522 matches
-
care le-am moștenit, și uneori chiar a celor pe care le propunem. Reprezentările despre o posibilă paradigmă autohtonă sunt poate mai necesare decât ieri, pentru a reliefa schimbările tranziției, caracterul lor inerent contradictoriu, polemic. Pentru o bună perioadă, tiparul maiorescian a fost neîntrecut, și pentru faptul că a suscitat replici de marcă. Pentru o lungă perioadă, „maiorescienii” au dominat scena. Există o continuitate, cred, În chiar această „paradigmă” a crizei reprezentării, care face ca tiparul maiorescian să fie un reper
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
paradigmă autohtonă sunt poate mai necesare decât ieri, pentru a reliefa schimbările tranziției, caracterul lor inerent contradictoriu, polemic. Pentru o bună perioadă, tiparul maiorescian a fost neîntrecut, și pentru faptul că a suscitat replici de marcă. Pentru o lungă perioadă, „maiorescienii” au dominat scena. Există o continuitate, cred, În chiar această „paradigmă” a crizei reprezentării, care face ca tiparul maiorescian să fie un reper adesea invocat. Ceea ce sugerează percepția relativ comună despre decalajul, defazajul, „Întârzierea” adaptării la un model european, ori
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o bună perioadă, tiparul maiorescian a fost neîntrecut, și pentru faptul că a suscitat replici de marcă. Pentru o lungă perioadă, „maiorescienii” au dominat scena. Există o continuitate, cred, În chiar această „paradigmă” a crizei reprezentării, care face ca tiparul maiorescian să fie un reper adesea invocat. Ceea ce sugerează percepția relativ comună despre decalajul, defazajul, „Întârzierea” adaptării la un model european, ori chiar incongruența dintre modelul autohton și cel european. După anii ’90, problema modelului și a modelării a avut un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se atinge de „individualitatea scriitorului”, nu-i prescrie „idei preconcepute, tendințe, imagini, sentimente streine de atmosfera lui sufletească”, ci doar contribuie ca opera „să ajungă la o expresie cât mai limpede și mai firească”. Scriitori de la „Sămănătorul” și „Făt-Frumos”, macedonskieni, maiorescieni, „începători de talent” aderă, zice esteticianul, la metoda „criticii active”. Când vine de la Berlin, I.L. Caragiale „își face o plăcere de patriarh venerat să viziteze seratele noii «școale»” (De la misticism la raționalism). Ca exemple de colaborare dintre critic și autor
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
din cea marxistă, încercând să fundamenteze o nouă viziune asupra artei și literaturii. Deși a adoptat de la început o atitudine polemică față de Titu Maiorescu și orientarea junimistă, criticul a avut în vedere, pe lângă perspectiva sociologică asupra artei, și criteriul estetic, maiorescian, relație subliniată mai ales în ultima fază a activității sale. În primele studii (Personalitatea și morala în artă, 1886, Asupra criticei, 1887, Tendenționismul și tezismul în artă, 1887), arta este privită ca un „product”, determinat de talent și de mediul
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
pentru realizarea ficțiunii artistice, în afara oricărei preocupări de moralizare sau de propagare a unor idei (D.-G. a revenit asupra termenului în litigiu, definindu-l - în Leconte de Lisle și poezia contimporană - într-un fel apropiat, în esență, de înțelesul maiorescian). Mai târziu el va considera că opusă cu adevărat direcției maioresciene este numai teoria artei „moralist-patriotice”, tezistă așadar. Concepția lui merge spre „sinteza superioară” care, lăsând deplină libertate creatorului, nu neglijează nici elementul moral și social al artei (în sensul
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
propagare a unor idei (D.-G. a revenit asupra termenului în litigiu, definindu-l - în Leconte de Lisle și poezia contimporană - într-un fel apropiat, în esență, de înțelesul maiorescian). Mai târziu el va considera că opusă cu adevărat direcției maioresciene este numai teoria artei „moralist-patriotice”, tezistă așadar. Concepția lui merge spre „sinteza superioară” care, lăsând deplină libertate creatorului, nu neglijează nici elementul moral și social al artei (în sensul ridicării artistului la înalte idealuri sociale), nici influența sa asupra cititorului
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
lumea reală în lumea de vis”. Interviul dat de E. Lovinescu în ultimul său an de viață lui Cuza Marinescu este prilejuit de apariția volumului T. Maiorescu și posteritatea lui critică și relevă atitudinea consecventă a lui Lovinescu față de critica maioresciană; analizând rolul lui Maiorescu și al junimismului în istoria culturală a României, Lovinescu opinează că, în condiții istorice nefavorabile, când ideologiile extremiste prevalează, critica estetică de sorginte maioresciană (în speță, disocierea valorilor etică, etnică și estetică, cultivarea raționalului și a
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
posteritatea lui critică și relevă atitudinea consecventă a lui Lovinescu față de critica maioresciană; analizând rolul lui Maiorescu și al junimismului în istoria culturală a României, Lovinescu opinează că, în condiții istorice nefavorabile, când ideologiile extremiste prevalează, critica estetică de sorginte maioresciană (în speță, disocierea valorilor etică, etnică și estetică, cultivarea raționalului și a toleranței ideologice) trebuie să fie secondată de o atitudine militantă, angajată. Tot acum, Virgil Ierunca se ridică împotriva imposturii, a literaturii mediocre, de succes imediat, veștejindu-i pe
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
Micu Moldovanu, I. Sălăjan, I. C. Drăgescu și Aron Densușianu. Lui G. Barițiu i se reproduc studii și articole apărute în revista „Transilvania”. I. Micu Moldovanu și Aron Densușianu discută menirea criticii, intervențiile lor având și nuanțe polemice îndreptate împotriva orientării maioresciene, considerată „destructorie”. La F. a colaborat cu articole politice, semnate Varro, și Mihai Eminescu. Primul dintre ele, Să facem un congres, este tipărit la 17 aprilie 1870 (numărul 33). Următorul, În unire e tăria, referitor la un articol cu același
FEDERAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286974_a_288303]
-
cetitoarele”, „Să ne curățim limba”. Vulcan a ezitat la început între exigențele etimologiste ale lui Timotei Cipariu, exagerările puriste sau de altă natură și îndrăzneala sistemului ortografic propus de Titu Maiorescu. Dar s-a aliniat cu timpul, după 1880, orientării maioresciene, nu fără a-și manifesta și unele rezerve, care se vor face simțite în ortografia adoptată de revistă. Domeniul în care F. și-a câștigat merite incontestabile rămâne cel al literaturii. Interesul arătat beletristicii are și o latură subiectivă. Iosif
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
remarcată de G. Călinescu, după absolvire este repartizată la Institutul de Istorie Literară și Folclor din București, unde a funcționat, în calitate de cercetător științific, până în momentul pensionării. În 1979 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza „Convorbiri literare”. Perioada maioresciană a revistei: 1867-1895. A debutat cu un studiu monografic despre Al. Sahia, apărut în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1957), iar editorial, în volumul colectiv Studii de istorie a literaturii române. De la C.A. Rosetti la G.
FLOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287028_a_288357]
-
preocupările omului de litere, dar nu le vor înlătura. Aceasta în ciuda faptului că, spirit pozitiv, practician și teoretician al științei, cărturarul era împotriva „literaturizării”, a stilului calofil în cercetare. Respinge „geografia pitorească”, foiletonul și eseistica, „stilul făcut”, aderând la atitudinea maioresciană față de stilul „multicolor”. Pe urmele lui Lessing din Laokoon, este interesat de aflarea hotarului dintre arte și mai ales dintre științe și arte. Știința nu se poate dizolva în metafore, iar arta nu se poate reduce la descrierea seacă a
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
dintre ele, studiul amendează morfologia istoriei lui Oswald Spengler și încearcă să fundamenteze locul și rolul antropogeografiei și etnografiei printr-o supralicitare a factorului etnic în dauna celui social. Opiniile teoretice privitoare la arta scrisului se înscriu în coordonatele doctrinei maioresciene privitoare la progres și adevăr. Conservator în politică, M. este tradiționalist și academizant în gândire, adversar tenace al formelor fără fond, etnicist în sens maiorescian. Adept al evoluționismului organic, aplică tezele pozitivismului și determinismului, cărora le adaugă principiile cauzalității și
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
în dauna celui social. Opiniile teoretice privitoare la arta scrisului se înscriu în coordonatele doctrinei maioresciene privitoare la progres și adevăr. Conservator în politică, M. este tradiționalist și academizant în gândire, adversar tenace al formelor fără fond, etnicist în sens maiorescian. Adept al evoluționismului organic, aplică tezele pozitivismului și determinismului, cărora le adaugă principiile cauzalității și interdependenței. Respinge ideea de influență, recunoscându-i menirea numai în măsura în care este reclamată de nevoia de afirmare a fondului primar, autohton. Progresul poporului român, al spiritualității
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
pe Anca, ci pe Dragomir, „și că axa în jurul căreia se răsucește acțiunea nu e răzbunarea femeii, ci remușcarea bărbatului ucigaș”. La Brătescu-Voinești, prin aceeași reducere la unitate, „axa” e „resemnarea”. Fondul din care derivă critica și în genere cugetarea maioresciană este „credința în biruința binelui [...], singura axă cu putință a moralei, dincolo de care domnește lumea instinctelor și a patimilor”. În căutarea sunetului unic al unor contemporani, autorul „revizuirilor critice” a putut greși (de notat, bunăoară, subestimarea estetică a dramaturgiei caragialiene
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
nu se verifică decât prin caracterul ei național”; vechea cultură religioasă, „străină prin limbă”, deși exaltată de tradiționaliști, nu a produs „nimic românesc”. Forțele revoluționare înfrânte în 1848 au căutat modele în spațiul apusean, „i-au imitat formele sociale”. Teza maioresciană despre așa-zisele forme fără fond e, principial, eronată: „Departe de a fi fost vătămătoare, prezența formelor a fost chiar rodnică; prin legea simulării-stimulării, ea a produs, în unele ramuri ale activității noastre, o mișcare spre fond până la desăvârșita lor
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
intitulăm astfel. A merge în pas cu vremea nu e a te lăsa târât cu docilitate în vârtejul modelor efemere și al snobismului umflat. Ținând contact cu realitatea, vom căuta, totuși, să ne ridicăm deasupra ei.” Doar implicită, adoptarea principiilor maioresciene este asumată deschis ulterior, așa cum o reliefează articolele Titu Maiorescu de Pompiliu Constantinescu (2/1925) și Orientarea noastră de Mihail Dragomirescu (1/1930). Accentul pus, în spirit maiorescian, pe tradiție, pe ideea de valoare și pe necesitatea unei critici fundamentate
RITMUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289284_a_290613]
-
vom căuta, totuși, să ne ridicăm deasupra ei.” Doar implicită, adoptarea principiilor maioresciene este asumată deschis ulterior, așa cum o reliefează articolele Titu Maiorescu de Pompiliu Constantinescu (2/1925) și Orientarea noastră de Mihail Dragomirescu (1/1930). Accentul pus, în spirit maiorescian, pe tradiție, pe ideea de valoare și pe necesitatea unei critici fundamentate filosofic va transpărea începând cu selecția colaboratorilor și a tematicii textelor. R.v. publică, în genere, literatură de bună calitate, aparținând unor autori din diverse generații, cei tineri nefiind
RITMUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289284_a_290613]
-
folosește pseudonimul Fulga Apostol), Savin Constant, textele memorialistice ale lui Mircea Damian și fragmentul de roman Casa verde al lui A. Mândru. Un spațiu larg li se rezervă în revistă teoriei, criticii și istoriei literare, îndatorate, în mod vizibil, spiritului maiorescian. Principal exponent al acestuia, Mihail Dragomirescu semnează număr de număr cu editoriale de factură pronunțat teoretică (Autoritatea critică, „Statul cultural”, Frumosul în natură și frumosul în artă ș.a.), fragmente din studiile Știința literaturii, Istoria spiritului românesc din sec. XX, dialogul
RITMUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289284_a_290613]
-
Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române) și De la Eminescu la Lucian Blaga și alte studii literare și estetice. După ce în 1963 avusese temeritatea și meritul de a declanșa, printr-o temeinic argumentată pledoarie, procesul de reconsiderare și reabilitare a lecției maioresciene, R. va continua să închine multe pagini marelui predecesor, privitoare la cele mai diverse aspecte ale personalității și operei acestuia: jurnalul, doctoratul, izvoarele filosofice etc., polemizând totodată cu adversarii sau comentatorii criticului de pe pozițiile unei obiectivități câteodată cam rigide, dar
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
își limitează investigația la nivel literar. Totodată ocolește perspectiva evoluționistă, pentru a dezvolta comparații interesante cu Antim Ivireanul, Titu Maiorescu, Cezar Bolliac, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Pârvan, N. Iorga, Tudor Arghezi, stabilind un model polemic eminescian înrudit cu cel maiorescian, prin armătura logică și erudită. Volumul Apărarea și ilustrarea criticii (1996) reunește studii și comentarii în virtutea unor afinități „selective”. Preocupată îndeosebi de discursul critic la ora postmodernismului, eseista adună aici și cronici despre scriitori români (incluzând diaspora) și străini. În
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
22”, 2000, 6; Dicț. esențial, 810-815; Micu, Ist. lit., 786; Mihai Șora - sub semnul tinereții fără vârstă, „22”, 2001, 9 (semnează Stelian Tănase, Geo Șerban, Alexandru Paleologu); Corin Braga, Mihai Șora - un existențialist român, APF, 2001, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Un maiorescian: Mihai Șora, VR, 2001, 11; Cătălin Ghiță, Filosoful și memoria sa afectivă, APF, 2001, 11; Cristian Preda, Doi liberali dezamăgiți, „22”, 2001, 49; Adrian Marino, România viitoare, „22”, 2001, 50; Popa, Ist. lit., II, 1062-1063; Mircea Iorgulescu, Apocalipsa după Șora
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
reușește să îl depășească: „Macedonski vrea să iasă din infernul romantic, dar nu are puterea să pășească în infernul modern, pe care abia dacă îl presimte”. O idee la care S. va reveni este a insuficienței criticii estetice în sens maiorescian. „Critica numai estetică nu mai rentează” - susține criticul pe urmele lui Ibrăileanu -, „maiorescianismul reprezintă cei șapte ani de-acasă ai oricărui critic, dar nu poți rămâne la maturitate cu preocupările și problemele copilăriei. Privit de la înălțimea secolului XX, Maiorescu nu
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Eminescu), modernizarea culturală (la Titu Maiorescu), etnic (la C. Rădulescu-Motru), națiune (la Simion Mehedinți) sau la dimensiunea religioasă a națiunii (la Nichifor Crainic), revoluție (la Mihai Ralea), corectând înțelegerile reducționiste și partizane. În cadrul cercetărilor privind problema modernizării este reevaluată teoria maioresciană a „formelor fără fond”, reciclată și aplicată în explicarea disfuncționalităților culturale și mentalității românești contemporane, S. considerând că această teorie este deplin actuală în orice societate care parcurge epoci de tranziție. Proiectată în trei volume, monografia C. Rădulescu-Motru. Viața și
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]