343 matches
-
dacă fapta ta a reușit sau nu e un nonsens. Important e să fi făcut tot ce-ți stă în putință. Dacă viitorul va decide că Ioanide are geniu (aci Pomponescu luă o atitudine G. Călinescu ironică, însă dulce, fără maliție), eu mă închin în fața acestei sentințe. O minte obiectivă îmi va acorda și mie o părticică de merit. . - Cum, Jean, sări Mamy, tu pui pe Ioanide mai presus de tine? . - Astea sunt excese de bună-creștere! Îl ironiză maman. . - Nu-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
complăcîn-du-se în postura de geniu bizar, neînțeles. La o examinare riguroasă, fondul originar stabil al caracterului ioanidian ni se revelă în candoarea omului rămas un copil, în ciuda complexității sale cu totul neobișnuite. Într-adevăr, tot ce săvârșește arhitectul, până și malițiile și vicleniile, dezvăluie o detașare, o dezinvoltură aproape neverosimilă la un adult, iar ceea ce pare la el mizantropie este, în realitate, doar nonconformism. Când vorbește despre "esența vieții reale" cu amara repulsie, afirmând incompatibilitatea dintre aceasta și lumea sa ideală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conștiința faptului că numai noi suferim. În ceea ce-l privește, A. Schopenhauer arată că "în egoismul nețărmurit al ființei noastre este pus laolaltă, mai mult sau mai puțin în fiecare piept omenesc, un fond de ură, mânie, invidie, ranchiună și maliție acumulate ca veninul în colții unui șarpe și așteptând numai o ocazie ca să se elibereze, iar, apoi, ca un demon dezlănțuit, să se stârnească și să urle de turbare" (apud Epstein, 2008); marele gânditor german ne amintește că întotdeauna ura
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
soția șefului Comunității Evreiești din România, ceremonia avea morgă: președinte, miniștri etc. Pentru mine, această femeie extraordinară pe care am cunoscut-o ca mamă a Irinei Cajal a însemnat imaginea posibilă a unei specii umane din care au dispărut răutatea, maliția și tristețea. Existența ei mi-a sugerat că, într-o asemenea specie, oamenii ar muri cu chipul tânăr. Pentru că dacă trupul, așa zicând, îmbătrînește cu de la sine putere, fața, în schimb, ne-o alterăm singuri, prin valurile de grimase negative
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
parveniții din Gaițele și doamna Colette îl ține la mare preț, respingând cu indignare ipoteza soacrei ei că ar fi în stare să mănânce cofeturile de pe coliva Margaretei: „Vai, mămițo, Ernest al nostru?” Soacra, acră dar realistă, o întreabă cu maliție dacă „Ernest al vostru e os domnesc”. Când dă de bani, Miza din Titanic vals își ia ca pașaport de ascensiune socială cățel și automobil. Fratele ei, micul Decebal, capătă o bicicletă cu care calcă gâștele unui vecin. Înainte de primul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
asupra detaliilor din jurul privirii: culoarea ochilor, mușchiul temporal, frontal, occiputul, orbicularul pleoapelor, mușchiul sprâncenelor. În capitolul 5, privirea se deplasează dincolo de amănuntele fizice pentru a pătrunde spiritul și pasiunea vieții în cuplu: "o privire complice. Tocită de repetare, salvată de maliție. Mă rog, o privire de înțelegere tacită. Și care știe că va avea tot timpul din lume. [...] Doar privirea lor îi face să existe" (p. 47). De data aceasta, ea este privată de prezența lui, de perechea de joc. Ludicul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
creație nu se realizează întotdeauna într-o proporție echilibrată de unu la unu, intervenind în cele mai multe cazuri capriciile imaginației și ale talentului care particularizează, după cum sugera Paul Valéry: "Indivizii se bucură cum pot și de ce pot să se bucure; și maliția sensibilității e infinită. Sfaturile cele mai bine fondate sunt dejucate de ea, chiar dacă ele sunt rodul observațiilor celor mai solide. Ce poate fi mai just, de exemplu, și ce poate mulțumi spiritul mai mult decât faimoasa regulă a unităților, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu au nimic artificios, ele fiind pregătite prin gradate tensionări ale subtextului.) Armonia ce părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
într-o banală expresie sentimentul protagonistului la amintirea cuplului rizibil, monstruos. Palpită imaginea grotescă, a tenorului scund și a duenei, într-o poză plină de sarcasm vizual. Există aici o dublă evaluare, o simțită coexistență a ironiei auctoriale și a maliției personajului. Accentul fiind prea puternic, efectul devine unul specular, ca și cînd discursul interior al personajului s-ar folosi de privilegiul distanțării, pentru a oglindi evaluativ istoria de pînă aici a propriului său "rol". Prea plastic în expresia imaginii despre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
psihanalitică; ar fi inexplicabil dacă nu s-ar întâlni."15 Lucrarea aceasta era menită să dezamorseze polemica dintre reprezentanții "Noii critici" și R. Picard, care în Nouvelle critique ou nouveile imposture, se situa pe poziția pozitivismului lansonian și afirma cu maliție că psihanaliza și tematismul își centrează atenția pe anumite zone ale operei și biografiei greu de verificat. Răspunzând indirect acestor obiecții, Doubrovsky va reafirma răspicat că Opera, în ansamblul ei, rămâne obiectul de studiu al unui exeget, și nu autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de lustrație, îl convinge pe Petros să accepte din mâna primului-ministru (arhidictatorul) Medalia de Aur pentru Excelență. Strategia nepotului (aproape amorală) este un fapt împlinit. Metamorfoza lui Petros este spontană. I se redeschide gustul pentru faimoasa Conjectură, dar și înfumurarea, maliția, polemică de-a dreptul față de Hardy, de pildă, rivalul pe care nu ezită să-l denigreze. Pusă față-n față cu fantomele trecutului, supusă unei introspecții chinuitoare, fragila pavăză a bătrânului matematician cedează. Călcâiul lui Ahile era rănit de moarte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe jumătate jurnal de călătorie (cu fotografii făcute chiar de scriitor), pe jumătate jurnal intim, decupat în secvențe scurte, ce descriu întîlniri, locuri, momente de istorie și figuri literare, digresiuni de o erudiție spumoasă, dezinvoltă, survolînd cu aceeași atenție și maliție monumente de artă, cimitire sau kitch-uri contemporane, reconstituire subiectivă a unui vechi oraș de la Marea Caspică. Dar nimic morbid în succesiunea acestor deambulări în miezul ruinei ideologiei comuniste și a urmelor fastului trecut, printre "palate stalino-venițiene" și improvizații "paleo-industriale". În
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rupă contractul mimetic, pentru a transforma suprafața pânzei în multicolorul unei aripi de fluture, utilizând un albastru turcoaz, un galben șofran, tonuri de mov și de roz, auriu sau verde, un ecleraj teatral și elegant în același timp. Nu fără maliție, criticul Bachelin sugerează și similitudinea cu lenjeria intimă "a frufruurilor multicolore, a jupoanelor elegante și a desuurilor parfumate dezvelite cu cochetărie" a damelor de consumație. Din accentele coloristice rezidă o exuberanță particulară, criticul îl acuză însă de manierism, de pastișă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
potrivită, părul cărunt, ochii căprui, nasul potrivit, barba rade"; ceea ce atrage atenția este o subțire ironie semnalată de presupuneri aparent inocente și relația oximoronică dintre substantiv și epitet ceea ce ar induce ideea unei mistificări a unei legende vii pe care maliția călinesciană o demistifică fără menajamente în continuare, așa cum I. L. Caragiale împrăștia fumul nobiliar ieșit din pipa fiului rătăcitor: Deși cu privirea cultă, rafinată, omul era prea rigid în protocolul mersului său ca să fie un aristocrat pur sînge. În lăsarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ediția a II-a, Editura Timpul, Iași, 2006, p. 19. 6 Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996, p. 8. 7 Călinescu va semnala și el în repetate rânduri, nu fără maliție, această "limitare" a scrisului lovinescian, creator "numai în marginile propriei, strictei, netranzitivei experiențe" (apud E. Lovinescu, Acord final, ediție și prefață de Aurel Sasu, Editura Dacia, Cluj, 1974, p. 11). 8 E. Lovinescu, Opere, vol. IV, ediție îngrijită de Maria
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe cei trei ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe regele Alonso cu suita lui în preajma peșterii, în crângul de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe cei trei ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe regele Alonso cu suita lui în preajma peșterii, în crângul de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
afirma cu îndreptățire că are vocația comicului, care se verifică prin "capacitatea de a surprinde ridicolul chiar și la ființa iubită"69. Comedia sa nu este insolentă și injurioasă, pentru că, așa cum observa Șerban Cioculescu, "neîndurător în critica sa, Caragiale îmbină maliția crudă cu urbanitatea aleasă"70, ceea ce o face și mai antipatică, și mai greu de suportat. Caragiale recurge frecvent la ironie, la acea modalitate subtilă de a critica elegant, dar incisiv, preferând violenței, disimularea derutantă cu efect punitiv mult mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scrisoare adresată unei tinere curtate, căreia ține să-i explice, așa cum am observat deja, că fanteziile sale "bizare" au fost făcute "nu numai pentru a amuza pe cititor"124, dar mai mult pentru a se amuza pe seama acestuia. Doza de maliție recunoscută direct, asociată spiritului ludic urmuzian, explică senzația de nedumerire pe care o resimțim citindu-l pe Urmuz și care, la rândul ei, este responsabilă de hohotul de râs, ca efect secundar al consecventei terapii prin șoc, la care ne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul scriitor..."," Tânărul cel cu ochi iscoditori..."," Tănârul care abia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o biată ființă ce nu are altă vină decât aceea că s-a născut cu o concavitate În locul unde eu am o formă convexă. (luni) Ne oprim la o cofetărie, Își ia o Înghețată; „Mai vreau una“; o privesc cu maliție și o pun la probă: „De ce mai vrei una?“. „Fiindcă Îmi place.“ „Dar ce, trebuie să te Înfrupți mereu din ceea ce-ți place?“ „Dacă n-ar fi așa, aș muri!“ Mă Întorc jenat În altă parte. Facem doi-trei pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așteaptă, vin acum. „Și-apoi voi dormi azi, ca în toate celelalte zile, și va dormi și Rosarito. Va dormi și ea? Oare nu i-am tulburat liniștea sufletească? Și felul ei de-a fi să fie oare inocență sau maliție? Poate însă că nimic nu e mai malițios decât inocența sau, mai bine zis, mai inocent decât maliția. Da, da, presupuneam eu mai de mult că, în fond, nu există nimic mai..., mai..., cum să zic?..., mai cinic decât inocența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Va dormi și ea? Oare nu i-am tulburat liniștea sufletească? Și felul ei de-a fi să fie oare inocență sau maliție? Poate însă că nimic nu e mai malițios decât inocența sau, mai bine zis, mai inocent decât maliția. Da, da, presupuneam eu mai de mult că, în fond, nu există nimic mai..., mai..., cum să zic?..., mai cinic decât inocența. Da, liniștea aceea cu care se dăruia, asta a făcut să fiu cuprins de frică, frică nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
într-o mică vacanță la Paris, îi spusese: „La Paris, și cu nevasta? Asta e ca și cum te-ai duce cu morun în Scoția!“ Ceea ce-l amuzase copios pe Augusto. Și continuă, zicându-și: „Femei, câte vrei. Ce fermecătoare inocența malițioasă, maliția inocentă a lui Rosario, această nouă ediție a eternei Eve! Ce fetiță încântătoare! Eugenia m-a coborât de la abstract la concret, dar Rosario m-a condus la generic, și sunt atâtea femei ispititoare, atâtea... Atâtea Eugenii! Atâtea Rosarii! Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
poeme aparținând unor poeți de toată mâna, poate chiar un pic cam numeroși, după gustul Cronicarului. Fiindcă, nu-i așa, de când lumea, anvergura unei asemenea rescrieri ironice e - cumva anume - susținută și de anvergura modelului. Și, fără să fie vreo maliție la mijloc, trebuie să recunoaștem că una era să-l citim pe Arghezi cel din Blesteme în versiunea lui Topârceanu și cu totul altceva se arată a fi imitarea jovială a unor poeme semnate de Angela Furtună, Augustin Frățilă, Daniel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]