373 matches
-
Radu Constantinescu s-a stins din viață după o lungă suferință și după un zbucium continuu în istoria măruntă. Apariție exotică în spațiul nostru public și în sălile de expoziții, cu chipul său palid și cu barba rară a unui mandarin oriental, cu trupul împuținat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă și apăsat de baierul aceleiași genți de umăr, cu ochii umbriți de niște ochelari prea mari pentru un chip atît de fragil și cu țigara fumegîndu-i veșnic între degetele
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
postum în cel mai recent volum dintre restituirile de arhivă, Soarele melancoliei, memorii (p. 210), pagini recuperate de la Securitate de fiica sa Nadia Marcu-Pandrea în anii '90. Fusese închis timp de 10 ani, în două reprize (1948-1952 și 1958-1964). Biografia "mandarinului valah" a fost profund ultragiată de regimul comunist. Deși avea evidente convingeri de stânga, exprimate în presa interbelică, deși era un militant antifascist, Petre Pandrea nu a fost iertat pentru libertățile sale de atitudine, arătând repulsie atât pentru "huliganismul de
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
de ficțiune în închisorile comuniste din România? Nu știu nici un alt caz. Opera postumă a lui Petre Pandrea a fost o revelație, al cărei echivalent nu-l găsesc decât în cazul lui Mircea Vulcănescu. În 2000, Editura Albatros publică Memoriile mandarinului valah. Toate celelalte volume de inedite le-a tipărit Editura Vremea, care și-a făcut un titlu de glorie din această restituire: Reeducarea de la Aiud (jurnal penitenciar, 1961-1964), 2000; Garda de Fier, jurnal de filosofie politică (memorii penitenciare), 2001; Helvetizarea
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
tipărit Editura Vremea, care și-a făcut un titlu de glorie din această restituire: Reeducarea de la Aiud (jurnal penitenciar, 1961-1964), 2000; Garda de Fier, jurnal de filosofie politică (memorii penitenciare), 2001; Helvetizarea României (Jurnal intim; Pomul vieții 1947), 2001; Crugul Mandarinului (Jurnal intim: 1952-1958), 2002; Călugărul alb, 2003; Turnul de ivoriu (memorii), 2004, și, în sfârșit, Soarele melancoliei (memorii), 2005, cea mai recentă dintre apariții. Autorul și-a constituit dosare de probleme politice, pe care le-ar fi putut dezvolta eseistic
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
și, de aceea, marginalizat. Referindu-se la sistemul muzicii noi din Germania, sistem care poate fi însă aplicat și scenei internaționale fără prea multe schimbări, autorul observă că acesta are o natură pre-democratică, fiind condus de clanuri și clici, de mandarini sau patroni, ceea ce conduce inevitabil la un paternalism tribal și nepotism din punct de vedere sociologic. Comenzile, publicațiile, programările la festivaluri clientelare se fac pe aceste baze, declară intempestiv autorul, de altfel un răsfățat al scenei muzicale germane. Motivul acestei
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
lexicului, accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul are geniul sentințelor scurte, puterea de a încondeia un om în trei cuvinte, grație unei intuiții inițiale pe care o concentrează apoi într-o formulă scurtă. Nu lipsesc ticurile verbale purtînd marca Pandrea: mandarin, abraș, afaniseală, cobilițar, fiștigoi, leprozerie penală penitenciară, lest obscenic, bețivan picnic etc. Cărțile despre Brâncuși sunt ultimele pe care a apucat să le scrie înaintea morții. Își presimțea sfîrșitul, dovadă tristețea pe care i-o simți pe alocuri. În totul
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
rolul împăratului Altoum, cântat în ambele spectacole, a demonstrat profesionalism, dar mai ales faptul că un artist important știe să interpreteze atât marile roluri din repertoriu cât și acele apariții secundare cărora le acordă aceeași importanță pe plan artistic. Rolul Mandarinului a fost asigurat în ambele reprezentații de către basul Ion Dimieru. Nu putem trece cu vederea excelenta prestație a corului care a sunat mai frumos decât oricând. Maestrul Stelian Olariu, se impune, după opinia noastră, ca un simbol al basmului românesc
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
refuză uneori chiar înmormîntarea și sînt obligați să se supună noului procedeu al incinerării. Cît despre mîncare, lumea satului pare permanent amenințată de spectrul foamei, oamenii mănîncă atît cît să-și întrețină viața, ospețele opulente descrise sînt cele ale noilor mandarini, ca ospețe obscene, „canibalice”, ale puterii ( `n romanul Țara vinului chiar se mănîncă carne de bebeluș). Există, în ultimul său roman, Broaștele, (care urmează să apară în curînd la Editura Humanitas) unul din cele mai cumplite episoade care descriu gradul
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
Sorin Lavric Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah. Jurnal 1954 - 1956, ediție revăzută și adnotată de Nadia Marcu-Pandrea, București, Editura Vremea, 2011, 626 pag. Debutul unui autor nu se face cu prima carte pe care o publică, ci cu prima stupoare pe care o provoacă. E fără
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
privință, debutul lui Petre Pandrea nu numai că a avut loc foarte tîrziu, dar pe deasupra a inaugurat o carieră cu totul postumă. Mai precis, Pandrea e un înviat din morți al cărui destin literar începe în 2000, odată cu publicarea Jurnalului mandarinului valah la Editura Albatros, o carte atestînd flegma unui spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De atunci titlurile succedîndu-se într-o cadență aproape anuală au făcut din olteanul născut la Balș, fostul județ Romanați, o
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
să-ți umpli și să-ți deșerți zilnic mațul gros, să-ți storci lichidul seminal regulat și cît te țin curelele. Idealistul vaporos proclamă: să alergi după năluci cu denominațiuni glorioase. Religiosul zice: am venit să împlinesc voia lui Dumnezeu. Mandarinul suspină: sensul prezenței mele în lume este de a împlini și respecta doctrina strămoșilor; pentru a odrăsli: pentru a venera nălucile glorioase; să lupți și să te plictisești nițel, mereu detașat, observator lucid și neînfricoșat.“ (p. 258) Se subînțelege că
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
lume este de a împlini și respecta doctrina strămoșilor; pentru a odrăsli: pentru a venera nălucile glorioase; să lupți și să te plictisești nițel, mereu detașat, observator lucid și neînfricoșat.“ (p. 258) Se subînțelege că ultimele rînduri sunt autoreferențiale, pe potriva mandarinului pe care el însuși îl întruchipa. Atîta doar că distanța și neînfricarea țineau de perorație, nu de ținută. După a doua arestare, Pandrea căpătase o docilitate spontană de școlar smerit. Dar acum, în perioada 1954-1956, accentele paroxistice nu-i îngăduie
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
ești încă în convalescență după un șoc grav, așa că ia-o încet. Dorești ceva anume? — Ați putea să-mi dați ceva de citit? Mîinile doctorului lunecară în sus pe mîneci și, o clipă, rămase cu buzele strînse, semănînd cu un mandarin. — O să încerc, spuse el, dar nu-ți pot promite. Institutul nostru a rămas izolat de la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Există o singură cale de a ajunge aici, și ți-ai dat seama singur că e imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în trecut. N-o să-l mai găsești acum. Lanark se uită nefericit la podea. Priveliștea aceea îl făcuse să viseze la o viață dulce și însorită. — Nu pot ajunge în nici o zonă civilizată de aici? Munro își recăpătase calmul de mandarin și se așeză lîngă pat. — Ba da, în mai multe. Dar nu vei ajunge fără un însoțitor. — De ce? — Regulamentul de sănătate. Cînd oamenii pleacă fără un însoțitor, bolile revin după un timp. — Sînt singurul individ sănătos care dorește să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
distingea în primul rând ca o mare pată de roz deschis, fiindcă purta o combinație de bluză și pantalon făcute din același material roz-satinat, subțire, cu floricele, ca de pijama. Era considerabil mai lată decât înaltă, bondoacă, pufoasă ca un mandarin (și chiar linia corpului ei avea ceva de chinez atins de obezitate), cu brațe nefiresc de albe, adipoase, cu pielea foarte subțire, ieșite din mânecile scurte. Capul mare, cu păr sârmos, foarte încărunțit, avea ceva paradoxal: era parcă mai grosier
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se uită pe fereastră, Manhattanul era acoperit cu un strat gros de zăpadă splendidă, imaculată; prima zăpadă de când plecase pe Coasta de Vest, cu o lună În urmă. Matthew o sună foarte devreme. — Bună dimineața... tocmai m-am cazat la Mandarin Oriental, am luat micul dejun cu mama și cu sora mea. Mă gândeam să ne vedem mai devreme, zise el emoționat. De ce să așteptăm până la cină? Hai să ne Întâlnim după-amiază, devreme, să mergem să vedem Christo Gates. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se Întâlniseră, la Viceroy Hotel. Le privi surprins. — Ne stă foarte bine Împreună! Asta e din seara când ne-am Întâlnit... și arătăm ca un cuplu care e Împreună de când lumea... nu crezi? După plimbare merseră În camera lui de la Mandarin Oriental. Mai târziu, Kitty Îl ridică din pat și-i propuse să meargă la Brunos, se Împlinea o săptămână de când fusese acolo prima oară, cu Bill Blitz, gândindu-se la Matthew. — E ciudat la Brunos, Îl atenționă ea. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o conferință despre inovatorii din tehnologie, spectacol și design... e planificată de mult. — Și asta ce Înseamnă? Că o să te pierd din nou? Întrebă Kitty. Dintr-odată nu i se mai părea În regulă să se Întoarcă Împreună cu el la Mandarin Oriental. Se retrase puțin. El Îi luă mâna și ochii lui albaștri-cenușii se cufundară adânc Într-ai ei. — Iubito, nu scapi atât de ușor de mine, Îi zâmbi el tandru și ironic, ți-am mai spus asta. Plecară de la Brunos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îi luă mâna și ochii lui albaștri-cenușii se cufundară adânc Într-ai ei. — Iubito, nu scapi atât de ușor de mine, Îi zâmbi el tandru și ironic, ți-am mai spus asta. Plecară de la Brunos și luară un taxi. — La Mandarin Oriental, Îi zise el șoferului. — Nu, spuse Kitty, ar fi mai bine să mă duc acasă. Vom avea două opriri. Matthew o privi șocat și dezamăgit. — Adică vin aici tocmai din Europa, Îmi schimb zborul, petrecem o seară atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la marginea mesei. Ne-am jucat împreună o vreme, până când, tot scoțând și arătîndu-mi jucării pe care eu nici nu visasem să le am, au ajuns la una care mi-a tăiat răsuflarea. Mi-au arătat o păpușă chinezească: un mandarin cu mâinile încrucișate pe pântece. Jucăria era de plastic și se compunea dintr-o sferă mare, pântecul, iar deasupra una mai mică, pe care erau pictate trăsăturile orientale, fioroase și bonome în același timp, ale păpușii. Obiectul era foarte greu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trăsăturile orientale, fioroase și bonome în același timp, ale păpușii. Obiectul era foarte greu și, având baza de plumb, se legăna într-o parte și alta la nesfârșit, ca un hopa-mitică. Uimitor pentru mine era însă că, în timp ce se legăna, mandarinul cânta, scotea din el o melodie subțirică, delicată, ca produsă de zeci și zeci de gonguri minuscule de aramă, o muzică de ceas, iscată de rotirea mecanică a axului cu came din interior. Legănarea și muzica de minaret aveau ceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deși era vară, și cu bănuți aurii de ciocolată? Dar douăzeci de ani mai târziu am văzut în casa ei aceeași păpușă. Iată, acum, când scriu, e lângă mine: o legăn și, clătinîndu-se somnolent pe birou (ea zicea mereu "biuro"), mandarinul își îngînă melodia metalică, irizată... Acum vreo doi ani scotoceam după un act în bufet. Ai mei țineau chitanțele și procesele- verbale și carnețelele de tot felul într-o veche poșetă stacojie și zgrunțuroasă a mamei, care-o purtase ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o seară, trecând pe strada Venerei, am auzit un cântecel subțire, mecanic. Mi-am adus brusc aminte de scena aceea din copilărie, de casa aceea ciudată, de copiii cu sute de jucării. Era cântecul zdrăngănit, într-o gamă orientală, al mandarinului de celuloid. Sunetul venea de la o fereastră deschisă, aflată pe colțul unei case, deasupra unei marchize cu geamuri multicolore. Pe marchiză, în lumina incertă a amurgului, am văzut o pisică auriu-portocalie, ghemuită, privind speriată înspre interiorul camerei. De acolo, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
simțit nevoia să revăd, să știu din nou și din nou să nu înțeleg. M-am ridicat de la birou și am smuls cu disperare husa de pânză de pe oglindă. Am privit. Apoi am început să țip. Am luat de pe birou mandarinul de celuloid și-am dat cu el de pământ. Când au intrat bătrânii în cameră (Maricu și Tanicu și apoi Penelopa, livizi, cu saliva curgîndu-le pe bărbii de spaimă), m-au găsit tăvălindu-mă pe jos, târând după mine toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
află în dosul ei? Mai nimic și asta este grav pentru social-democrația românească. E drept, ceva, ceva tot ar fi, și anume o veche strategie de imagine care seamănă cu penibilele neologisme intelectuale gen Adrian Năstase. Asemenea acestuia există mulți mandarini pesediști care fac pe intelectualii subțiri de fiecare dată când se văd confruntați cu acuze de matrapazlâcuri groase. Așa și aici. Pentru președintele Mircea Geoană, PSD este "un brand" care, fiind așa ceva, o să câștige alegerile anticipate în dauna sondajelor. Masele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]