidrolitică a lactamelor reprezintă
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
etapă au loc două procese paralele: policondensarea sării Nylon și poliadiția CL, activată de sarea Nylon. Primul proces este mai rapid. În etapa a doua, au loc reacții de schimb între catenele macromoleculare formate în prima etapă sau între catenele macromoleculare și compușii mic moleculari din sistem. În final, rezultă un copolimer statistic a cărui compoziție corespunde perfect celei a substratului inițial, indiferent de reactivitatea relativă a monomerilor. Copoliadiția hidrolitică a lactamelor reprezintă o altă metodă, rapidă, de obținere a copoliamidelor
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
tendinței de cristalizare. e. Componentul străin are substituenți la un atom de carbon. Acțiunea substituenților este determinată de orientarea lor spațială, în planul zy, și afectează alinierea catenelor în plan sau după axa 0x, perturbând compactitatea între planurile zig zagurilor macromoleculare. Și în acest caz se poate ajunge la o structură total amorfă. Prin copolimerizare, capacitatea de cristalizare și gradul de cristalinitate al copolimerilor nylon sunt mai scăzute decît cele ale homopolimerilor corespunzători și determină modificarea proprietăților copolimerilor, comparativ cu poliamidele
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
conținutul de comonomer este mai ridicat, distribuția mai dezordonată și volumul mai mare. Homopolimerii caprolactamei (CL), PA 6, precum și cei ai laurolactamei (LL), respectiv PA 12, au structură cristalină și un număr mare de legături de hidrogen, dar orientarea lanțurilor macromoleculare este diferită: la PA 6 este antiparalelă, în timp ce la PA 12 este paralelă. De asemenea, PA 6 și PA 12 au secvențe polimetilenice în formă trans, dar în PA 12 grupele −CONH− sunt deviate de la axa macromoleculei și direcția legăturilor
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
fază α. Structura cristalină a PA-6 implică trei forme diferite care, de regulă, coexistă în diferite proporții, în funcție de condițiile de procesare. De regulă, PA 6 cristalizează în formă α monoclinică (cristalizat în forma unei prisme dreptunghiulare oblice), în care lanțurile macromoleculare se află într-o conformație de zigzag complet extinsă și sunt grupate, în principal, în straturi plane, legate prin hidrogen. Straturile legate prin hidrogen sunt poziționate în formă de zigzag, în sus și în jos, în loc să fie deplasate în aceeași
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
față de forma α datorită unei răsuciri a grupării amidice în raport cu axa catenei. Straturile pliate de lanțuri paralele sunt unite de legături de hidrogen. Structura cristalină a formei γ este, de regulă, monociclică. Forma β metastabilă, pseudohexagonală, cuprinde stive de lanțuri macromoleculare, paralele și antiparalele, dezordine paracristalină, defecte în dispunerea în straturi a legăturilor de hidrogen. Pentru această formă a fost propusă o structură mezomorfică cu distribuție aleatorie a legăturilor de hidrogen. Forma β este similară cu forma γ din punct de
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
străin în catena unui polimer de natură poliamidică are drept rezultat distrugerea rețelei cristaline și deprecierea proprietăților în zona de mijloc a domeniului de compoziție. Se consideră că, în astfel de cazuri, comportarea polimerilor este determinată de prezența unui izomorfism macromolecular. Sistemele izomorfe se caracterizează prin cristalizarea comonomerilor în aceeași morfologie cristalină. Pentru ca monomerii unui sistem de recție să cristalizeze izomorf, este necesar nu numai ca distanțele dintre grupele funcționale să fie aproximativ aceleași, dar și orientarea unităților de comonomer în
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
funcționale să fie aproximativ aceleași, dar și orientarea unităților de comonomer în rețeaua cristalină trebuie să fie adecvată. Este necesar să existe același potențial de formare a legăturilor de hidrogen în toate cele trei direcții. Primele referiri fundamentate asupra izomorfismul macromolecular în cazul copoliamidelor aparțin cercetătorilor Edgar și Hill [163, 164], care au constatat că acidul adipic poate fi dezlocuit în orice proporție de acidul tereftalic, fără să se obțină o curbă cu un minim eutectic pentru variația temperaturii de topire
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
fără să se obțină o curbă cu un minim eutectic pentru variația temperaturii de topire. Levine și Temin au observat, de asemenea, că în sistemul copoliamidic ε caprolactamă-acid paminometilciclohexil modificarea punctelor de topire în funcție de compoziție este liniară. Studiind problema izomorfismului macromolecular pentru diferite sisteme copoliamidice, grupurile de lucru conduse de Cramer și Yu au pus în evidență izomorfismul acidului adipic cu acidul tereftalic în sistemul cu heptametilendiamină, precum și al heptametilendiaminei cu bis (3amino-propil) eterul, în sistemul cu acid adipic sau acid
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
cristalină și cea amorfă își pune amprenta asupra proprietăților produselor obținute din copoliamide. Astfel, în cazul fibrelor, forțele fizice din regiunile cristaline exercită acțiuni de atracție între catenele aproape paralele. Forțele intercatenare acționează perpendicular pe axa fibrelor și apropie lanțurile macromoleculare ale polimerului. Dacă asupra fibrelor acționează solicitări/tensiuni exterioare, aceste forțe împiedecă ruperea fibrelor. Prin contrast, regiunile amorfe acționează similar legăturilor dintre fibre și asigură rezistența la flexionări a fibrelor. În plus, regiunile amorfe prezintă interes deoarece favorizează absorbția apei
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
dimensională a pâslei, dar și a produsului finit (hârtie, material nețesut etc.). Absorbția de apă determină îmbătrânirea prematură a poliamidelor. Proprietățile mecanice se deteriorează în timp deoarece apa pătrunde din regiunile amorfe în regiunile cristaline, unde rămâne depozitată între catenele macromoleculare. Ca urmare, distanțele dintre molecule cresc și parte din legăturile/punțile de hidrogen, cu rol hotărâtor asupra proprietăților mecanice, sunt distruse. Monofilamentele poliamidice și copoliamidice devin mult mai fragile, casante și se deteriorează prin despicare. Pentru a se evita fenomenul
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
animală, cum ar fi vegetarienii. În cele ce urmează, se face o punere în temă adaptând, cu permisiunea autorilor, o secțiune din [293] care, la rândul său, comentează numeroase cercetări derulate în acest sens. După cum se știe, poliamidele sunt substanțe macromoleculare ce rezultă, principial, prin polimerizarea lactamelor sau prin policondensarea acizilor dicarboxilici cu diamine. Încă de la o primă privire, prin legătura definitorie amidică, identică cu cea peptidică, deși apare între un acid și o amină, nu între doi aminoacizi, poliamidele ar
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
Industrial, zaharoza se obține prin prelucrarea sfeclei de zahăr.În urma cristalizării zaharozei, rămâne un sirop vâscos, brun (melasa) folosit ca furaj în zootehnie. Melasa conține circa 50% zaharoză, alături de proteine și săruri minerale. 2.7. Poliglucide (Glicani) Poliglucidele sunt glucide macromoleculare cu structură liniară sau ramificată, formate prin policondensarea unui mare număr de oze sau derivați ai acestora (aminoglucide, acizi uronici), între care se stabilesc legături glicozidice. Gradul de polimerizare variază de la zece până la mii de unități monoglucidice. În natură se
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
întâlnesc poliglucide formate din hexoze, pentoze, iar denumirea va fi corespunzătoare ozelor componente: glucani, fructani, galactani, manani, xilani. Glucanii sunt cele mai răspândite poliglucide. La baza structurii poliglucidelor stau unele diglucide reducătoare (maltoza, izomaltoza, celobioza) care prin polimerizare formează poliglucidul macromolecular respectiv. Prin hidroliza parțială sau totală a poliglucidelor se eliberează diglucidele sau ozele corespunzătoare. Poliglucidele sau glicanii se clasifică în homopoliglucide (homoglicani) și heteropoliglucide (heteroglicani). Homoglicanii eliberează prin hidroliză un singur tip de oză (sau derivat), iar heteroglicanii eliberează 2
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
7.2. Heteropoliglucide (heteroglicani) Heteropoliglucidele sunt glucide complexe, de origine vegetală sau animală, alcătuite din 2-4 monoglucide diferite sau derivați ai acestora. Ca la toate poliglucidele, la baza structurii chimice au un diglucid, prin a cărui polimerizare se formează heteropoliglucidul macromolecular. Heteropoliglucidele de natură vegetală (glucomananii, galactomananii) se află în cantități mari în organele subpământene și în semințele plantelor, ca poliglucide de rezervă. Heteropoliglucidele de natură animală au rol structural, cele mai importante dintre acestea fiind mucopoliglucidele. Mucopoliglucidele sunt heteropoliglucide cu
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
subpământene și în semințele plantelor, ca poliglucide de rezervă. Heteropoliglucidele de natură animală au rol structural, cele mai importante dintre acestea fiind mucopoliglucidele. Mucopoliglucidele sunt heteropoliglucide cu caracter acid alcătuite din aminoglucide ce alternează cu acizi uronici. Mucopoliglucidele sunt substanțe macromoleculare existente în țesutul conjunctiv, unde se leagă de proteine specifice cu formare de mucoproteine, în compoziția cărora poliglucidele predomină cantitativ. Datorită masei moleculare mari, mucopoliglucidele, respectiv mucoproteinele, formează în apă soluții vâscoase, gelatinoase, cu aspect mucilaginos. Mucopoliglucidele îndeplinesc în organismul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
a că ror structură intră două componente: un acid uronic și o hexozamină N acetilată sau sulfonată, legate, de cele mai multe ori 1,3 * glicozidic într-o unitate diglucidică. Unitățile diglucidice se unesc prin legături 1,4 * glicozidice formând lanțuri lungi macromoleculare care se leagă electrovalent de proteine specifice. Exemple de mucopoliglucide acide: acidul hialuronic, condroitina și acizii condroitinsulfurici, heparina etc. 2.7.2.1. Acidul hialuronic-descoperit în umoarea sticloasă a ochiului (hyalos = sticlă), este răspândit în învelișul celular, în substanțele extracelulare
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
mucopoliglucide acide: acidul hialuronic, condroitina și acizii condroitinsulfurici, heparina etc. 2.7.2.1. Acidul hialuronic-descoperit în umoarea sticloasă a ochiului (hyalos = sticlă), este răspândit în învelișul celular, în substanțele extracelulare din țesutul conjuctiv, în lichidul sinovial. Datorită structurii sale macromoleculare, acidul hialuronic acționează ca un ciment intracelular, împiedicând pătrunderea substanțelor toxice în organism și totodată, prin starea sa gelatinoasă, mucilaginoasă, constituie un agent lubrefiant la nivelul articulațiilor. Acidul hialuronic este un polimer liniar, la baza structurii căruia stă diglucidul format
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
secretate de lobul posterior al hipofizei și manifestă proprietăți hormonale. Ocitocina stimulează contracția musculaturii netede a uterului și a glandelor mamare, iar vasopresina crește presiunea sanguină și este antidiuretică. 4.3. Proteine Proteinele sunt substanțe organice natiurale cu o structură macromoleculară care prin hidroliză pun în libertate alfa aminoaacizi. 4.3.1. Caracterizare generală Proteinele se întâlnesc în toate celulele vii, fiind constituienți ai protoplasmei și a nucleului celular. Din acest motiv, proteinele reprezintă principalii purtători ai vieții,în această calitate
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
hidroliză pun în libertate pe lângă aminoacizi și compuși cu structură neproteică, care constituie componenta prostetică a heteroproteinei. Componenta neproteică poate fi de natură chimică diferită: glucide, lipide, acid fosforic, acizi nucleici, metale. 4.3.4. Structura proteinelor Proteinele sunt bipolimeri macromoleculari cu un înalt grad de organizare structurală. Numărul mare de aminoacizi componenți formează lanțuri polipeptidice diferite ca lungime și ca alcătuire, ceea ce crează o mare varietate a proteinelor. Proteinele se caracterizează printr-o mare diversitate structurală, dată atât de dimensiunea
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Există și numeroase forme intermediare cu caracter dublu, atât de proteine globulare, cât și de proteine fibrilare, de exemplu, fibrinogenul, miozina etc. 4.3.6. Proprietăți fizico-chimice ale proteinelor Proteinele sunt substanțe solide, incolore, cristalizabile sau amorfe, cu o structură macromoleculară complexă, cu mase moleculare ce variază de la câteva mii la câteva milioane. Solubilitatea proteinelor variază în funcție de natura lor, cât și de cea a dizolvanților. Proteinele globulare prezintă solubilitate în apă și în soluții saline. Soluțiile formate au caracter de dispersii
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
moleculare ce variază de la câteva mii la câteva milioane. Solubilitatea proteinelor variază în funcție de natura lor, cât și de cea a dizolvanților. Proteinele globulare prezintă solubilitate în apă și în soluții saline. Soluțiile formate au caracter de dispersii coloidale datorită structurii macromoleculare a proteinelor. Grupările chimice polare de la suprafața moleculei măresc gradul de hidratare al acesteia și implicit solubilitatea în apă. De asemenea pH-ul soluției de proteină influențează solubilitatea acesteia prin ionizările pe care le produce în moleculă. S-a arătat
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
scăderea constantei dielectrice și micșorarea hidrată rii. În cantitate mare solvenții organici descarcă moleculele proteice și le deshidratează. În soluții apoase proteinele manifestă activitate optică levogiră datorită aminoacizilor constituienți optic activi . 4.3.6.1. Proprietăți ionice Proteinele sunt substanțe macromoleculare cu caracter amfionic. Datorită grupărilor libere amino și carboxil proteinele se comportă ca polielectroliți. Ca și aminoacizii, fiecare proteină se caracterizează prin punctul izoelectric a cărui valoare este în funcție de raportul dintre grupările acide și bazice. Proteinele bogate în aminoacizi diaminici
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
biosinteze proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare și în diviziunea celulară. Prin hidroliza chimică sau enzimatică a nucleoproteinelor se obțin macromolecule de acizi nucleici și de proteine globulare bazice (protamine și histone) Capitolul 5 CHIMIA ACIZILOR NUCLEICI Acizii nucleici sunt compuși macromoleculari ce reprezintă polimeri ai unor unități de bază numite nucleotide. Prin hidroliza acizilor nucleici se eliberează fragmente mai mici, oligonucleotide, apoi mononucleotide și la urmă componentele acestora: acid fosforic, pentoze, baze azotate. 5.1.Componentele structurale ale acizilor nucleici 5
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]