632 matches
-
în a clarifica unele teme din programa de studii; 2) Criticarea persoanei care transmite mesajul este de asemenea o barieră care funcționează eficient în a face ineficientă ascultarea. Desigur, nu totdeauna cel care transmite un mesaj este ferit de diferite manierisme în limbaj, de anumite caracteristici care să nu îl favorizeze; ceea ce omite însă un astfel de ascultător este faptul că important în comunicare este conținutul mesajului transmis, și nu forma acestuia sau persoana care îl transmite; 3) Când permitem stereotipurilor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Studi su Sidonio Apollinare, Cisalpino, Varese, 1977; Idem, „Elegi acuti: il distico elegiaco in Sidonio Apollinare”, în La poesia cristiana latina in distici elegiaci, Actele Congresului internațional, Accad. Properziana del Subasio, Assisi, 1993, pp. 191-216; F.E. Consolino, „Codice retorico e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare”, în Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa, 4 (1974), pp. 423-460. V. SCRIITORI ITALICI Dacă Africa și Gallia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate apărea un mutism secundar. La Început autistul refuză să vorbească În afara familiei, apoi și cu membrii familiei, dar uneori comunică prin scris sau desen. Sub aspectul organizării lingvistice, apar inversiuni pronominale sau o dezorganizare totală. La unii apar neologisme, manierisme verbale. Deoarece patologia autistului se ascunde În sfera afectivă, aici trebuie acționat insistent și permanent. Relațiile care se stabilesc Între logoped și autist, părinte și autist sunt esențiale. Personalitatea acestora, capacitatea de a se adapta și a face față oricărei
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
grijă să dea un glosar cu cheia semnelor. În context comparatist, se remarcă atracția cărturarului pentru o comunicare criptică și mai cu seamă preocuparea de a edifica o scriere cu caracter universal. Înscriindu-l pe Cantemir în formula „excentrică” a manierismului, S. îl și delimitează de ea: limbajul ezoteric al Istoriei ieroglifice este o replică literară, nu un exercițiu erudit, un semn al neconcordanței spirituale cu realitatea, dar și al nepotrivirii universului fictiv creat cu superioritatea ideală a Inorogului. În consecință
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
didactică, maxima). Capitolul final interpretează sensul global al Istoriei ieroglifice prin portretul Inorogului, simbol al geniului condamnat a trăi printre oameni care îi sunt inferiori moral și spiritual. Realizând o foarte documentată incursiune în difuzarea mitului inorogului de la Renaștere la manierism, S. punctează din nou originalitatea lui Dimitrie Cantemir. Alt studiu, Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu (1982), descoperă rebeliunea ca stare poetică fundamentală la cei doi poeți și prezintă modelul a două fețe ale insurgenței romantice („fața pasiunii
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
peste paragini/ Un chip de față cu surâs banal.// Dar contemplând profilu-i sculptural,/ Transfigurat prin filtru de imagini,/ Tu să citești pe locul gol din pagini/ Nepotolita-mi sete de ideal” (Epilog sentimental - cititorului). Goana după găteli fine duce la manierism. Năzuința spre desăvârșire, cu toate proiecțiile fantasmatice ale idealității râvnite, stimulează, însă, constiinta zădărniciei eforturilor: „Eternă căutare, cărbunele și-l scrie/ Pe lespedea stâncoasa, pe arbori și pe zări,/ Răspunsul singur naște iar mii de intrebari/ Că vântul se ridică
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
se prezintă, continuu și rămânând lucid, transformat. Meditația din acea noapte fiind asupra focului 1, caracterul schimbător al materiei și obiectelor constituie fundalul unor descrieri În care totul se poate reuni, experiența yoghinică veritabilă și transa halucinatorie, extazul narcotic și manierismul literar. O vie și poetică experiență a de-limitării (cu parțial rilkeanul „răspunzând parcă dorinței mele de a le privi, lucrurile”), care deocamdată se mărginește la câteva indicii (Zerlendi vede nu prin ziduri, ceea ce ar fi impus o facultate magică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fluviului (1985) și Fortul (1988) ș.a. Va păstra o anumită independență față de promoția ’80, căreia îi aparține biologic și mai puțin programatic, ceea ce se vede și din structura epicului său. Prozatorul este un fabulant înnăscut. Există în cărțile sale un manierism vizibil, care trimite la filiera latino-americană, prin sudura perfectă a observației realiste și a închipuirii nestrunite. Cu excepția primului roman, celelalte se situează într-un teritoriu fabulos, cvasimitic (un comitat Yoknapatawpha sui-generis), localizat la vărsarea Dunării în mare. Metacomentariul lipsește aproape
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
orizont// la cruce de poteci oprise caleașca lină// cortegiu” sau înșiruirea, nesfârșită parcă, a numelor date celui rău de către țăranul român. Extrem intelectualizată, epura expresiei respiră totuși umilitate și dramatism auster al interogației asupra propriei condiții: vocație minoră, falsă damnare, manierism, destin? Comunicarea pendulează între sentimentul înfrângerii irevocabile - „zăbovesc sub semnul eșecului fără egal în/ imperiul meu acest/ prea pustiu arhipelag: haa! pacea lui promisă...// ascult valuri/ stinsa-vă zbatere geamătul/ semințiilor înțepenite în umărul nopții” - și arta poetică militantă din
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
1968, 38; Ion Pop, „Strigi”, ST, 1969, 11; Ion Mușlea, „Efigii în abanos”, ST, 1979, 3; Dan Grigorescu, „Efigii în abanos”, CNT, 1979, 15; Radu Mareș, Veghea și riscul, TR, 1979, 17; Eugen Dorcescu, „Lapidare”, O, 1982, 7; Romul Munteanu, Manierismele creatoare și iluzorii, LCF, 1982, 13; Liviu Antonesei, În jurul lui Ion Barbu, CL, 1982, 6; Popa, Ist. lit., II, 497-498. G. O.
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
alienant, este expresia imposibilității comunicării, scrie S. ipostaziind alegoric prima paradigmă. Citând cazul entropiei în artă, prin Norbert Wiener sau prin Max Dvořak, eseistul o deduce pe a doua, cea a supralicitării patrimoniului existent (academism, naturalism, formalismul lui Paul Klee, manierism), și invocă o serie de teoreticieni ai artei (Weidlé, Sedlmayr) și critici (Croce, Gramsci) pentru a arăta că aici accentul cade pe „cum” al actului, pe retorismul poeziei despre poezie, pe retorismul picturii despre pictură etc. Pentru că semnificația unui simbol
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
Herbert există referințe la Bunavestire de Breban, cât și la alt etalon literar, Moarte la Veneția de Thomas Mann. Dincolo de aceste raportări, este vorba despre un prozator inventiv, original, neconvențional și mai ales inteligent, care nu cade deloc în gratuitatea manierismului și în artificiul facil. Boala lui Herbert - cel care are pasiunea lucrurilor vetuste de genul „păpușă mecanică” - este plictisul, nefericirea de a fi „ca și mort”. El ratează toate experiențele, într-un fel de pseudobildungsroman. Personajele se târăsc, complet golite
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
frecvent întâlnită; fondul ei se grefează pe starea de inactivitate și indiferență a tânărului față de viață și față de propria sa persoană, iar pe de altă parte, pe discordanța acestuia în raport cu realitatea; tinerii sunt ursuzi, izolați, apatici, inactivi, indiferenți, prezintă bizarerii, manierisme, inafectivitate cu o stare discordantă, izolare autistă; paranoicii; tendințele paranoice constau într-un orgoliu funciar, constituțional, manifestat prin egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului, vanitate, neîncredere și suspiciune, mergând până la idei de persecuție, o judecată falsă bazată pe o logică rigidă și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
circumstanță, cu protagoniști burghezi, conformiști, prozaici, incapabili de a vedea în viață altceva decât slujba bine remunerată, confortul material, manifestând și un mare apetit pentru viața sexuală. Scrierile au stârnit reacția negativă a criticii, care i-a reproșat lui T. manierismul, superficialitatea, inflația metaforică, imixtiunile licențioase, melodramatismul. Doar Lorelei, cu un epic de structură poematică idilică, are un sunet autentic, recuperând pentru proza românească un gen de roman consacrat în faza postromantică de Al. Dumas-fiul. Întrucâtva diferit este romanul, apărut postum
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
unui divorț, Expunere de motive). Poezia se salvează, totuși, în mare măsură prin umor, adesea grefat pe fondul melancoliei, ca și prin expresia ei plastică impecabilă. Aceste calități îi conferă individualitate într-o epocă încă marcată de epigonism clasic și manierism simbolist. T. a scris și proză, oscilând între schițe de tip I. L. Caragiale (O aventură) și evocarea naturistă sadoveniană (Țara de dincolo de negură). În volumul Scrisori fără adresă (1930), subintitulat „proză umoristică și pesimistă”, dominante rămân tot verva comică și
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
îndoială vocația lirică („dacă ar fi poet”) și după ce sunt detectate insuficiențele ideilor sale despre simbolism. La fel, într-o măsură mai redusă, procedează cu Ion Minulescu, acesta păcătuind în De vorbă cu mine însumi prin autopastișare, prin cădere în manierism. Aprecierile sunt în mare parte juste și, ca atare, unele vor fi validate de posteritate. În această situație se găsesc parțial și cele privitoare la unii poeți simboliști despre care a scris, dar eronată e concluzia de aici, care neagă
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
versuri cum să trăiască: „ar fi ca și cum ne-am prepara meniuri/ după o carte de bucate/ scrisă de Marylin Monroe”, ca și cum am călători „după mersul trenurilor/ de Bacovia” sau am vorbi „cu cartea de telefon/ compusă de neamțul cel surd”. Manierismul se declară și prin imagini nu rareori excentrice, produse prin alăturări insolite: „Ninge cu litere de tipar”, se altoiește „usturoiul cu crinul”, „tăcerea e o scriere cu greieri”, solnița imită „orbitele unui craniu”, „un moșneag făuritor de viori” le pune
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
mai ales spre un lirism de tip simbolist, cu sonuri parcă împrumutate de la Ștefan Petică și Ion Minulescu. Filonul parodic e mult mai vizibil în următoarea plachetă, Respirația ceasornicelor (1975), cu precădere în ciclul Vitralii, unde lirismul este copleșit până la manierism de ludic și ironie. U. se va exprima și pe linia exultării patriotice, scriind versuri declamatorii, chiar agitatorice. Dar scriitorul se va consacra aproape total genului umoristic în proză, în schițe ce amintesc de Ion Băieșu. Textele adunate în opusculul
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
Strigătul ,,și mă îngrozesc de dânsa [de viață] mai mult decât de numele iadului”, de un patetism intens, este singular în epocă. Semnele unui nou gust literar se întrevăd în prețuirea singurătății, în nuanța sentimentală din „glasul meu cel întristat”. Manierismul clasicizant este depășit și în încercarea poetului de a construi o perifrază lucrată, ,,artificiu” prețios și complicat, incizat cu ingeniozitate și virtuozitate, destinat să trezească uimire și surpriză; poate fi aici un gust baroc format sub influența liricii italiene de
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
a avea însă influența acestuia din urmă), Magistrul - cum a fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al primului, nici vocația epico-didactică a celui de-al doilea. El e un neoexpresionist ironist, al cărui imaginar, cu planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
și consolidarea ei e, de altfel, unul din trucurile și farmecele constante ale autorului. Egale între ele atât ca mecanism poetic, cât și ca valoare, versurile din volumele lui U. păstrează maniera fără a o sărăci prin autopastișă sau epuizare: manierism, atemporalitate, repertoriu retro, neoexpresionism relativizat prin punerea în perspectivă, bonomie, ironism, predispoziție către retorizare, obscuritate semantică. Unul din punctele de vârf, Poemul de purpură, ilustrare în zece pași neconsecutivi narativ, decupați după o indeterminare variabilă, a temei sângelui, poate fi
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
CL, 1998, 9; Carmelia Leonte, O poetică a timidității, CRC, 1998, 10; Otilia Marinescu, Laura Temian, Ana-Maria Brezovski, Autori maramureșeni. Dicționar biobibliografic, Baia Mare, 2000, 558-560, Aida Pulpan, „Mâța pe spini”, ATN, 2002, 5; Vasile, Poezia, 286-289; A. I. Brumaru, Netemătorul la manierism , „Gazeta de Transilvania”, 2003, 3 806; Amalia Voicu, Universurile concentraționare ale poemului, „Poezia”, 2003, 3; Carla Bratu, „Cititorul de drept comun”, ATN, 2003, 4; Ruxandra Cesereanu, Flash, ST, 2003, 6; Valentin Tașcu, „Portret de grup cu Laurențiu Ulici”, TR, 2003
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
1965) și Plutarh în literatura română (1969), iar Gabriela Creția stabilește unele analogii între poezia vergiliană și folclorul românesc (1998-2000). Tudor Vianu comentează din perspectivă comparatistă Începuturile realismului în Antichitate într-o prezentare modernă (1962) și face unele corelații între manierismul modern și strămoșul lui îndepărtat, asianismul antic (1963). Unele studii, interdisciplinare, țin deopotrivă de istoria artei și de cea a literaturii. I. I. Russu repune în discuție natura și originea Sirenelor în literatura, mitologia și arta plastică a lumii elenice
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
de „flexibilitatea ceroasă” și ea apare în cursul sindromului catatonic. 10) Stereotipia este tendința de a menține și repeta practic indefinit, aceeași mișcare sau atitudine motorie. În cazul reprezentării stereotipe a unor cuvinte sau fraze se vorbește de „verbigerație”. 11) Manierismul reprezintă o serie de simptome motorii disparate care au comun caracterul unei impresii exterioare că „bolnavul este manierat” în gesturi, mimică etc. 12) Ecopraxia constă în repetarea identică de către bolnav prin imitarea interlocutorului său asemenea unui ecou, a gesturilor, acțiunilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formă și conținut). A. Hesnard și A. Porot au descris chiar „sindroamele expresionale” în psihopatologie. Acestea sunt, în primul rând aspecte fiziologice sau mimice și de limbaj, care frapează la bolnavii psihici, prin următoarele aspecte: exces, discordanță, sărăcie, lentoare, stereotipie, manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele expresive ale puerilismului mintal sau manierismului; - sindroamele mimice din cursul stărilor confuzionale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]