18,601 matches
-
a-și proclama identitatea de scriitor român (vezi p. 227). Că țara era condusă la vremea respectivă de Nicolae Ceaușescu părea să fie un detaliu de tot lipsit de importanță pentru savantul român. Dialog întrerupt este un roman al relației maestru spiritual-discipol și un Bildungsroman al intelectualului român ajuns în Occident. Cele 108 scrisori dau seama de pașii făcuți de Ioan Petru Culianu în sistemul universitar occidental și de "temperatura" relației sale cu Mircea Eliade. În primele scrisori, de la începutul amiciției
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
care, în plan componistic sonor, comportă doar înrudiri și filiații răzlețe (poate un John Cage, pe alocuri, un Eric Satie, în ordine facturală ori un Morton Feldman, în plan mai degrabă psihologic). Unii l-ar putea chiar invoca pe Beethoven, maestrul dezvoltărilor prin eliminare, al surpărilor și ruinărilor microstructurale. Numai că "titanul de la Bonn" a fost "lucrătorul" ce a ținut permanent într-o mână pikamerul și în cealaltă mistria, jucând deopotrivă, aproape instantaneu, rolul spărgătorului și betonistului, demolatorului și ziditorului. în
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
precum sfintele moaște, obiectul de recuzită din dotarea faimosului autocrat medieval a devenit un titlu de noblețe pentru bieții români cărora în afara bucuriilor abstracte nu le-a mai rămas absolut nimic. Farsa cu iz naționalist, interpretată și orchestrată de binecunoscuții maeștri ai arcușului demagogic, prinde extraordinar, ca orice comicărie de bâlci. Nu știu câți dintre ei chiar ar vrea să fi trăit pe vremea lui Ștefan. Eu, unul, în nici un caz. Nu cred c-aș fi avut mai mult respect față de domnitorul cel
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
bogat atelier de creație, lăsat doldora de poemele unui meșteșugar ce a lucrat până în ultima clipă. Pe de altă parte, în cu totul alt mod trebuie judecate volumele tributare contextului proletcultist 1907 � peizaje (1955) și Cântare omului (1956), unde mâna maestrului se vede mai mult decât, de pildă, a lui Mihail Sadoveanu în Mitrea Cocor (1949) sau a lui Camil Petrescu în romanul neterminat Un om între oameni (1953-1957). În anii ´50, după revenirea sa în prim-plan, poetul Tudor Arghezi
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
normală a valorilor, în configurația lor atât de dinamică și de contradictorie de la începutul mileniului III. Ca și Ion Barbu, Tudor Arghezi mi se pare un subiect închis pentru poezia contemporană, pe care nu o văd pactizând creator cu un maestru posibil. Dacă Leonid Dimov și, mai târziu, Mircea Cărtărescu asimilaseră ceva semnificativ din arghezianism, astăzi nu ne mai putem (măcar) imagina să avem barbieni și arghezieni, în timp ce bacovienii și blagienii mai sunt încă posibili. Mai clar spus: în timp ce cota lui
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
impresie! Cu multă bucurie am constatat la dânsul o vie inteligență, luminată printr-o lectură deja vastă la vârsta lui, apoi dragoste pentru cultura înaltă, onestitate în apucăturile mentale și o entuziastă ardoare juvenilă pentru cauzele mari". Cuvintele bune ale maestrului continuă în mai multe fraze și se încheie cu un elogiu de-a dreptul măgulitor: "E un tânăr desăvârșit, care-ți va purta cu onoare numele și va fi o podoabă a societății noastre românești". (a se vedea I. L. Caragiale
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
său, la Leipzig sau la Berlin, alături de Panait Cerna și de Paul Zarifopol (corespondența lui Caragiale înregistrează 24 de scrisori către Horia Petra-Petrescu și 7 către tatăl său). Tânărul doctorand îi va solicita dramaturgului informații biografice pentru teză, pe care maestrul i le va furniza cu parcimonie, parcă străin de propriul trecut, datorită, probabil, și opțiunii dureroase pentru exil. Precocitatea asumării subiectului - viața și opera lui Caragiale - de către Horia Petra-Petrescu va apărea mai surprinzătoare dacă voi aminti că el își începuse
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
doi conducători vor avea și inspirația să se înconjoare de oameni noi, cred că nimic nu-i va împiedica să câștige detașat alegerile din toamnă. Niște alegeri fără binecunoscutele personaje care, între 1996 și 2000, s-au dovedit că sunt maeștri la un singur capitol: la darea cu piciorul stâng în dreptul. E vorba de eternii Berceanu, Tăriceanu, Meleșcanu și ceilalți. Adică talibanii de școală nouă, dar de moravuri vechi. Mult prea vechi.
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
dicționarului și, timp de 12 ani, o prietenie literară intră într-o eclipsă și se transformă, cel puțin din partea lui Zaciu, dacă ne luăm după unele pagini din Jurnal chiar într-o adversitate literară. Se împacă în 1997, prin mijlocirea maestrului Ion Vlasiu, mai vârstnicul prieten al celor doi scriitori. Corespondența continuă (de data aceasta și cu răspunsurile lui Ion Brad), dar nu mai are vigoarea de altădată, până la sfârșitul neașteptat al lui Mircea Zaciu, în martie 2000.
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
au tulburat cu protestele lor recentul Cannes au făcut din "mitul Godard" un fel de spirit tutelar al mișcării lor. (Nu Godard a fost acela care, spînzurat de cortina sălii de proiecție, în mai '68, a cerut oprirea festivalului?) Dar maestrul nu se lasă revendicat de nimeni. Cel mult, la conferința lui de presă, îl lasă pe un intermitent să-și povestească viața și necazurile în zece minute! Altfel, nu ia poziție și nu se pronunță vis-ŕ-vis de revendicările intermitenților, pentru că
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
prim plan îndeosebi în ultimele capitole ale romanului, în care urmărim ivirea pe lume, creșterea, educarea și dezvoltarea unui copil excepțional, fermecătoarea Pușa-Dorina, fiica Ursulei și a lui Matei și nepoțica lui Miriam. Mi se pare o adevărată lovitură de maestru ideea lui Duda de a crea un contrast atît de izbitor în economia romanului, între, pe de o parte dezmățul, depravarea și deprinderile frizînd încălcarea ordinii publice, prevalente în prima parte a cărții, nu numai în rîndurile unor maturi dar
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
Frollo. Prin intermediul limbii latine Vianu mărturisește a fi descoperit "o parte din frumusețea și adîncimea uneltei noastre de expresie: Cuvîntul". Este astfel deturnat de la intenția urmării în carieră a tatălui și, din 1916, începe să frecventeze cenaclul lui Al. Macedonski, Maestrul său de suflet, al cărui prim editor și exeget de marcă va fi. Debutează în Flacăra cu cîteva poezii, dar operează o "strangulare" timpurie a elanului liric (abia în 1957 îi va apărea mereu amînatul volum de versuri), la fel
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
să o surprindă, iar privitorul o așteaptă întreagă și nealterată. Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului cotidian. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
le ia cine trebuie, nu e nevoie să treci de filtrul rezidențiatului. Te alegi și cu un post și cu echivalarea unui examen pe care nu l-ai dat. Ideea asta i-a dat vertij pînă și doctorului Iulian Mincu, maestrul alimentației științifice de pe vremea lui Ceaușescu. În treacăt fie spus, profesorul Mincu nu protestează nici măcar retrospectiv împotriva sistemului utecisto-medical de pe urma căruia s-au umplut facultățile de cetățeni care predau ceea ce nu știu. Ca să fim siguri că nu se pierde această
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
înviorat, sala a reacționat și totul s-a terminat într-o explozie de veselie, dar cam târziu. Și pentru că am pomenit de french-cancan, trebuie menționate excelentele prestații ale baletului (coregrafia lui Mihai Babușka) și ca întotdeauna ale corului, pregătit de maestrul Stelian Olariu. Relația dintre fosă și scenă nu a mers însă tot atât de neted: decalaje, imprecizii în atac au arătat că, la pupitru, dirijorul Cornel Trăilescu nu a avut de data aceasta legendara sa precizie. În total, o seară simpatică, bine
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
entuziasmanți). Un semn bun e acela că 12 dintre cineaștii competiției se află pentru prima dată în această postură; selecționerii au ales, de astă dată, mai mult filme decăt nume, renunțând la "politica abonaților " (conform căreia orice film ar face maestrul X, de pildă Manoel de Oliveira, dacă e un fidel al Cannes-ului, și viceversa, atunci va fi neapărat în competiție). Ca să cităm din Președintele Festivalului, Gilles Jacob, a fost vorba de pariul de "a nu ține seama decăt de
SumarCANNES by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12878_a_14203]
-
camerei și montează cap la cap aceste imagini, legându-le prin dissolve. Efectul e o mișcare circulară relativ continuă, sincopată prin viteză: după fiecare legătură, camera se rotește mai repede. O altă influență de la Nouvelle Vague există la nivelul flashbackurilor. Maestrul necontestat al acestora e Alain Resnais: în Anul trecut la Marienbad, el le folosește ambiguu din punct de vedere temporal: pot fi flashbackuri sau flashforwarduri, sau doar incursiuni în mintea vreunui personaj. Același lucru îl face și Scorsese: dacă la
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
s-au mai schimbat și reperele culturale, și gusturile, și tehnicile de analiză". Din care motiv criticul disjunge o ,actualitate" de gradul unu, ,pur literală", a venerației mecanice care presupune o aprobare sută la sută a aserțiunilor izvorîte din pana maeștrilor, și o ,actualitate" de gradul doi, mai adîncă deși mai discretă, bizuită pe ,strategiile lor mai generale de lectură", pe doctrina lor intelectuală, pe maniera raportării lor caracteristice la sistemul de valori: ,Mă interesează la el (la E. Lovinescu) mai
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
din anul de grație etc. etc. l Dl. Stănescu ne-a și ambiționat. Am citit integral Saeculum pe octombrie. Din păcate, n-am găsit mare lucru. Jurnalul din 1982 al lui E. Barbu e plictisitor de-a binelea. Ce crede maestrul C. Ciopraga despre Leonid Dimov nu ni s-a părut foarte captivant. Iar convingerea junelui Andrei Milca (într-un necrolog) că Geo Dumitrescu a tăcut 20 de ani după Libertatea de a trage cu pușca, fiindcă, devenit "cumva incomod pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
face perceptibil pragul misterului, pragul dintre lumi. Îndoiala naratorului este legată însă de presupoziția probabilului eșec al doctorului Honigberger: "Tot ce știam despre Honigberger mă îndemna să cred că el pătrunsese în Shambala datorită tehnicii sale yogice, în care ajunsese maestru încă înainte de 1858, dar că misiunea cu care fusese încredințat, probabil, nu izbutise s-o ducă la bun sfârșit. Numai așa îmi explic de ce s-a întors atât de repede din India și a murit puțin timp după întoarcere" (p.
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
ale momentului. Căci, trebuie să o recunoaștem, suntem astăzi martori ai unor situații când aspecte ale unei pretinse democrații par a macula însăși esența actului artistic dirijoral. Observată din perspectiva celor patru decenii petrecute de la plecarea sa în eternitate, personalitatea Maestrului vine a întări faptul că sensul director al baghetei este acela al unei dictaturi a spiritului în raport cu momentele trecătoare, mai mult sau mai puțin semnificative ale cotidianului. Sub conducerea sa, atât repetițiile, cât și concertele Filarmonicii bucureștene se constituiau într-
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
mari ale ideilor, de la nivelul structurilor mari ale muzicii, se ajungea ulterior la fasonarea detaliilor care se așezau firesc în construcția edificiului. Iar aceasta grație demersului individual și conștient al fiecărui muzician. Grație unei comuniuni spirituale și muzicale pe care Maestrul știa a o determina, știa a o întreține. Din pragul adolescenței, din primii ani ai studenției, am avut prilejul să asist la repetițiile, la concertele Maestrului. Pentru generația mea, pentru o întreagă generație de oameni ai muzicii, personalitatea domniei sale s-
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
individual și conștient al fiecărui muzician. Grație unei comuniuni spirituale și muzicale pe care Maestrul știa a o determina, știa a o întreține. Din pragul adolescenței, din primii ani ai studenției, am avut prilejul să asist la repetițiile, la concertele Maestrului. Pentru generația mea, pentru o întreagă generație de oameni ai muzicii, personalitatea domniei sale s-a constituit într-un temei exemplar al referințelor. Mergeam la repetiții, la concerte, pentru că acolo se petrecea marea muzică, pentru că acolo se învăța muzică. La începutul
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
a fost un creator de evenimente. Pe unele le-a potențat, pe altele le-a creat. Mă refer la momentul consacrării sale, la Ateneul Român, în anii '30, atunci când Richard Strauss însuși i-a înmânat bagheta invitându-l pe tânărul maestru să preia conducerea propriului poem simfonic Till Eulenspiegel. în 1958, în cadrul primei ediții a festivalului enescian a condus realizarea dublului Concert în Re minor de Bach, pentru două viori și orchestră, avându-i drept protagoniști pe Menuhin și pe Oistrach
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
artei dirijorale moderne în secolul trecut. Pe această direcție s-a dezvoltat cultul pentru Beethoven, pentru Brahms. Realizarea marelui opus simfonic beethovenian, a Simfoniei a IX-a, se dovedește a fi în acest sens o culme a artei dirijorale a maestrului. Atașat trup și suflet simfonismului vest-european de secol XIX, George Georgescu a rămas fidel zonei spirituale a țării sale. Actul de la 23 august 1944 s-a dovedit a fi demolator nu numai pentru întreaga țară, nu numai pentru valorile de
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]