349 matches
-
restrâns al vânzării, va fi nevoie de un check-up efectuat prin activități de outreach, precum și de un follow-up corespunzător." Desigur, densitatea de anglicisme e - probabil - triplă față de ceea ce ne dezvăluie o perioadă infimă de practică într-o companie multinațională. Dacă maliția aceasta ar fi venit din partea unui rusofil înveterat sau a unui profesor de limba română încremenit în eternele secționări de frază neaoșă, am fi putut foarte bine să strâmbăm - cosmopolit - din nas. Numai că autorul acestei savuroase pastișe e nimeni
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
o indiferență față de persoana sa, în ipoteza mai cu seamă a ministeriatului. Gestul i se păru astfel, în comparare cu zelul celor care îl însoțise, în frunte cu Gulimănescu. Acesta din urmă îl întovărășise până acasă, și pe drum, din maliție gratuită, asigurase pe Pomponescu că Suflețel e un mare admirator al lui Ioanide. Pomponescu învinse o mică convulsie a feței. Indispoziția, cu totul obscură, ar fi rămas ineficientă dacă Hagienuș, din servilitate, n-ar fi făcut a doua zi o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
veste, intervenea la timp, cu siguranță, având în vedere meritele sale (Hagienuș lua aici un ton de perfidă admirație), izbutea. Din partea sa, Hagienuș avea să facă imposibilul ca să convingă pe superiori. ("Uite-ți jur pe copiii mei!") Hagienuș merse cu maliția așa de departe, încît îi G. Călinescu împărtăși lui Suflețel ("Dar te rog, imploră el, să nu spui că ți-am spus eu!") că treaba depindea în cea mai mare măsură de Gaittany, fără a-i explica mai mult cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de față, apoi izbucni cu ardoare: - Am venit să vă rog să comunicați locului în drept că secomite o eroare strigătoare la cer împotriva mea, sunt urmărit, amenințat... Deși Hang6rliu știa perfect că pe Suflețel nu-l amenința nimeni, din maliție luă o figură îngrijorată, suspendând despicarea unei semințe. - Crezi că ești urmărit? Posibil, am să mă interesez. - Sunt canalii în stare să dea informații eronate, ca să măpiarză. Eu simpatizez cu popoarele tinere, am făcut studii în Germania, în Italia. Giovinezza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chemați pe Expertul, piesa asta trebuie să fie autentică. Ai jura că e de Alfredo sau de școlarii lui Alfredo, marele pictor de Renaștere, contemporan cu Leonardo da Vinci. Ioanide spuse aceste cuvinte așa de sumbru, încît Demirgian nu mirosi maliția și confirmă din cap și oral: . - Alfredo, ziceți! Nu-i exclus, și mie mi s-a părut. . - E un dobitoc! bombăni Ioanide când fu pe trotuar. Tot Smărăndache nara anecdota, încît sunt de admis unele înfloriri. Esențialul este că se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
firea de întîmplările cosmice. Prin urmare, arhitectul își zise: "Gaittany mă întreabă de evenimente ca să evite a aduce vorba de biserică și celelalte, subiectul lor exclusiv de convorbire. Mă "menajează", în sinea lui mă consideră într-o poziție catastrofală." Din maliție, se exageră pe sine însuși, conștient: - Există vreun război undeva? . - Ei asta-i, glumești, zău, ha-ha-ha! Serios nu știi că erăzboi? Polonia invadată, Franța, Anglia au declarat război Germaniei, Italia în dilemă. . - De pe schele n-am putut să aflu toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Spunea lucruri cu totul indiferente în aparență, trădând însă preocupările sale interioare. Astfel, odată zise: G. Călinescu - Câinele meu Ștolț are adesea ochii tot așa de profunzi ca și ai lui Shakespeare! Într-o astfel de vizită, întrebă fără nici o maliție pe Erminia: - E adevărat că vrei să te măriți? . - Aș! răspunse zâmbind Erminia, e o idee care a intrat încap cumnatului meu. Astfel de proiecte la vârsta mea cer gândire și răzgândire. . Prin urmare, nu nega cu destulă energie. . - Că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îmi pui niște întrebări cu totul noi pentru mine. N-aș fi crezut că la vârsta mea am să primesc astfel de propuneri. . - Te rog să reflectezi. . - O fată bătrână se gândește cu greu la asemenea lucruri. Astfel, badinând fără maliție și lăsând drumul deschis, Erminia purta cu vorba pe Gonzalv, pe care era hotărâtă să-l respingă, deși cu turburare. Văzând că întîmpină dificultăți singur, Gonzalv începu să vină cu copiii de mână. Aparent avea mai mult succes astfel, întrucît
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă fapta ta a reușit sau nu e un nonsens. Important e să fi făcut tot ce-ți stă în putință. Dacă viitorul va decide că Ioanide are geniu (aci Pomponescu luă o atitudine G. Călinescu ironică, însă dulce, fără maliție), eu mă închin în fața acestei sentințe. O minte obiectivă îmi va acorda și mie o părticică de merit. . - Cum, Jean, sări Mamy, tu pui pe Ioanide mai presus de tine? . - Astea sunt excese de bună-creștere! Îl ironiză maman. . - Nu-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
complăcîn-du-se în postura de geniu bizar, neînțeles. La o examinare riguroasă, fondul originar stabil al caracterului ioanidian ni se revelă în candoarea omului rămas un copil, în ciuda complexității sale cu totul neobișnuite. Într-adevăr, tot ce săvârșește arhitectul, până și malițiile și vicleniile, dezvăluie o detașare, o dezinvoltură aproape neverosimilă la un adult, iar ceea ce pare la el mizantropie este, în realitate, doar nonconformism. Când vorbește despre "esența vieții reale" cu amara repulsie, afirmând incompatibilitatea dintre aceasta și lumea sa ideală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în adevăr lucruri cari ar fi păcat să se piarză pentru posteritate, căci uneori "știe satul ce nu știe bărbatul", află corespondentul mai mult decât aflăm noi. Apăruse odinioară o broșură în Germania, picantă, plină de interes dramatic și de maliție. N-ar fi fost păcat ca foile române să nu ia notiță despre broșura d-lui Erdmann baron de Hahn? Tot așa precum "Romînul" reproducea atunci pasaje 169 {EminescuOpXIII 170} scrise de un străin, ne luăm și noi permisiunea de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mi arătau triumfătoare micile fante purpurii dintre pulpe, de parcă în asta ar fi fost ceva glorios și trufaș. Își zâmbeau una alteia confirmîndu-și puterea exorbitantă, jubilau privindu-mă cum le privesc, dar micul meu sex, dimpotrivă, le readucea în priviri maliția obișnuită. Mă trăgeau de el, se prefăceau că mi-l taie, și pân-la urmă îmi întorceau spatele de parcă nici n-aș fi existat. Apoi ne reîmbrăcam, repede, căci se auzeau deja pașii sorei celei blonde, care ne aducea Ia masa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai fină stofă englezească? Chiar dacă n-ai fi fost în ultima lună la circ - și slavă Domnului că Sidoli bătrânul se hotărâse să mai treacă și pe la București cu cortul lui, după trei ani de rătăciri pe drumurile Ungariei și Maliției, căci altfel bieților orășeni rămași în urbe pe căldurile cele mari nu le-ar mai fi rămas ca loisir decât vulgarele grădini cu guriste și mititei - tot ți-ar fi sărit în ochi de pe zeci de afiș jerpelite chipul roșu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Gârbea poate fi asemănat unui juke-box al spiritualității universale, în care fisele sînt introduse aleatoriu conform capriciilor umorului valah. De aici, un uluitor și mereu ironic "curcubeu al gravitației", în care rogvaiv-ul aluziilor livrești oferă spectacole imprevizibile orizontului de așteptare. Maliția, deghizată adeseori în cinism, face legea în această strategie a deturnării lectorului, silit să devină, astfel, din ipocrit cel mai inocent, de nu chiar membru al comunității "stupid people"... Capul lui Moțoc, "textul pentru teatru" (nu "piesa" sau "drama"!) care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de ibrișin: - Mi se pare că nu-ți place Pascalopol. De ce? - Nu am nimic cu el. Însă... - Însă? - Mă întreb dacă nu greșești arătând atâta familiaritate unui om în vârstă. El ar putea să interpreteze asta altfel. Otilia râse, fără maliție. - Ai început să vorbești ca Aurica. Pascalopol e un om delume, care-mi place. E așa de bun! - Poate te iubește! - Posibil! Dar pe tine ce te privește? N-ai vrea să am un bărbat ca Pascalopol? Felix tăcu îmbufnat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că mă vei iubi pe mine, eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazați, care au nevoie de râsetele tinereții, ca Pascalopol. Felix se simți vexat. - Îl iubești pe Pascalopol, el e bogat, firește. Otilia răspunse fără maliție, visătoare, continuând să-l mîngîie: - O, nu, bietul Pascalopol e și el un fel de victimă a mea,cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care simte nevoia unui glas prietenos. Nici nu știu dacă nu se-nșală. Eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fată excelentă, merită prietenia noastră. Faci bine că vii s-o vezi. Se plictisește. Noi, bătrânii, pricepi, venim din amor propriu, ca să fim văzuți de alții. Numai dumneavoastră, tinerii, aveți arta de a le distra. Deși bătrânul nu punea nici o maliție în vorbele sale, Felix ar fi intrat bucuros în pământ. - Vino, dragă domnișoară, vrea tânărul să-ți spună bună seara. Georgeta reapăru îmbrăcată, și cei doi jucară comedia despărțirii solemne. În vreme ce Felix alerga ca un nebun pe scări, generalul intră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în ochii fetei, Felix credea că zărește o sclipire de ironie. Râdea oare Georgeta în sine de naivitatea lui Felix, care o privea ca pe o sfântă, sau, dimpotrivă, era mai onestă decât își închipuia, și atunci ea observa cu maliție orientările lui în lumea femeilor? Felix simțea, mai mult decât nevoia fiziologică și psihologică de a avea femei și de a le iubi, necesitatea de a discuta despre femei, de a-și găsi un punct de vedere metafizic, în care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevasta lui priviră cu simpatie și modestie la Felix, care găsea scena foarte penibilă și blestema în gând limbuția lui Stănică. Olimpia însă părea nemulțumită, și pe Felix îl surprinse asemănarea ei cu Aglae. - Fata dumneavoastră, zise ea, cu o maliție molatică, trebuiesă aibă aspirații mai înalte, un magistrat, un ofițer superior. Stănică pufni de râs, fără să explice cauza. Iorgu, împăciuitor, închise discuția: - Ce-o fi, nu ne uităm, să fie numai tânăr de ispravă, sămuncească, cum am muncit și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
salonul acesta. Atunci când a telefonat unchiul și ați vorbit... Vă reamintiți, nu ? se adresează Sophiei. Privirea lui albastră alunecă temătoare spre colțul salonului, acolo unde, mai absentă, mai disprețuitoare ca de obicei, Sophie își înfășoară șalul în jurul trupului plin. O maliție ambiguă pare să fie în spatele politeței lui excesive : un amestec de admirație, neîncredere, teamă și (mai presus de toate) curiozitate - un melanj sentimental pe care totdeauna Sophie l-a trezit în el. Totdeauna, chiar de la acea întâlnire a lor de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ieși vreodată din neutralitate și dacă vom merge cu germanii sau cu francezii ! Și atunci, dacă vorbim de mâna criminală și de periculosul inamic, nu cumva ar fi mai potrivit să ne gândim tot la noi înșine ?... O picătură de maliție prietenească s-a dizolvat în cordialitatea Profesorului. Deși cam pământiu la față, arată iarăși bine dispus. Poate încearcă să-și răscumpere lucrurile neconvenabile ce le-a gândit despre musafir acum o jumătate de oră, când s-a înverșunat împotriva Sophiei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-un loc frontul, se ia din altă parte, ca să-l întărească ; drept care e firesc să dea cu mare dificultate scutirile. Domnul Ialomițeanu arbora obișnuita sa mină veselă din momentele când face profeții sumbre, și atunci când l-am întrebat cu maliție ce motive speciale de bună-dispoziție găsește în aceste zile, s-a justificat că ar fi doar o veselie nervoasă. în continuare, mi-a prezis că certamente situația va plesni în cele mai diverse puncte, ajungând cât se poate de critică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soția șefului Comunității Evreiești din România, ceremonia avea morgă: președinte, miniștri etc. Pentru mine, această femeie extraordinară pe care am cunoscut-o ca mamă a Irinei Cajal a însemnat imaginea posibilă a unei specii umane din care au dispărut răutatea, maliția și tristețea. Existența ei mi-a sugerat că, într-o asemenea specie, oamenii ar muri cu chipul tânăr. Pentru că dacă trupul, așa zicând, îmbătrînește cu de la sine putere, fața, în schimb, ne-o alterăm singuri, prin valurile de grimase negative
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numiții orixás, ci de eguns, care-s spirite de răposați. Iar pe urmă de către Exu, acel Hermes african pe care l-ați văzut la Bahia, și de Însoțitoarea lui, Pomba Gira. Exu e o divinitate yoruba, un demon Înclinat către maliție și glumă, dar un zeu zeflemitor exista Încă din mitologia amerindiană.” „Iar răposații cine sunt?” „Pretos velhos și caboclos. Pretos velhos sunt niște bătrâni Înțelepți africani, care și-au Îndrumat poporul În timpul deportării, cum sunt Rei Congo sau Pai Agostinho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a căpătat o dezvoltare fără precedent, lăsând creșterea corespunzătoare a părții superioare pe seama viitorului. Și de corp este acela care până la brâu aparține prezentului, iar de la brâu în sus viitorului? — Dar lui Zbignew îi place și așa - observă, nu fără maliție, Metodiu. — Zbignew este spirit analitic - spuse pan Bijinski. Fiind tânăr, el nu realizează sinteza. Or, în căsătorie analiza este la fel de păgubitoare ca sinteza în istorie: niciodată nu poți ști ce-ai lăsat pe dinafară. — în aceste condiții... începu Metodiu. — în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]