940 matches
-
viață. Are 26 de ani și suferă de nanism, iar viața ei de zi cu zi nu este tocmai ușoară. Se confruntă zilnic cu ideile preconcepute ale oamenilor și cu răutățile lor. Spune, însă, că vorbele dure, bârfele sau șușotelile malițioase au încetat să o mai afecteze, chiar dacă uneori mai răbufnește. „Este o luptă în fiecare zi să iesi din casă, să îți îndeplinești atribuțiile, apoi să te întorci acasă și să te simți același om care a ieșit pe ușă
Românii au talent: Suferă de nanism, dar a oferit o lecție de viață. Video by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64941_a_66266]
-
adevărat nou era faptul că scriitorul murise la Roman, cu câteva luni înainte, la 31 mai 1938. Ca și Sanda Movilă, Sorana Gurian a fost o „sburătoristă". În decembrie 1937, „ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" (cum a descris-o malițios Lovinescu în Agende literare) debutase la cenaclul „Sburătorul". Una dintre primele povestiri citite de ea a fost Narcoza, care va apărea inițial în „Revista Fundațiilor Regale" în 1938 și ulterior într-un volum de nuvele (Întâmplări dintre amurg și noapte
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
Vlăduțescu, ar fi o greșeală să punem aceste inadvertențe pe seama „legendelor" pe care posteritatea le-a brodit pe marginea Antichității. Căci modul cel mai simplu de a ucide fascinația lumii eline este s-o treci în categoria miturilor, cu remarca malițioasă că mitul, poveste mincinoasă fiind, nu surprinde adevărul istoric și prin urmare e falacios. În realitate, în orice adevăr există un filon de fabulă inerentă, care nu numai că nu împuținează veridicitatea întîmplării, dar pe deasupra o îmbogățește. Pentru profesorul Vlăduțescu
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
cititorului la lectura cărții. Ți-e cu neputință să ți-l închipui pe autor lăudînd trecutul, în schimb ți-e la îndemînă să ți-l imaginezi criticîndu-l. Boia este un autor abil căruia spiritul critic i-a insuflat o mină malițioasă, a cărei expresie cultă e precumpănitor sarcastică. Mai mult, o adiere de îngăduință superioară îi însoțește considerațiile, Boia neavînd iluzii și nehrănind credințe, dar folosind trecutul ca pretext de desfășurare a inteligenței sale analitice, impresionantă prin ușurința cu care întoarce
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
motive serioase, își stinge repede elanul: după un timp plăcerea masacrului dispare, în locul ei rămînînd gustul unei cruzimi efemere. Și dacă adăugăm frustrarea autorului, acel imbold ostil care ți-l va pune în rîndul dușmanilor literari, atunci rostul unor ghionturi malițioase e neavenit. Mai mult, cum intuiesc că Petru Pătulescu nu face parte din genus irritabile vatum, din acea încrengătură a naturilor lirice predispuse la ură reactivă, serenitatea în judecată e preferabilă sadismului polemic. De aceea, să ne apropiem de volumul
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
foarte tîrziu, dar pe deasupra a inaugurat o carieră cu totul postumă. Mai precis, Pandrea e un înviat din morți al cărui destin literar începe în 2000, odată cu publicarea Jurnalului mandarinului valah la Editura Albatros, o carte atestînd flegma unui spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De atunci titlurile succedîndu-se într-o cadență aproape anuală au făcut din olteanul născut la Balș, fostul județ Romanați, o figură de indubitabil blazon scriitoricesc. Un autor stupefiant în accepția nobilă
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
Bradbury mai curînd un autor de proză science-fiction decît un literat în atribuția belestristică a termenului. Oricum, la moartea sa, în „Los Angeles Times”, s-a scris că „mulți cred că Bradbury a ridicat genul science-fiction la rangul de literatură. Malițioșii vor spune invers: Bradbury a coborît literatura la treapta genului amintit. Dramaturgul anului În cadrul festivalului „Zilele teatrului la Mülheim”, găzduit în Westfalia de cochetul burg aflat pe malul Ruhr-ului, scriitorul austriac Peter Handke a primit premiul „Piesa anului 2012”, pentru
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
al Uniunii Scriitorilor din România și cel de la Botoșani, Mihai Eminescu, fiind cele mai importante), prezențele în istorii și, în sfârșit, o admirație sinceră din partea ultimelor valuri de poeți, care, fără a o emula numaidecât (așa cum s-a spus adeseori malițios), o citesc cu atenție. Și totuși, am câteva motive să-i dau dreptate Angelei Marinescu. Îmi e simpatic, în primul rând, genul ei de inadecvare. Nemulțumiți de propriul statut simbolic sunt mulți autori de azi (nu îndrăznesc să spun toți
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
prietena prietenei sale. Inițial, Jack îl întâlnește pe John și recunoscându-l îl invită la el, prilej cu care acesta cunoaște toate personajele. Din acest moment, John apare aproape nedespărțit de cuplul format ad-hoc, Jack și Monica, observând critic și malițios fiecare pas în evoluția relației. Ceea ce surprinde John este clișeul invocat nu numai la nivelul discursului, dar și la cel al atitudinilor și situațiilor. O lectură în paralel transformă situațiile într-un fel de straniu dialog cu o conștiință încarnată
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
o mică librărie cu cărți despre ocultism și care încearcă să intre în legătură cu soția sa decedată, care va binecuvânta convenabil la o masă spiritistă legătura acestuia cu Helena. Roy sugerează cu cinism că este vorba despre moarte, dar replica sa malițioasă are o anumită doză de adevăr în măsura în care moartea ar trebui să dea un sens nu doar poveștii Helenei, ci și propriei sale povești de succes. Dacă romanul lui Roy se dovedește conform predicției un eșec, în schimb, „soarta” îi rezervă
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
una din lungile formule de politețe cu care se încheiau scrisorile vremii, apoi semnătura, precedată de „Al Domniilor Voastre devotat servitor” și adresa berlineză din Wilmersdorf bei Berlini. Studenții români din Viena se așteptau poate la un om sarcastic sau măcar malițios, care să semene cumva cu propria literatură, dar, spre surprinderea lor, au găzduit la acea întâlnire un Caragiale elegant, „serios”, de o politețe dusă până la protocol. Scriitorului i s-a pus întrebarea, destul de banală, „Cum scrie?”, iar răspunsul coincide cu
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
cele mai dificile: istoria unui boxer în dizgrație povestită de el însuși în lunfardo, dialectul cartierelor sărace din Buenos Aires, a cărui înțelegere ne-ar fi interzisă cu desăvârșire restului muritorilor dacă n-am fi deslușit-o prin mijlocirea atâtor tangouri malițioase; totuși, asta a fost povestirea pe care Cortázar însuși o alesese s-o citească pe o estradă în fața mulțimii, într-o vastă grădină iluminată, unde se aflau tot felul de oameni, de la poeți consacrați și zidari în șomaj, la conducători
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
unei lumi imprevizibile, tot așa oamenii cu înclinație duhovnicească sunt firi lipsite de nerv estetic, deoarece cultivarea în exces a credinței le micșorează apetitul pentru expresia fină. Unde e multă credință acolo e puțină artă, așa s-ar putea traduce malițios discordia de principiu dintre viața trăită în duh de mîntuire și viața petrecută în spirit artistic. Sfîntul Duh nu face casă bună cu talentul literar. Nu e vorba că l-ar exclude, dar pur și simplu nu-l favorizează, la
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
în luciditate critică. De fapt e exemplul spectaculos al unui intelectual care își îndreaptă cruzimea în două direcții: spre autorii pe care îi comentează și spre amorul propriu. Pe scurt, Mircea Flonta își este sieși ostil, neîngăduindu-și nici o remarcă malițioasă care să nu fie sprijinită pe un argument. Un exeget care se supune unei cenzuri drastice din dorința de fi, față de sine, tot atît de crud ca față de ceilalți. Rezultatul este aerul impasibil cu care trece sub lupă fiecare autor
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
putință, ridicându-și un zid afectiv din persoane foarte diferite între ele, legate adesea numai prin veriga care era el. Avea o cultură excepțională, fără să știi când a avut timp s-o așeze atât de bine, o inteligență plăcută, malițioasă, dublată de sensibilitate artistă: neconvențională și, în același timp, categoric conservatoare (știa să ia partea adevăratelor valori, a culturii solide). Și era de o politețe grijulie cum rar se mai întâlnește. Când a avut necazuri (și știu că a avut
Lui Leo, magister ludi, in memoriam by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5630_a_6955]
-
personaj mai special al lui? Nu știu? Rima în orice caz cu extraordinara sa cultură, și nu doar cinematografică. Dar și aici Alex. Leo Șerban era discret, cum era discret și cu sensibilitatea sa. Micul său zâmbet spadasin și acel malițios și periculos de inteligent bob de piper din privire care se rostogolea neîncetat miau rămas fixate ca un fel de semnătură pe care numai o anume expresie știe să o așeze pe anumite chipuri. Bucuria de a-l revedea a
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
de ipocrizie și respectabilitate o altă identitate a doamnei Pujol. Cu delicatețe, Suzanne Pujol extrage din cartea amintirilor anului 1952 câteva pasaje amoroase pentru a-l încredința pe Maurice că Laurent nu este fiul lui. Decupajul pe care-l face malițios Ozon acestor aventuri este unul strict sexual. Răsturnată fie în iarbă, fie pe o canapea, fie cu șoferul anonim zâmbind prostește cu cricul în mână, fie cu avocatul de succes zâmbind superior, pe atunci proaspăt căsătorita doamnă Pujol deapănă nostalgic
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
onctuos și interpretarea hitului „C’est bon la vie”. Remarcabile sunt decorurile și costumele pentru care meritul le revine Katiei Wyzkop și lui Pascaline Chavanne, iar pe acest fond burghez glamoros treningul sanculotist al doamnei Pujol strălucește cu tot farmecul malițios al contrapunctului. Filmul lui François Ozon deschide festivalul TIFF de anul acesta, festival care se anunță spectaculos.
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
cea dintâi, anume tratarea sentimentului erotic ca sentiment erotic și nu ca alegorie a comunicării). Polemică, Ioana Bot, dă, la răstimpuri, adevărate lecții de scrimă ideatică. Ca de exemplu (momentul mi se pare, dintre toate, notabil) când deconstruiește o remarcă malițioasă a lui Călinescu. (Criticul afirmând că versurile „Troheu, spondeu, dactil, troheu/ Dulce mers-ai purpură iarăși visul”, din laboratorul Odei, ar fi lipsite de sens.) O mostră doar, dar o mostră strălucită: „Dacă principala acuză care se aduce versurilor este
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
scrisorile unei doamne septagenare, reproduse în paginile volumului, numai că azi, în 2013, autorul retrăiește depresia din urmă cu șapte ani, singura dificultate stînd în felul cum poate să-și preschimbe căderea în experiență spirituală. Cu riscul de a părea malițios, Dan Iacob trebuie să-i fie recunoscător depresiei, fiindcă din golul pe care îl resimte acum i se va deschide perspectiva pe care o va intui mai tîrziu. Cuvintele acestea par clișeu de consiliere calpă, dar toată cultura tinde spre
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
de prea multă ficțiune, scriitorul berlinez în vîrstă de 41 de ani povestindu-și cruda încercare prin care a trecut în urmă cu șase ani, cînd a suferit un transplant de ficat care i-a salvat viața. Sentința - pe jumătate malițioasă, pe jumătate laudativă a criticii de specialitate - a fost: „o asemenea carte nu scrii decît o dată în viață. Norocul lui David Wagner e că a apucat s-o scrie.” Născut în 1971 în Andernach și crescut la Bonn, Wagner a
Premiile Tîrgului de la Leipzig () [Corola-journal/Journalistic/3773_a_5098]
-
mai departe într-o încercare aș zice stângace de a-l psihanaliza pe versatilul regizor sau mai bine zis de a-l psychoanaliza. Într-adevăr, filmul la care lucrează regizorul în încercarea de a se reinventa, săgetat de o replică malițioasă, profund veninoasă și eficace a unui reporter privitoare la etatea sa și prudența unei retrageri în glorie, pare să fie depozitarul tuturor anxietăților sale eliberate cathartic abia la montaj. Psihodrama o aduce în scenă nu doar pe tovarășa de viață
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
Acum, caută repede pe internet confirmarea unui diagnostic, lămurirea unui termen pe care nu-l cunosc, sau argumente cu care să-și contrazică medicul curant. Nici doctorii nu se lasă mai prejos. Când au scăpări de memorie (de informare, glosează malițios dr. Torrielli), apelează la Google. De ce spune, totuși, autorul articolului că, pe terenul medicinei, internetul este pornografie? Fiindcă trivializează, simplifică și înfățișează mult mai brutal o informație pe care medicul trebuie să o transmită. Medicul, spune Torrielli, nu doar informează
După ureche și de pe internet () [Corola-journal/Journalistic/3636_a_4961]
-
ce să facă cu mâinile, Egor (Tudor Istodor) își mai toarnă ceva băutură la indicațiile regizorului, când nu se sperie la comandă sau nu urlă, un gros-plan, care m-a făcut să râd într-un periculos contratimp cu publicul mesmerizat. Malițios, în minunatul său eseu intitulat Nu!, Eugen Ionescu se apucase să numere de câte ori mai bea câte ceva Allan în romanul Maitreyi. Maftei, în schimb, pare să-l sfătuiască pe actor ceva similar - dacă rămâi în criză de inspirație mai trage o
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
mitropolit al Transilvaniei, ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor în perioada 30 martie - 20 iunie 1938 în guvernul Miron Cristea. 8. Ion Sava (1900-1947), dramaturg, jurnalist, grafician și regizor la Teatrul Național din București în anii 1938-1947. 9. Afirmație malițioasă. Din opera dramatică a lui Nicolae Iorga s-au reeditat câteva piese valoroase.
Însemnări despre scriitorul Romulus Cioflec by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4053_a_5378]