803 matches
-
să mă mut în altă parte. Seara când m-am întors, Cocuța era la masa ei cu nelipsita sticlă de rom în față, iar mamaie împletea ceva stând pe marginea patului. Eu le-a salutat și m-am apropiat de mamaie căreia îi adusesem o ciocolată. I-am dat-o și am întrebat-o la ce lucrează, iar ea mea spus că la niște ,,cioareci,, I-am spus că nu știu ce înseamână, iar ea m-a lămurit că erau ciorapi de lână
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
are nevoie de un sfat de la mine. Ce știe ea la douăzeci și patru de ani despre viață și despre capcanele băieților! -Lasă Cocuța fata în pace, că ai văzut ce bună e la suflet și ne aduce de toate, a spus mamaie cu glas șoptit. E ca o ,,vacă de muls,, în casa noastră! Nu o mai bate atâta la cap că dacă plecă ce ne facem până găsești alta în loc? Fi deșteptă, că așa ai pierdut mereu din cauza caracterului tău! Fi
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
dacă plecă ce ne facem până găsești alta în loc? Fi deșteptă, că așa ai pierdut mereu din cauza caracterului tău! Fi diplomată și nu o mai supăra! Eu auzeam discuția și sinceră să fiu din clipa aceia m-am supărat pe mamaie, deoarece nu-mi plăcuse comparația cu vaca de muls așa că am tăiat-o de pe lista cadourilor. A urmat linște și am adormit visând-o pe Cocuța că alerga cu o mătură după mine. M-am trezit dintr-o dată din cauza țipetelor
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
îl anunț pe administrator și să vină aici imediat și să lămurească situația. Știi că sânt o femeie respectabilă și nu pot merge singură noaptea la un bărbat necăsătorit, ca apoi să-mi aud vorbe? Îmi era milă de biata mamaie care la optzeci de ani, deabia reușea să se îmbrace în timp ce o ruga pe Coca să se potolească, că este ora două din noapte și nu-l pot deranja pe administrator dar nu a găsit înțelegere la nebuna care urla
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
două ori cât ea, însoțită de soțul ei care fierbea de furie, mi-a întins fără o vorbă cheia, iar eu mi-am făcut repede bagajele. Când am plecat le-am spus totuși la revedere și am îmbrățișat-o pe mamaie pe care o iertasem pentru gafa ei. Am observat că avea ochii plini de lacrimi și i-am strecurat în buzunarul de la șorț o ciocolată, apoi am plecat din casă fără nici o părere de rău. În mașina care mă ducea
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
frumusețea? - Păi, cum se zice pe la voi, ar cam avea ... Că fumos nu prea ști nicicând și nici de unde trebuie să iei. - Aiurea, de la prăvălie! Ți-am zis eu: ba, că o fi, ba c-o păți! Mai bine ca mamaie: ,,da urâtă mai ești, fată, parcă te-a făcut mumă-ta cu șatra toată!” - Și dacă urâtul ăla o fi, când nici nu știi, tocmai pe dos? - Adică, vrei să zici frumos? - Da! - Mă zăpăcești! Păi, omul lui Dumnezeu, cum
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
și sufletul și pielea de pe om! Că și din cele două se face avere, pentru cel ce a luat, un fel de lume nouă! - Cum, ne jupoaie? Vai de mine și de mine! Vreau ca mami să mă ducă la mamaie! - Ușurel, puiul meu, bunica ta și a mea au plătit deja. Pe vremea comunismului, șapte piei, când de pe una, când de pe alta. Ăștia de acum, cu democrația tăbăcesc deocamdată tineretul, adică pe noi, însă și nici de la generația mea nu
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
pot să mănânc așa ceva. El s-a ridicat brusc de la masă, mi-a luat farfuria din față să pună și mai multă mâncare. O trântește în fața mea. Din ea a sărit zeamă pe ochii și părul meu. - Mănânci tot. - Așa mamaie, așa, dă-te la ea că doar ești bărbatul ei acum. Ha, ha, ha. Am început să mănânc. Mă priveau. Îmi urmăreau fiecare gest ca nu cumva să arunc vreo bucată de ceapă. - Așa, așa, bagă tot altfel nu ai
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
îngăduință. - Bre, mai bine stai în casă. Unde te-ai găsit taman azi să pleci? - Ei, Andrei, puiule, azi e sărbătoare. Ai auzit? Sfinții Mihail și Gavriil.... Lumea dă de pomană... Puștiul țâșni lângă ea și îi apucă bastonul. - Hai, mamaie, te duc eu dacă vrei. Un zâmbet suav învălui sufletul Soficăi, mascându-l însă cu grijă în adâncul ființei sale. - Lasă, că pot și singură să merg. Nu-ți mai face tu griji pentru mine..., îl dojeni ea cu blândețe
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
obrajii și fruntea, iar adierea subțire se oprise brusc. Sofica aproape că se întinse ca o pisică de plăcere. Enoriașii începuseră să iasă din biserică unul câte unul, în tăcere și într-un șir ordonat, ca un șir matematic. - Ia mamaie un corn cu brânză, auzi Sofica o voce gingașă în stânga ei. Întoarse capul și o femeie grasă, cu o haină de stofă maronie pe ea, îi întinse un pachet voluminos. - Bogdaproste, spuse bătrâna cu ochii lucind de foame. Femeia se
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Sofica desfăcu febril pachetul. Vru să ducă la gură acel corn moale, aproape cald, dar gândul la Andrei o opri. Privi aproape cu tandrețe acea porție consistentă de mâncare, o înveli la loc și-o vârî cu grijă în fundul sacoșii. - Mamaie, este proaspăt, să știi!, se auzi din nou vocea femeii care nu please încă și care o privea uimită. - Știu, doamnă. Mulțumesc. - Nu-l vrei?, continuă femeia ușor uimită de gestul ei. - Ba da, ba da... Numai că vreau să
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
care nu please încă și care o privea uimită. - Știu, doamnă. Mulțumesc. - Nu-l vrei?, continuă femeia ușor uimită de gestul ei. - Ba da, ba da... Numai că vreau să-l duc unui copil sărac... - Pai, de ce nu spui așa, mamaie?, se lumină doamna îmbrăcată cu haine elegante. Se întoarse către bărbatul înalt care o însoțea și-i spuse: - Costel, mai scoate, dragă, încă două pachete, să-i dăm femeii! Sofica se simți jenată și-și îndreptă privirea albastră în asfalt
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
bărbatul înalt care o însoțea și-i spuse: - Costel, mai scoate, dragă, încă două pachete, să-i dăm femeii! Sofica se simți jenată și-și îndreptă privirea albastră în asfalt. - Mulțumesc, dar nu trebuie..., încercă ea să riposteze. - Stai liniștită, mamaie! Nu-i problemă. Că doar de asta am venit aici, să dăm de pomană... Să fie de sufletul fratelui meu, Mihai! Că tare a mai fost un om bun..., spuse în continuare doamna în ai cărei ochi jucau două lacrimi
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
degete. O luă timid, dar n-o băgă în buzunar ci-și odihni mâna pe genunchi, socotind că e prea obosită ca să ascundă acei bani prin buzunarele adânci. “Ce-o fi vrut să spună doamna aceea?”, se întrebă ea deodată. - Mamaie, ai grijă de bani, să nu te fure careva!, auzi glasul tânărului. - Mulțumesc, bogdaproste, tinere!, bâigui ea gânditoare. În câteva minute biserica se goli. Unii ieșeau și-și mai făceau o ultimă închinăciune în fața ușii, alții ieșeau pur și simplu
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
mică de tot, strângându-se pe acea bordură și ocupând cât mai puțin spațiu. Atrăgea atenția tocmai prin cumințenia ei, prin muțenia liniștită și prin decența ei nativă. În cele din urmă oftă și dădu să plece. - Ia stai așa, mamaie!, spuse cineva în spatele ei. Sofica întoarse capul și privi cele trei persoane care se apropiaseră de ea. Cei doi bărbați stăteau cu câteva sacoșe în mâini. Femeia care-i însoțea începu să scotocească într-una din acele sacoșe. Scoase o
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
gauri la curea și văd că nici nu-ți pasă! de tot mă ții așa la post, n-o să mai prind Crăciunul ori tu mă ții, cumva, de prost, ori ți-ai găsit vreunul?! de-o fi așa, mă jur, mamaie, că n-o dau, la niciunul, căciula mea, cu creți de oaie!... numai să prind... Crăciunul. Referință Bibliografică: nu-mi da nevastă rudotel!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor
NU-MI DA NEVASTĂ RUDOTEL!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363476_a_364805]
-
de ani aproape zilnic la ei, iar Adina lăsa lucrurile baltă și o întâmpina pe mama soacră în ușă cu: „Sărut mâna, mămică! Mâncași? Să-ți fac o cafea?” -Venii, să mă mai joc cu fâța asta, mânca-o-ar mamaie! Nu putem fără ea.Venea și Augustin, dar are de reparat o iesle și un țarc pentru vițeii ăia, că... zi și noapte zbăncăne la niște vaci, că au slăbit, de se leagănă din picioare. Oanăăă, uite ce ți-aduse
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
Nu putem fără ea.Venea și Augustin, dar are de reparat o iesle și un țarc pentru vițeii ăia, că... zi și noapte zbăncăne la niște vaci, că au slăbit, de se leagănă din picioare. Oanăăă, uite ce ți-aduse mamaia: banane, portocale... iaurt. - Nu trebuia, are destule. Nu-i lipsește nimic. - Dar Emil unde e? - Nu știu; poate în camera lui. Își pregătește temele; schițe, planuri, proiecte; răspunde Adina, dar cu altă voce, mai stinsă. Sofica, un pui de vulpe
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
fata asta a mers încet că are ceva cu inima!... E soare, fac bastoane. Mă simt ca pedepsit!Mi-au scos afară masa, dar tot m-am plictisit.Ascund sub masă arcul, am și săgeți de stuf...Să nu vadă mamaia, c-o să mă ia de ciuf!N-am țintă, dar cu timpul voi trage mai precis.Și exersez cu râvnă. Bastoane n-am mai scris...Mamaia face focul, gătește de mâncare,Iar eu încerc s-ating o vrabie-n mișcare
VIOREL CROITORU [Corola-blog/BlogPost/361019_a_362348]
-
cu timpul voi trage mai precis.Și exersez cu râvnă. Bastoane n-am mai scris...Mamaia face focul, gătește de mâncare,Iar eu încerc s-ating o vrabie-n mișcare.Și trag! Săgeata zboară! Și-ajunge-n al ei zborSe-nfige la mamaia mai sus... chiar pe picior! Ce strigăte, ce ceartă! Primesc chiar și bătaie:O porție-mi dă mama și una-mi dă tataie.De-atunci nu trag cu arcul! E prea periculos!Să nu țintiți ca mine, la cineva în
VIOREL CROITORU [Corola-blog/BlogPost/361019_a_362348]
-
terapie intensivă și acolo cică au un bun specialist. - Lasă, maică, nu mai plânge. Bunul Dumnezeu este acolo sus și le veghează pe toate. Să ai speranța că se Îndură de suferințele mamei tale și o Va face bine. - Mulțumesc, mamaie. Sper să te Audă și să o scape de chinuri. Mi-ar fi tare greu fără ea. Acum șase luni ne-a părăsit și tata. Poate de aceea s-a întâmplat și accidentul vascular. De durere. A fost o durere
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
sufletește pe toți. Avea o casă mare de ținut, nea Mărin, avea și nepoți. Căci fiica îi făcuse trei, și nici ea, nici bărbatul ei nu câștigau cine știe ce. Așa că îi mai trimiteau din când în când pe cei mici „ pe la mamaie și pe la tataie ”. Și el, și noi, ne mai ogoiam sufletul povestind necazurile. Ne astâmpăram și dorul de cel pierdut. A trecut ceva timp la mijloc. Când s-a dus și el, am simțit că bunicul a pierit cu totul
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
cumpărase. Eu îi spuneam cu o zi înainte câți cowboy și indieni trebuia să-mi cumpere și ce personaje văzute prin filme și el se conforma într-u totul. În aceași curte cu noi ce era destul de mare avea și mamaia casa ei iar în momentul când ne văzu intrând în curte ieși în prag și mă întrebă surâzând: ,,Cum ți-a fost Eugen în prima ta zi de școală? Să vii astăzi pe la mine, îmi spuse ea.” Tatăl meu îi
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
ieși în prag și mă întrebă surâzând: ,,Cum ți-a fost Eugen în prima ta zi de școală? Să vii astăzi pe la mine, îmi spuse ea.” Tatăl meu îi răspunse: Abia începe o să fie bine.” Știam că atunci când mă chema mamaia avea ceva bun de mâncare pentru mine apoi intrarăm în casă unde mama împreună cu sora mea mai mică ne așteptau cu masa pregătită. Trăiam pe atunci într-un mic paradis al copilăriei ce mă făcea nespus de fericit pe atunci
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
amintiri era înfiorat; se vedea cu ani în urmă jucând în horă cu tinerii din sat. Parcă-ntinerise baba; ochii îi ardeau în grindă nebună de fericire, cum se văzuse în oglindă. Dar intră nepotu-casă și când o vede lungită: - Mamaie, ce e cu tine? Coasa ta e ruginită! - Bine zici, mânca-te-ar buna! i-a răspuns pierzându-și suflul și-n fața lui “frumoasa” din oglindă pân' la urmă și-a dat duhul. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: FRUMOASA
FRUMOASA DIN OGLINDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349776_a_351105]