691 matches
-
1991) participă „cu regularitate și însuflețire, ca și la cercul de matematică”, se întâlnesc mai în fiecare pagină. La fel, siluete liliale, fete cu picioare lungi, fragile nimfete evoluând ingenuu către carnalități lirico-livrești, cu o pudoare etanșă, dar și cazuri maladive (o tuberculoză, o surzenie temporară ș.a.) iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți și ultracomprehensivi, orfani, pațachine pe post de mamă vitregă, virginități pierdute mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și atunci mă invada o tristețe maladivă și o revoltă greu disimulată, împotriva hahalerei de Adam străbunicul meu făcându-mă să caut degrab-o scurtătură și să-i aplic o corecție corporală binemeritată pentru impardonabilul act de vandalism comis, subtilizând și înfulecând, cu o inconștiență condamnabilă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi fost obligat de împrejurări să se delecteze cu un asemenea meniu, fiindcă după ce se răceau boabele deveneau mult mai dure și mai pietroase decât fuseseră în stare crudă, adică înainte de a fi supuse tratamentului termic. Mâncam într-o tăcere maladivă. Ne priveam fără să ne vorbim. Stăteam față-n față fără să comunicăm cu ajutorul limbajului. Mestecam boabele alea nenorocite de porumb calcinate, zgrunțuroase, carbonizate, aidoma oilor care, culcate în saivan pe propriul bălegar și privind nicăieri cu privirea stupidă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căruia îi aparținea, un aparat video; între timp, ambii ne-au părăsit). Săptămână a patimilor! Vedeam, deși îmi făcea aproape fizic rău, filmul în fiecare zi, uneori de două ori pe zi, sau revedeam fragmente din el. La sfârșitul acelei maladive săptămâni a „căinței”- era în prima decadă a lui martie -, într-o duminică după-amiază l-am revăzut împreună cu câțiva prieteni, invitați anume pentru a-l viziona. Chiar în timpul acestei ultime, pentru o perioadă, vizionări, am simțit că am febră mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
caznă nu va avea leac și nu va putea lua sfârșit altfel decât iau sfârșit toate tortúrile insuportabile: prin sucombare, murind. Sau cel puțin, găsesc, de curând, o soluție mai bună: orbind. Să nu-i mai văd! În această stare maladivă am scris, de-abia deghizându-mă, „nuvela” de mai jos, publicată în Literatorul și intitulată Zi de vizită: ATENTIE CITAT RETRAS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! — ... La început mi s-a făcut milă de pisici, apoi și de câini, iar când mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
făgăduiește o naștere căreia nu-i mai poate urma nici o moarte. Budha promite o moarte căreia nu-i mai poate urma nici o naștere, deci nici o altă moarte”. Dorința ei (a sfintei Tereza n.n. V.Cr.) de moarte, care nu are nimic maladiv, depășește cu mult calmul stoic și ascensiunea platoniciană. De fapt, omul nu poate iubi moartea de dragul morții. Nu se poate iubi moartea dacă aceasta nu e transformată într-o stare care nu mai este moarte. Adevărata dragoste de moarte nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
severe din palatul lui Aetes, tatăl ei, atașamentul față de frați și respectul față de stirpea căreia-i aparținea. Îndrăgostită în mod fatal, și-a pierdut toată rațiunea în numele acelei porniri teribile care a început să apese asupră-i ca o obsesie maladivă. Fiece acțiune a ei, fiece gând erau îndreptate dramatic spre a umple golul acela al amorului trădat. Printr-o luptă îndârjită cu toți și cu ea însăși, Medeea a izbutit să se revolte împotriva condiției de segregare în care erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
momentele de dramatism sunt fie „confecționate”, fie interesante sub aspect documentar, precum scena nocturnă a plecării la război a rezerviștilor mobilizați. Alt roman, Infirmii, respiră cam aceeași atmosferă, însă vădește o înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv și la o, difuză, predestinare etc.). Finalul e apăsat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
am văzut la vernisaj pe Ion Marin Sadoveanu - impozant nu numai prin masa corporală ce și-o legăna prin sălile expoziției, superior, în sensul că privea lumea de la distanță, prin monoclu, cu tot aerul lui obosit, cu pielea galbenă, cerată, maladivă, parcă de toxicoman și răspândind în jur distincția parfumului său franțuzesc, în costumul Frontului Renașterii Naționale. Scriitorul era ministru al artelor și nu doar prezența lui protocolară, ci și cele expuse pe pereți dovedeau soliditatea temeiurilor țării, prosperitatea culturii noastre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
este prea greu de înlăturat și, de fapt, ea nici nu reprezintă decît un obstacol simbolic, diurn. Noaptea este la dispoziția eroinei și încercarea ei de evadare se produce anume în acest interval de timp. Remarcăm că, dincolo de timiditatea aproape maladivă, eroina este cea care are inițiativa. Ea se oferă. Starea pe care și‑o descrie este aproape clinică: „În culmea disperării, i‑am spus pînă la urmă că nu mai pot trăi lîngă bunica și că am s‑o părăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
nici atâtea altele. În astă seară, mi e dor de tine până la obsesie; nu-ți pot vorbi clar, nu-ți pot împărtăși tot: temeri, tristeți și nădejdi; nu îndrăsnesc să te întreb: ce faci? Uit să mulțumesc lui Greg; brodez maladiv episodul Viena. Cum poți să mă lași fără povestirea toată a celor ce s’a întâmplat? Închipue-ți că nu am putut să prind [la telefon], nici să găsesc pe Reinert; nu știu de ce, dar aș vrea să vorbesc cu el
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Sărbători fericite, negruța mea; an nou fericit. De-ar putea să ne aducă laolaltă! Dar atunci, fără nici o îndoială, după cum „ne“ cunosc, am fi două care să viseze la micul și dragul nostru apartament din București, cu intensa nos talgie maladivă care ne chinuiește și care acum te chinu iește pe tine. Distrează-te bine, încearcă să-i faci fericiți pe prietenii tăi de acolo; fii bună și răbdătoare cu fiecare dintre ei; dacă vine Rainer, să știi, Mouetta neagră, că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sau de limpezime și luciditate tind să devină adevărate teme ale romanului. Teza, teoretizată apoi în Thanatos și în eseul Dragoste și moarte, este aceea că situațiile de criză sunt proprii cunoașterii de adâncime a omului. Atenția specială dată complexelor maladive, trăirilor crepusculare, de invazie onirică pare să fi generat prozele din Oameni în ceață, unde colecția de „cazuri” reține prin veracitatea descrierii proceselor nevrotice. Deși schematice și eseistice, povestirile grupate în Puterea mitului aduc o sensibilă modificare de viziune. Omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
avea trebuință. S-a organizat încă de la constituirea noastră o bibliotecă cu cărți foarte interesante, pentru care s-a cheltuit destul. Doamnelor membre, a critica și a nedreptăți munca altora e ușor! În această direcție s-a creat un obicei maladiv și descurajator în țară la noi. A lucra însă cu persistență și discreție, a nu ține seamă de indiferența și ironiile ce întâlnești, câteodată chiar la cei ce profită uneori de munca ta, e mai greu! A reuși să nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
clasei în care erau integrați; - 1981, Rentoul & Fraser, schimbări în preferințele profesorilor pentru individualizare în clasă; - 1982, Rentoul & Fraser, nivelul intelectual și afectiv al clasei de elevi; - 1983, Lawrenz & Welch, sexul profesorului; - 1983, Greene, nivelurile motivaționale normale, dar și cele maladive; - 1983, Harty & Hassan, ideologia de control a atitudinilor profesorului; - 1983, Good & Brophy, climatul sociorelațional în clasa de elevi; - 1983, Collier, grupuri și subgrupuri în clasa de elevi; - 1983, Roy, metodele de studiu ale claselor de elevi; - 1984, Richardson, aspecte sociorelaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
minimă intimitate, eul meu, forma mea absolută de „lașitate”, deoarece prin „vorbe” sau „gânduri” se scurge toată voința sau hotărârea noastră; oamenii „practici” știu acest lucru... dar, ca atâția „oameni slabi”, dintr-un defect am creat o calitate; din foamea maladivă de cărți, din fuga În imperiul de hârtie, Încă din zorii pubertății, n-am făcut eu Însumi „o carte”, „o fugă spre alții”?.. Speriat cum am fost - și sunt și azi! - de singurătate, mi-am făcut din Ea, fantoma lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
e bun în el, fiindcă ar fi convențional. Relatarea autobiografică a Galiei, cântăreața de la restaurantul bucureștean „Rai”, se conformează acestor precepte. O Moll Flanders, în fond, ea își povestește viața marcată de o sexualitate precoce, frenetică, multă vreme la limita maladivului, izvor de suferințe fizice și morale nesfârșite. Romanul nu alunecă totuși în pornografie, ci mai degrabă în epicul senzațional, înglobând întâmplări din revoluția bolșevică, episoade cu agenți de Siguranță, comuniști și teroriști străini, consum de droguri, cu eroi de fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
concediilor anuale. În loc să profiți de libertatea episodică oferită de instituții, să stai acasă, în confortul domestic, să te refaci, să savurezi răgazul, lipsa oricărui program, șansa de a nu trebui să faci nimic, în loc să ieși din viteză, intri într-o maladivă neodihnă organizatorică: faci bagaje, angajezi călătorii costisitoare, te ocupi de bilete și de hoteluri, pe scurt, dai tihna din mână pe promisiunea incertă a „distracției“ de pe gard. La sfârșit recunoști, dacă ești sincer, că vacanța te-a lăsat lat. Și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nevrotică pentru tot ce e nou au de a face cu slava deșartă: sunt simptomele pretenției de a fi altfel, ale isteriei de a fi mereu „branșat“, „la zi“, „în pas cu veacul“. Acedia are și ea epifenomene neașteptate. Curiozitatea maladivă, de pildă, care caută informația ca pe un drog, ca pe un stimulent acut, capabil să disloce inerția interioară. Flecăreala este, de asemenea, un semn al acediei: ea încearcă să acopere, cu emisia ei vidă, blocajul reflexiei vii și inexpresivitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
imperativul: „publish or die!“. Mai rare, dar ilustrând, într-un fel sucit, tot un capitol de patologie a scrisului, sunt cazurile de intelectuali care nu pot să scrie, sau scriu căznit, patetic, luptându-se, clipă de clipă, cu o inhibiție maladivă. Prin meserie, ei trebuie să scrie, dar, prin complicate blocaje mentale și sufletești, nu reușesc să o facă decât à contre cœur, scremut, crispat, sub presiune exterioară. „Nu scriu, pentru că mi-ar lua din timpul pentru citit!“ - îmi spunea, cândva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ele au devenit automat negative? În definitiv, singura creație originală incontestabilă a comunismului este de natură malignă, așadar negativă, și constă nu în corijarea capitalismului (cum a pretins utopia), ci în deformarea lui până la grotesc și terifiant, este o excrescență maladivă în organismul social, un cancer sau o SIDA a istoriei umane. Confruntați cu această realitate (vai, indenegabilă de către sutele de milioane de victime din toată lumea!), orice nostalgie ar trebui să ne fie interzisă ca o eroare și ca o crimă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Hitler în Germania). [...] Puterea poporului nu este necesarmente un bine. Atrocitățile stalinismului au fost o expresie tipică a puterii poporului în această perioadă dată.» [...] Esența răului constă în statutul însuși al liderului popular, în psihologia cinică a acestuia, în plăcerea maladivă cu care se distrează manipulând masele. [...] Ei cunosc ce sunt masele în realitate, nu în tratate și manifeste. [...]«Stalin și banda sa ... au fost niște scelerați, însă dintr-o specie cu totul particulară; demența lor era de ordin social, iar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu sadism, fiind apoi obligați să și tortureze prietenii aflați în detenție și să insulte - în cadrul unor autocritici publice - părinții sau, dacă erau credincioși, cele sfinte. Torționarii sadici au găsit în închisori și lagăre câmpul de manifestare a pornirilor lor maladive. România intra astfel într-o epocă întunecată din care cu mare greutate va izbuti să găsească drumul de ieșire. În numele comunismului (ideal atât de înalt, care prevedea egalitatea și prosperitatea deplină a oamenilor), s-au săvârșit în mod paradoxal cele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
texte ating valorile unor adevărate pamflete încărcate de sarcasm, în care, cu o vervă scăpărătoare, satirizează racilele timpurilor noastre: arivismul social, falsul patriotism, politicianismul demagog și fanfaronard, corupția care s-a întins ca o imensă pecingine peste România, aceste stări maladive, maligne, care guvernează astăzi o societate decadentă și în care onestitatea, cinstea, virtutea au fost înlocuite cu demagogia, cupiditatea, viciul, adesea atingând limite inimaginabile pentru cei care pot compara viața economico-politică actuală cu cea de dinainte de revoluția decembristă. Temele abordate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fi reprezentați grafic, s-ar obține un adevărat arbore al structurilor lirice. Începând cu volumul Din umbra zidurilor, se vor resimți în poezia lui tot mai accentuat influențe simboliste, cu motivele specifice curentului: toamnele, parcurile, culorile, drumurile, trenurile, spleenul, starea maladivă, ca în Apus, În noapte, Citind pe Baudelaire, Trenurile ș.a. Ca dramaturg, autorul nu a vădit o mare vocație. Domnul notar înfățișează luptele electorale din vechiul Ardeal, iar în Meșterul Manole, eroul, un sculptor, se vindecă de pasiune prin creație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]