1,473 matches
-
de-a șoarecele și pisica, pentru că acela se află la mâna lui și nu poate face nimic În măsură să modifice raportul de forțe dintre ei. Ei bine, ce crezi că am observat tot chinuindu-mă să-mi asum rolul Magistrului și repetându-i obstinat cuvintele? Pe măsură ce se producea transferul de personalitate, simțeam cum mă cuprinde o voluptate ciudată și cum mă instalez Într-un sentiment straniu, dar peste măsură de plăcut de putere, de forță dominatoare, căreia adversarul nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
supliciul pe care le-am Înfruntat vitejește până să ajung la rezultatul dorit. La un moment dat, am fost pe punctul de a mă da bătut. Cele câteva cuvinte Îmi sunau În urechile proprii aiurea, foarte vag asemănător cu timbrul Magistrului, și nici repetatele Înregistrări pe banda reportofonului nu erau de natură să-mi fortifice rămășițele firave de optimism pe care Încercam să le conserv cu orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
condiții, planeta construită de Ceilalți se autodevorează, se mistuie În neantul din care a apărut, Înțelegi? De mii de ani, Centrul Încearcă să afle care este mecanismul care pune În mișcare procesul de autodistrugere a Pământului. În pofida asigurărilor livrate de Magiștrii care s-au succedat la conducerea Centrului, cum că În Statut nu se precizează nimic În acest sens, mulți sunt convinși că adevărul e altul. Însuși faptul că documentul este ținut ascuns de privirile tuturor reprezintă un motiv de suspiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru ce-mi trebuia mie răspândea suficientă lumină. În plus, era și mai discret decât o lanternă - avantaj, eu. Și nu unul de neglijat. Mai era o problemă care Îmi dădea emoții: o să-mi iasă ori ba ghidușia cu vocea Magistrului? Fiindcă fără asta, vorba turcului: geaba vii, geaba te duci, geaba rupi niște papuci; praful se alegea și de vitejia, și de bricheta, și de toată strategia mea. Că aveam și o strategie de căutare a Statutului, cum altfel?! Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ăla de tulburare, dar... Senzorii ăia nenorociți se dovedeau mai sensibili decât crezusem. Dracu’ să-i ia astăzi și mâine! Bun, Înțeleg, sistemul de deschidere trebuia să asigure un grad maxim de securitate, În regulă. Ce se Întâmpla totuși dacă Magistrul Își dădea duhul pe neașteptate, dacă murea subit În somn ori În toiul unei ședințe a Consiliului? Poarta rămânea Închisă pe veci? Se recurgea la invenția lui Alfred Nobel, adică la dinamită? Sau la bomba atomică? Mă Întrebam, pentru că altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de trecere, hai să le spunem coridoare, iar undeva În mijlocul coridorului principal, o masă dreptunghiulară, ca acelea plasate În saloanele de conferințe ale marilor hoteluri. N-am Înțeles la ce servea, de vreme ce În Încăperea cu pricina n-avea acces decât Magistrul?! Mă rog, cu excepțiile de rigoare... După recunoașterea de ansamblu, operată din priviri, stând nemișcat lângă comutatorul de la intrare, de pe care nu-mi desprinsesem Încă degetul, gata să-l apăs În orice clipă, am făcut câțiva pași În interiorul hardughiei. Treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
probabil: doar ei doi aveau acces În arhiva de la subsol. - Doar ei doi, dacă nu-l punem la socoteală pe doctorul Wagner... Am rămas o clipă perplex. - Ei, uite că la asta nu m-am gândit. Așa e, uitasem de Magistru, da, da... Maledeto imbroglio, cum zice italianul. - Încurcătură blestemată, Într-adevăr. Și suntem abia la Început. Mai am două Întrebări. Prima: cum crezi că a fost omorât Fujimori? - Da de unde vrei să știu eu? Nu sunt oracolul din Delphi. Strangulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai În glumă, mai În serios, Îmi atrăsese atenția Eveline, Zoran și Bergman nu erau singurele persoane care aveau acces la camera manuscriselor: mai era și doctorul Wagner. Oricât ar fi fost de improbabil (ca să nu spun imposibil), teoretic, și Magistrul putea face tot ce le puneam În seamă celor doi. Prezumția de vinovăție... Mai greu era de răspuns la Întrebarea de ce ar fi făcut-o, Însă, onest vorbind, nici de ce ar fi făcut-o Zoran și Bergman nu rezulta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
arătau a oameni bântuiți de febră. Cât despre participanții la ședința Consiliului... La ședința lărgită a Consiliului, vreau să spun: nu era nici pe departe vorba doar de cei doisprezece, sala era aproape plină. L-am căutat cu privirea pe Magistru, el trebuia să fie cel mai bun barometru pentru atmosfera din sală. M-am lămurit instant: cer Înnorat, lapoviță și ninsoare. De partea cealaltă, Zoran nu-și savura Încă fățiș victoria, doar pentru că În manualele lui de psihologie militară scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
De multe ori, în vâltoarea și-n inconștiența tinereții, oamenii nu iau seama la importante evenimente istorice care mai târziu toată le vor strica toată maturitatea. Cunoștea oare tânărul Hegel, la 19 ani, pe vremea când se pregătea să devină magistru în filozofie, că-n țara de vizavi izbucnea o revoluție de mare importanță care a făcut posibilă apariția unui Napoleon, care la rândul lui a deschis calea revoluțiilor de la 1848 și studiilor care-au răsturnat filozofia unui Hegel matur? Opinăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cor ce bă golanilor n-are voie omul să se ducă În pauză la WC catalogul zboară din ușă drept pe catedră poftească la tăbliță... Acasandrei Eugen tăcere eu Întreb eu răspund eu pun nota zece pentru Dumnezeu nouă pentru magistru opt pentru elevul eminent patru pentru Acasandrei marș În bancă un foșnet scurt șobolanul gras negru Îmi taie calea și dispare În curtea bisericii pe după cele două cruci de piatră cu inscripții slavone din an În an descresc le Înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
analog va fi expus și de cunoscutul astronom Camille Flammarion (1842-1925), scriitor nu mai puțin faimos al operelor Pluralitatea luminilor ivite sau Necunoscutul și puterile naturale. În opera Necunoscutul și problemele psihice el prezintă cazul unui oarecare domn Berrard, fost magistru și deputat: domnul Berrard va fi constrîns, Într-o excursie, să Înnopteze Într-un han mizer „dintr-o zonă forestieră“. Atunci Îi va apărea În vis o crimă care se va petrece trei ani mai tîrziu În aceeași odaie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un butoi cu whisky, eu am ieșit din mâna Maestrului meu, el m-a învățat tot ce știu, odată, la începuturi, el a fost Pygmalionul meu, m-a înnebunit cu mitologia asta a lui. Am fost sau n-am fost Magistrul tău?, se întreabă el acuma, îmi zice că atunci, în primii ani, am fost un discipol care și-a ales greșit Magistrul, că între cei doi trebuia să existe o potrivire și, artistic vorbind, între noi nu există această potrivire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a fost Pygmalionul meu, m-a înnebunit cu mitologia asta a lui. Am fost sau n-am fost Magistrul tău?, se întreabă el acuma, îmi zice că atunci, în primii ani, am fost un discipol care și-a ales greșit Magistrul, că între cei doi trebuia să existe o potrivire și, artistic vorbind, între noi nu există această potrivire, că atunci mă așezasem în iubire și acum am trecut la ireverență. Eu, dragule? Asta nu se poate, măi fato, Discipolul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu aș vrea, aș arăta cu asta că sunt mare profesor, dar nu se poate, nu poți, nu există în tine ceva... îți respect libertatea... aici e problema noastră, în alegerea greșită, de-aia spun că ți-ai ales greșit Magistrul... sau eu te-am ales greșit pe tine, nu mai contează. Îl apucă filozofiile de doi bani tocmai acuma, după atâția ani de căsnicie și de profesie, eu îl atenționez de-adevăratelea însă: vezi, poate mai spui asta cu Magistrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Magistrul... sau eu te-am ales greșit pe tine, nu mai contează. Îl apucă filozofiile de doi bani tocmai acuma, după atâția ani de căsnicie și de profesie, eu îl atenționez de-adevăratelea însă: vezi, poate mai spui asta cu Magistrul și Discipolul și la alții!, ai grijă ce spui, că stricăm coșmelia, eu trebuie să fiu prima, să fiu cea mai mare!!!... Vă spuneam, doamna Neli, că orele de pregătire erau la ei acasă, Maestrul mă forma atent și tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu făcea bășcălie. Învățământul teatral românesc s-a distrus, tu dai pe piață, de la școala aia particulară, niște Iacobeți - și se uită lung, cu reproș, la Maestru. Democrație?, păi, învățământul nu se democratizează, profesorul e profesor, îl asculți, el e magistrul tău, politica de a democratiza școala e sinistră. Dascălul trebuie plătit ca lumea, că nu are bani de mâncare, darmite de cărți. Am văzut, totuși, la un mare profesor de română, care predă de o viață la un celebru liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ori, a avut și are nenumărate muieri, și asta nu e așa de ușor de dus în spate. Mereu zice că eu aș fi putut să fiu cea mai bună dintre toate femeile lui, dar că nu, nu sunt, că Magistrul, că Discipolul... nefericitul de el, nici nu realizează ce noroc are cu mine, altfel ajungea un bețiv, un nenorocit, eu l-am așezat la casa lui, dar asta, acuma, nu mă mai ajută cu nimic. Și Loredana, rece, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care transformă lumea într-un vast teatru produs de vise și de nebunie, situa fericirea - sau bucuria, sau plăcerea - în capacitatea de a nu te lăsa afectat de nimic venit din exterior. Astfel - pentru că el mai este prezentat și ca magistru al lui Pyrrhon, figură emblematică a scepticismului -, Anaxarh s-ar fi rătăcit într-o zi și s-ar fi împotmolit într-o mlaștină tocmai când Pyrrhon trecea pe-acolo. Filosoful suspendării judecății și al îndoielii, fidel indolenței sale filosofice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ridicarea vălului... Să reținem, pentru ceea ce ne interesează, un Antiphon net opus lui Socrate și luând o atitudine exact contrară celei a faunului, contestat chiar pe locurile unde își desfășura activitatea. Aceasta pentru a-i corupe pe câțiva discipoli ai magistrului, spun gurile rele... Antiphon îi reproșează lui Socrate că trăiește ca un model al idealului ascetic: mănâncă hrană de proastă calitate, bea băuturi ieftine, umblă desculț, nu are tunică și poartă fie iarnă, fie vară aceeași mantie soioasă care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Platon un text întreg problemei plăcerii de a respinge tezele cinenaice fără a cita măcar o dată numele filosofului? Altă dovadă a importanței sale capitale, statutul său în elaborarea gândirii lui Epicur: fără Aristip și fără materialismul atomist al abderitanilor, gândirea magistrului din Grădină n-ar fi fost posibilă, și nici măcar propria lui concepție despre plăcere. Nici el nu-l citează... Și nici Aristotel n-ar fi scris Etica nicomahică fără existența unui Aristip în amonte; dar numele lipsește, încă o dată... Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care se sprijină de obicei pe curs, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor „să nu uit”, în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de dânsul: astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar putea la fel de bine să fie cea a hedoniștilor. Ce partizan al filosofiei plăcerii are într-adevăr interesul să lase să se creadă că nu cunoaște decât acest unic magistru și ignoră rațiunea, măsura, calculul, echilibrul? O viață de plăceri fără memorie și inteligență, fără reflecția și analiza care să o permită rămâne literă moartă. O breșă în care Socrate dispare cu totul, lăsându-l pe Protarh cu buzele umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
construiește un sistem care pune mai presus de orice arta de a nu suferi? De a scăpa de dureri? De a cunoaște plăcerea pe care o dă absența tulburărilor? Metrodoros, discipolul iubit asociat amintirii sale în propriu-i testament de magistrul din Grădină, a consacrat o lucrare fiziologiei filosofului, intitulată Despre slaba constituție a lui Epicur. Carte care s-a pierdut, din păcate, și ea, dar în care, după câte se pare, am fi putut găsi o expunere exhaustivă a acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cele trei scrisori rămase de la Epicur, filosoful își oferă deja gândirea într-o formă sintetică, astfel încât destinatarii - Pythocles, Herodot și Meneceu - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]