1,516 matches
-
adaptez puțin citatul, dar n-are nici o importanță) nici nu se poate spune. În ajutor îmi vine și Guicciardini: „Cine vrea să muncească să nu se lase abătut de la treburile lui" (Ricordi, 99). Nici vorbă de pedanterie, spirit livresc și manie erudită, repet, în astfel de referințe. Sunt doar confirmarea normelor mele de viață și nimic mai mult. Și constatam, cu deosebită satisfacție, că spirite ilustre erau de aceeași părere cu mine. Sau... eu cu ele. Ceea ce îmi dădea din nou
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
timp, că situația actuală, în plină degradare - pe care eu nu o puteam redresa - nu mai merită nici cel mai mic sacrificiu din partea mea. Am făcut, în felul meu, destule „sacrificii". „Egoism" sau nu, „individualism" sau nu, „scleroză" sau nu, „manie" sau nu, acesta devenisem, începând mai ales de prin 19921993. Și credeam că procedam bine sau tot mai bine. Orice ar fi spus și ar fi scris - și de atâtea ori -unii și alții despre mine. Fără a-mi acorda
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
mult mai mare decât producția ei: „Când văd câtă osârdie investește bunul meu prieten într-un roman, mă deprimă propria mea ușurintă și-mi spun că ceea ce scriu eu nu-i decât cârpăceală. " Flaubert îi spunea că el suferă de „mania perfecțiunii", că nu se va schimba și că, „trăind ca o stridie", nu-și poate permite să participe la botezul unuia dintre nepoții lui George Sand: „Bietul meu creier ar fi invadat de tablouri reale în locul celor fictive pe care
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
Traian Ungureanu. El prezintă apoi cele două spețe la care s-au referit cei doi lideri de o "neștirbită imaturitate", Crin Antonescu și Victor Ponta: "O întîrziere în depunerea actelor pentru schimbarea Statutului partidului a fost deajuns pentru a declanșa mania inversionistă de pe cortexul PSD-PNL. V. Ponta și C. Antonescu s-au agățat cu drag și speranță de concluzia după care PDL s-a scos singur în afara legii și, deci, a încetat să mai existe". TRU continuă demostrația amintind de atacurile
Traian Ungureanu: USL, un trib de inversionişti () [Corola-journal/Journalistic/47651_a_48976]
-
Sorin Lavric Bogdan Mihai Mandache, Filosofia, aventura unui discurs (vol. IV), Iași, Editura Cronica, 2012, 270 pag. E o manie savantă ca, pus în fața unor întrebări banale, să intri în pielea inițiatului scorțos, care indispune prin secimea inertă a răspunsurilor date. La mijloc e neputința de a vorbi în nume propriu: în loc să-ți lași spiritul să fie prezent în pagină
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
dar mai ales de după graduation, când îi vedem cum încearcă să-și facă un rost în viață și nu prea izbutesc. Leonard, care ar fi trebuit să aibă un viitor strălucit ca biolog, este lovit de depresie și apoi de manie, combinație fatală care îi pune în pericol nu doar viitorul său profesional dar și pe cel de soț al frumoasei Madeleine cu care se căsătorise la scurt timp după absolvire, însă după o lună de miere petrecută în frumosul Monte
Dragostea și fericirea by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5007_a_6332]
-
Zeletin veghează asupra romanticului din ființa d-sale. Nu doar prin ipostaza omului de largă cultură, ci și prin spiritul critic carei îngăduie să se plaseze într-o actualitate atît de neliniștitor turbulentă, încît reclamă un diagnostic medical. Iată-l: „Manie fără simptome psihotice, care e o formă de nebunie manifestată prin excitație necontrolată, jovialitate tîmpă și optimism excesiv, hiperactivitate și vorbărie. Doamne, se îneacă țara în vorbe”! Sau, absența penibilă a inhibiției, iresponsabilitate, adică absență a discernămîntului și a controlului
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
realitate a propriilor interese, îndepărtată de realitatea propriu-zisă. Un ziar britanic nota „deconectarea politicienilor români de la realitate”. Prin dialog, prin cedări și înțelegere reciprocă, trebuie căutată de către toate părțile o formulă de echilibru social în care toată lumea să se regăsească. Mania tabloidizării Din redarea mediatică a acțiunilor de stradă petrecute în București în aceste zile a tot crescut, pe măsură ce distrugerea orașului înainta, isteria împotriva „ultrașilor”. Se face referire la mineriadele de la începutul anilor ‘90. Cătălin Tolontan semnează, pe blogul personal, o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
un manifest aparținându- i lui Ionuț Chiva. Merg mai departe și afirm că, de fapt, autorul acestui roman e funciarmente un pudic. Refuză pornografia, atâta vreme cât pornografie înseamnă, în literatură, tot arsenalul de tehnici ce ambiționează la eficiență imediată: melodrama, victimizarea, mania persecuției, soluțiile de-a gata, clișeul. Când greșește, Un Cristian greșește în virtutea propriilor convingeri. O face ca un încăpățânat, nu ca un yes man. Pasta prea groasă a ironiei, periculos de apropiată de pamflet, mi se pare, de pildă, un
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
care ea devine obsesională. Dar oare există gelozie fără obsesie? Scriitorii și twitter-ul În cei șase ani care s-au scurs de la inventarea la San Francisco a twitter-ului, numeroși scriitori s-au lăsat atrași de el, unii făcând o adevărată manie. Printre ei, Márquez, Murakami, Coelho sau recentul oaspete de la Bookfest, Bernard Pivot. Acesta din urmă se laudă cu 60.000 de fani. Alții sunt contra: „Vânt comentat”, scrie Yann Moix, cronicar la „Le Monde” și scriitor. Și adaugă: „Un mod
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4443_a_5768]
-
foii albe care ți s-a dat. Partea proastă e că nu mă rezum să fiu nemulțumit doar față de mine - ceea ce m-ar plasa în tagma oamenilor demni de admirație. Sunt nemulțumit de tot ce mă înconjoară. Nu sufăr de mania persecuției, nu sunt un obsedat al preciziei, al performanței sterile. Dar mă exasperează superficialitatea fără limite a lumii în care mi-e dat să trăiesc. Mă scot din minți lentoarea, indolența, amânarea prostească, delăsarea și abandonul laș. Nu că nu
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
de siguranță a invalidării prin cvorum", a remarcat CTP. "Trăim ceea ce în psihiatrie se numește "delir de interpretare". Atunci când bolnavul, cel care are o afecțiune în această direcție, face din cel mai mic amănunt un cap de scenariu inspirațional, de mania persecuției, așează totul în story-uri îndreptate împotriva sa sau a altcuiva, suferă deci de această supra-interpretare continuă. De asta suferim noi, societatea românească în clipa asta. În condițiile de tensiune ridicată, murdară, care s-a acumulat în săptămânile și zilele
CTP: Băsescu mizează pe greşelile USL. Vrea să câştige la "masa verde" () [Corola-journal/Journalistic/43686_a_45011]
-
cel Mare din finalul paragrafului este la rîndul ei simptomatică; Hogaș ține să-i arate cititorului că este nu doar un descriptiv, ci un descriptiv cult, chiar erudit: profesor de română și de latină la liceul din Piatra Neamț, prozatorul are mania aluziilor mitologice, a citatelor din poeții clasici, a împănării povestirii cu sumedenie de aluzii culturale, mai ales a improvizării de versuri destul de ușurele. Discuțiile dintre narator și tovarășul său afișează o lipsă de naturalețe perfectă în felul ei; se vorbește
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
în sfirșit singurătatea, Hogaș găsește cadența frastică potrivită. Sintaxa de largă viziune învăluie totul, facînd ca lexicul, ornamentele de stil, considerațiile filozofice să treacă din fericire pe planul al doilea; observăm alegerea atentă a termenilor, alternarea între neologisme și regionalisme, mania epitetelor duble sau triple, dar stridențele trec parcă neobservate: volutele sintactice înfășoară cuvintele și doar ele rămîn în memoria cititorului, înțelegem de ce descrieri ca aceea de mai sus au fost apreciate de unii mari scriitori români. În episoadele cele mai
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
chiasme savante, autoarei i-a fost greu să renunțe la una din virtuți în favoarea celeilalte, mai ales atunci cînd a avut sarcina scrierii unei teze de doctorat, drept care le-a adunat pe amîndouă sub bolta unei teme cu valență filozofică: mania autoreferențialității în pictură și în literatură. Raluca Dună nu spune „manie” și nici „autoreferenț ialitate“, ci spune „reprezentări auctoriale“, adică moduri prin care autorii vorbesc despre ei înșiși prin mijlocirea artei în care excelează. Dar dacă lăsăm deoparte alura scrobită
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
din virtuți în favoarea celeilalte, mai ales atunci cînd a avut sarcina scrierii unei teze de doctorat, drept care le-a adunat pe amîndouă sub bolta unei teme cu valență filozofică: mania autoreferențialității în pictură și în literatură. Raluca Dună nu spune „manie” și nici „autoreferenț ialitate“, ci spune „reprezentări auctoriale“, adică moduri prin care autorii vorbesc despre ei înșiși prin mijlocirea artei în care excelează. Dar dacă lăsăm deoparte alura scrobită a expresiilor de secime universitară - scriitură, eu auctorial, figurabilitatea eului, -, atunci
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
sună astfel: artiștii suferă de un exces al conștiinței de sine, iar acest exces culminează în imboldul de a se pune pe ei înșiși în lumină. Cînd e vorba de pictori, imboldul ia forma autoportretului, cînd e vorba de literați, mania poartă numele de autobiografie (cronici de familie, jurnal, memorialistică etc.). Perioada asupra căreia se oprește Raluca Dună leagă Antichitatea de Renaștere, într-o cercetare minuțioasă de asiduă răscolire a bibliografiei de specialitate (Georg Misch, Georges Gusdorf, Louis Marin). Rezultatul este
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
în care se vorbește despre onoare, caracter și datorie e condamnată la a nu fi luată în seamă. Autorul a presimțit asta, de aici accentul pe care îl pune pe teme inspirate din societatea consumului: invidia, răutatea, neputința, frenezia erotică, mania exhibiționistă, massa și kitsch-ul, impostura și nemulțumirea, etica afacerilor, lipsa de onestitate și infidelitatea. Simpla parcurgere a acestor teme îți dă de înțeles că destinul moraliștilor de azi e să comenteze sentimentele negative, cele pozitive nemaibucurîndu-se de interesul nimănui
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
să-i depistezi ritualul de vorbe de care face uz în mod instinctiv. Vrem, nu vrem, scrisul e un protocol al obișnuințelor crase, de aceea, sub unghiul expresiei, filosofii sunt tot atît de periclitați ca poeții: gîndirea lor este o manie care sfîrșește în automatisme de limbă. E ca și cum o forță mai puternică decît ei îi împinge invariabil spre iscarea unor formule standard, de care nu se mai pot lipsi din momentul în care au dat peste ele. Cînd acest formule
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
urmele lui Arghezi, și un impenitent meșteșugar al versului, motiv pentru care volumele sale nu au fost niciodată alcătuiri întâmplătoare, pe principiul „ce-am mai scris în ultimul timp”. Nici apariț iile în presă nu erau mai puțin gândite: neavând mania autorlâcului, poetul nu dădea orice, oricui și oricând. Bănuiesc, fără să fi consultat recent vreo colecție a unei publicații, că mare parte din poeziile dimoviene apărute în reviste făceau sau urmau să facă parte dintr-un volum. Motiv pentru care
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
totul este mort”, se notează apăsat, într-un discurs ce se tensionează brusc, întretăiat cu evaziuni nelămurite. Mai mult, e etapa în care recunoaște frica violului, fricile în general, firești, dar ascunse abil până acum. Nu întâmplător are revelația suprarealităților: „Mania semnelor și a deducțiilor este în închisori o adevărată epidemie. Să construiești pe un fir de nisip o lume de silogisme șchioape. Să trăiești din iluzii”. E unul dintre momentele-cheie ale cărții: senzația că trăiește viața altcuiva într-un „amurg
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
umile, efectul asupra acestuia fiind unul devastator: „Tonul cu care îl pronunța Evghenia Alekseevna îl transforma brusc pe general într-un om de nimic, într-unul care paște oile, într-un bădăran”. O serie de personaje burlești - cu măruntele lor manii și habitudini bizare - populează lumea din Rude sărmane. Universul domestic al acestora e radiografiat atent - și coincide cu radiografia unei lumi aflate la crepuscul - cu prelungirile sale într-o Moscovă profundă, tihnită, aurie și patriarhală ca desprinsă din romanele clasicilor
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
Primul plan ar cere fapta, numai că liricul n-ar apetențe pragmatice, iar al doilea plan ar cere conceptul, atîta doar că liricul fuge de formula inertă a jargonului abstract. Cultul prometeic al faptei i se pare o bazaconie, iar mania înlănțuirilor silogistice, paradă de erudiție. În ambele situații, Dan Iacob e izbit de carența afectivă ce macină în subsidiar cele două atitudini. Morala e cazuistică fără suflet, căci fapta te înstrăinează alterîndu-ți sinele, pe cînd litera conceptului ucide spiritul, orice
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
destin „care mușcase din el până la os”. Profeția ficțiunii tratate ca fapt divers devine carnală și pentru Pașadia, care va cere lui Horia Stanciu, din închisoare, să scrie povestea lor. Secretarul de partid de la „Tineretul liber”, Florea Pirgu, suferă de mania ordinii și eșuează previzibil în noul regim. Internat la sanatoriu, poetul marginalizat citește „cartea prin al cărei labirint călătorisem neîncetat”, remarcă Horea. Cum-necum, „în afurisiții ani nouăzeci”, soarta îi potrivește pe eroi în profeția mateină. Alexandru Pantazi e un maistru
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
cu amicii. Când venea, săraca, a doua zi și vedea pustiite rafturile frigiderului, se albea la față și se clătina pe picioare. Cum să-i explici că, trezindu-ne aseară cu un cuplu de viitori debutanți (aveam, ca orice eminescofil, „mania vânătorii de oameni”, cum îi zicea Noica) am ras într-un ceas o omletă uriașă cu ouăle și parizerul luate de ea ca să ne țină o săptămână? În fine. Ce era violent-altfel atunci era calitatea strălucitoare, pasională, a discuțiilor culturale
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]