748 matches
-
l-a desenat. Darwin a mai mers ulterior în alte „expediții călare” cu Benjamin Bynoe și cu Rowlett să viziteze Ribeira Grande și Săo Domingos. FitRoy a prelungit șederea acolo la 23 de zile, pentru a-și termina măsurătorile asupra magnetismului. Darwin a scris apoi lui Henslow că printre obiectele colectate se numărau „mai multe specimene de caracatiță, care avea o putere minunată de a-și schimba culorile; egala oricărui cameleon, & evident imitând schimbările de culoare ale pământului pe deasupra căruia trecea
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
(n. 20 ianuarie 1775 - d. 10 iunie 1836) a fost un fizician și matematician francez. A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai "electromagnetismului". Ampère a fost un autodidact, studiind matematica, fizica, chimia, științele naturale, muzica, filozofia și sociologia. La 12 ani cunoștea calculul diferențial și integral, la 13 ani a prezentat Academiei din Lyon
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
electrodinamice (1820), care devine una din legile de bază ale electrodinamicii. De asemenea, a determinat configurația curenților asupra câmpului magnetic al selenoidului, stabilind regula de fixare a sensului liniilor de câmp. Introduce noțiunea de "curent electric" și "tensiune electrică". Explică "magnetismul corpurilor" printr-o ipoteză care arată că "forma curenților moleculari este presupusă a fi circulară". Prin "legea circuitului magnetic" sau "legea circuitală a lui Ampère", stabilește "prima teorie a electromagnetismului" și introduce noțiunile de "electrostatică" și "electromagnetism". Această lege stabilește
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
ecuația lănțișorului. De asemenea, s-a ocupat de problema cuadraturii cercului, de studiul echivalenței volumelor poliedrelor, de rectificarea aproximativă a arcelor de curbă. În filozofie, Ampère este adept al concepției materialiste și al transformismului. De asemenea, a susținut ideea existenței "magnetismului animal". Ampère a fost unul dintre creatorii teoriei atomice. Spre sfârșitul vieții, a încercat să scrie o lucrare de "filozofie a științei", care rămâne neterminată. Ca apreciere a valorii sale, Ampère a mai fost numit și "Newton-ul electricității". În
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
() a fost un fizician și chimist englez. A fost asistent lui Sir Humphry Davy. În fizică face cercetări importante privind cunoașterea "electromagnetismului" și dezvoltarea aplicațiilor acestuia. Își propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiențe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experiențele lui completează cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la "forțele electromagnetice", reușind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
vor avea doi copii, Natalia și Andrei. E invitat să cânte în afara țării, făcând turnee în : Germania, Olanda, ex Iugoslavia, Polonia, Franța, Grecia, Belgia, Italia. Într-o perioadă cântă și pe vasul “Transilvania”. E apreciat pentru virtuozitatea să, puterea și magnetismul improvizațiilor sale. La vârsta de 30 de ani, va fi clasificat de către o revistă de specialitate din Germania, ca făcând parte dintre cei mai buni șapte organiști de jazz din Europa. Începe să compună și să își prezinte compozițiile alături de
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
de un material textil producea electricitate statică. Englezul Francis Hauksbee i-a adus unele îmbunătățiri transformând-o într-un adevărat generator electric. În 1644, René Descartes (1596 - 1650) realizează un desen al liniilor de câmp din jurul unui magnet, susținând că magnetismul se datorează circulației unor particule între cei doi poli. Cuvântul "electricitate" este utilizat pentru prima dată, în 1646, de autorul englez Thomas Browne într-una din lucrările sale. Robert Boyle observă în 1675 că forțele de atracție sau respingere dintre
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
electric, fiind astfel fondatorul electrochimiei. Prin procedee electrolitice, reușește să separe elemente ca: magneziu, bariu, stronțiu, calciu, sodiu, potasiu, bor. În 1813, fizicianul și chimistul danez Hans Christian Ørsted (1777 - 1851) prezice existența fenomenelor electromagnetice descoperind relația dintre electricitate și magnetism. Acesta a observat că în jurul unui conductor parcurs de curent electric se creează un câmp magnetic. Fizicianul estonian Thomas Johann Seebeck descoperă în 1821 efectul termoelectric, care va sta la baza construcției termocuplului de mai târziu. Unul dintre principalii fondatori
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
construcției termocuplului de mai târziu. Unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului a fost André-Marie Ampère (1775 - 1836). Acesta studiază interacțiunea reciprocă a curenților electrici și magneților, forța electrodinamică, iar în 1820 a stabilit formula acestei forțe. Relația dintre electricitate și magnetism este pusă în evidență, în aceeași perioadă, și de Ørsted și François Arago. Pentru experimentele efectuate, Ampère a realizat solenoidul, forma simplificată a bobinei de mai târziu. Unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric îi poartă numele. Germanul Georg Simon
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
condus la o interpretare științifică riguroasă a fenomenelor electromagnetice, ale căror legi au fost enunțate ulterior de către Maxwell. Matematicianul, astronomul și fizicianul german Carl Friedrich Gauss (1777 - 1855) se asociază în 1831 împreună cu Wilhelm Eduard Weber și efectuează cercetări asupra magnetismului și legilor lui Kirchhoff. Fizicianul estonian Heinrich Lenz (1804 - 1865) demonstrează opoziția dintre curentul indus și cel generator, numită ulterior regula lui Lenz. Jean Peltier (1785 - 1845) descoperă în 1834 că, la trecerea curentului electric printr-o joncțiune formată din
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
Ampere, André 1775-1836 Fizician francez. primul care a descoperit legătură dintre electricitate și magnetism. Amperul, unitatea de măsură a curentului electric îi poartă numele. Arhimede 287-212 i. Chr. Savant grec care a înțeles pentru prima oara variația presiunii în funcție de adâncime în lichide și gaze. A dezvoltat teoria pârghiilor și a scripeților, dar este cel
Savanți și inventatori () [Corola-website/Science/337627_a_338956]
-
Inventator german, unul dintre pionierii televiziunii. Nobel, Alfred 1833-1896 Chimist suedez, inventatorul dinamitei și fondatorul Premiului Nobel, care se acordă celor ce obțin realizări deosebite în fizică, chimie, medicina, literatura și pace. Oersted, Hans 1777-1851 Savant danez, a descoperit că magnetismul poate fi produs de curentul electric. A fost unul dintre primii oameni care a înțeles electromagnetismul. Otto, Nikolaus 1832-1891 Inginer german care a construit primul motor cu combustie internă în patru timpi. Pascal, BIaise 1623-1662 Matematician francez care a inventat
Savanți și inventatori () [Corola-website/Science/337627_a_338956]
-
a prelungit. Astfel, se anunța un viitor strălucit pentru Scorpions în State, cu prilejul lansării următoarelor albume. Melodii importante de pe "Lovedrive": Holiday (una din cele mai frumoase balade), Always Somewhere și monumentala piesă instrumentală Coast To Coast. Următorul album, Animal Magnetism, lansat în 1980, urmărea instalarea Scorpions ca Headlineri în Statele Unite, dar, în timpul înregistrărilor, solistul Klaus Meine "și-a peirdut vocea"; aceasta a fost cea mai neagră oră din istoria de peste 40 de ani a trupei. Cu toate acestea, cu ajutorul unui
Scorpions () [Corola-website/Science/308035_a_309364]
-
același an, la inițiativa lui Ștefan Hepites, România, împreună cu alte țări, pune bazele "Organizației Meteorologice Mondiale" (World Meteorological Organization - WMO). În anul 1889 este înființat "Serviciul de Măsuri și Greutăți", iar mai târziu a fost deschisă și o secție de magnetism terestru și seismologie. De-a lungul timpului, personalități de seama ca Prof. Poenaru, Prof. I. Pangrati, T. Stamate, Dr. Carol Davila, Dr. Barasch, Eric Otetelisanu, Nicolae Topor, Andrei Doneaud, N. Beșleagă au contribuit la progresul meteorologiei. În cadrul "Conferinței Comitetului Internațional
Administrația Națională de Meteorologie () [Corola-website/Science/311875_a_313204]
-
Publice. Din 1915, stațiile meteorologice militare încep efectuarea sistematică a sondării atmosferei cu balon pilot, iar în anul 1920 este constitut Institutul Meteorologic Central în cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, prin despărțirea de Observatorul Astronomic. În 1924, activitățile de seismologie și magnetism terestru sunt separate de Institutul de Meteorologie, acesta trecând la Ministerul de Război pe lângă Direcția Superioară a Aeronauticii, iar la 1 ianuarie 1925 s-a înființat Serviciul sinpotic de prevedere a timpului. În 1930 se construiește lângă Aeroportul Băneasa primul
Administrația Națională de Meteorologie () [Corola-website/Science/311875_a_313204]
-
în 1804 e numit supraveghetor al cursului lui Fourcroy, căruia îi ținea locul de multe ori. În 1804, împreună cu Jean-Baptiste Biot, a primit de la "Institut de France" (Institutul Francez) misiunea de a verifica observațiile lui Horace-Bénédict de Saussure asupra scăderii magnetismului din atmosferă, realizând un zbor cu balonul. După prima încercare, nereușită, Lussac va reîncerca experimentul, de data aceasta singur, urcând până la altitudinea de 7016 metri (acesta fiind un record la acea vreme) și dezmințând astfel afirmațiile naturalistului. În aceeași perioadă
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
acoladele registrelor sale o fantastă viziune asupra lumii și vieții, dimpreună cu o senzație de disconfort existențial. E, de fapt, privilegiul marilor artiști, de a percepe «în infraroșu» interdeterminările și discontinuitatea lumii materiale, impetuozitatea și fragmentarismul ei, reificările și disoluția magnetismului existențial. E, în aceste desene, o lume plină de transfigurări metaforice și de substanță jertfelnică, cerându-și clipa de grație și mântuire, în imagini fie ale răstignirii, devoțiunii, jertfei, altruismului, răscumpărării, pocăinței, ispășirii, salvării, mântuinței, căutării, fie ale orgiasticului, demoniacului
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
folosită pentru prima dată în lucrarea lui Johnston „Universul lui Planck în lumina fizicii moderne”. Fizica, în accepțiunea actuală a termenului, a fost fondată la mijlocul al XIX-lea, ca sinteză a unor științe mai vechi: mecanica, optica, acustica, electricitatea și magnetismul, termodinamica și proprietățile fizice ale materiei. Sinteza a fost posibilă după ce s-a constatat că diferitele forțe ale naturii sunt legate între ele și că se pot transforma din una în alta din cauza faptului că toate sunt forme de energie
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
fizică se pot menționa descoperirea legilor de mișcare a planetelor de către Johannes Kepler, publicarea primei concepții cosmogonice închegate aparținând lui Jean-Antoine Lavoisier, descoperirea legilor interferenței și difracției (Christian Huygens), descoperirile din domeniul electricității ale lui Alessandro Volta și cele din magnetism ale lui Hans-Christian Oersted. Fizica culminează cu închegarea ei în sistemul newtonian. În biologie apariția taxonomiei speciilor ființelor vii, bazată pe limba latină și pe împărțirea atât a regnului animal cât și cel vegetal în specii, subspecii, clase, etc, a
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
despre originea ei”." Dacă ținem seama că Newton a lucrat și în domeniul acusticii, cel puțin teoretic, vedem că urmele activității sale pot fi constatate în toate domeniile fizicii: în mecanică, în căldură, în teoria despre sunet, lumină, electricitate și magnetism și în domeniul acelor fenomene, care astăzi sunt reunite sub denumirea de "„fizică moleculară”". Newton era, fără îndoială, un om profund religios și în afară de aceasta, un teolog erudit. În 1703, John Locke scria nepotului său, King: "„Newton este într-adevăr
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
magazin cu antichități și cadouri în St. Louis apoi în Palm Beach, Florida. În copilărie a trăit în St. Louis pe strada Pershing Ave. Face școala la John Burroughs în St. Louis unde își publică și primul eseu numit "Personal Magnetism" care a a fost tipărit în ziarul școlii respective. Au urmat cursurile școlii Los Alamos Ranch School în New Mexico care s-au dovedit a fi stresante pentru el. Burroughs a păstrat jurnale în care descrie atracțiile erotice pe care
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
Separarea magnetică este un proces fizic complex care se realizează prin acțiunea diferită asupra componentelor unui amestec a forței magnetice în concurență cu forțe de altă natură, în funcție de proprietățile magnetice ale componentelor. În sfera științelor biologice singurele celule ce prezintă magnetism intrinsec sunt eritrocitele, magnetism datorat atomilor de fier conținuți în hemoglobină. Eritrocitele se pot separa din plasma sangvină prin tehnica separării în gradient înalt de câmp magnetic (HGMS). Metoda constă din realizarea unei geometrii adecvate a structurii de câmp magnetic
SEPARAREA ERITROCITELOR PRIN PROCEDEE MAGNETICE by DANIELA REDINCIUC () [Corola-journal/Science/84110_a_85435]
-
proces fizic complex care se realizează prin acțiunea diferită asupra componentelor unui amestec a forței magnetice în concurență cu forțe de altă natură, în funcție de proprietățile magnetice ale componentelor. În sfera științelor biologice singurele celule ce prezintă magnetism intrinsec sunt eritrocitele, magnetism datorat atomilor de fier conținuți în hemoglobină. Eritrocitele se pot separa din plasma sangvină prin tehnica separării în gradient înalt de câmp magnetic (HGMS). Metoda constă din realizarea unei geometrii adecvate a structurii de câmp magnetic (piese polare sau matrice
SEPARAREA ERITROCITELOR PRIN PROCEDEE MAGNETICE by DANIELA REDINCIUC () [Corola-journal/Science/84110_a_85435]
-
Santa Croce" din Florența. Galileo a adus contribuții originale în știință printr-o combinație inovatoare de experimente și matematică. La acea vreme, practica științifică se caracteriza mai ales prin studiile calitative de genul celor ale lui William Gilbert, în domeniile magnetismului și electricității. Tatăl lui Galileo, Vincenzo Galilei, muzician, făcuse experimente prin care a stabilit poate cea mai veche relație neliniară cunoscută în fizică: pentru o coardă întinsă, înălțimea sunetului este proporțională cu rădăcina pătrată a tensiunii. Aceste observații se încadrau
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
1951, Miami, SUA) a fost un emigrant leton excentric în Statele Unite și sculptor amator. Leedskalnin a construit singur monumentul cunoscut sub numele de Castelul de Coral din Florida. El a fost, de asemenea, cunoscut pentru teoriile sale (considerate obscure) despre magnetism. Castelul de Coral este o structură de piatră creată de Leedskalni în nordul orașului Homestead, Florida, ținutul Miami-Dade la intersecția dintre "South Dixie Highway" (U.S. 1) și "SW 157th Avenue". Structura cuprinde numeroase pietre megalitice (în principal calcar format din
Edward Leedskalnin () [Corola-website/Science/331912_a_333241]