348 matches
-
fapt, un foarte original roman -, cu stilul lor atât de elaborat, mustesc de viață, de întâmplări care scot, ca un turnesol, umanul sau inumanul din om, în infinite nuanțe (căci Cosașu, de profesie nuvelist și extremist de centru, nu suportă maniheismul: nu suportă, zice el undeva, să dea verdicte și să condamne un alt om...). Cum opinam și despre volumul lui Dumitru Radu Popescu apărut în aceeași colecție de Opere a Editurii Polirom, putem accepta opțiunea pentru o ediție de autor
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
impune din start. Două "figuri mitice" (și "principii castratoare"!), care au în spate două modalități de raportare la poezie, lumea literară, generația biologică, succes comercial, tipare și prozodii, ontologie și metafizică se duelează, pe viață și pe moarte, după un maniheism amuzant. Nichita e narcisistul, hedonistul, expansivul, apolinicul care se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
clasele primare. Personajele sunt de la început trasate în alb și negru, nu există dubii cu privire la fidelitățile și angajamentul principalilor actanți. Logica compromisului le este străină, urile sau dezgustul ferme, ceea ce face din singurul personaj oscilant, Kamila, adevăratul caracter al filmului. Maniheismul care îl opune pe universitarul cu educație umanistă fostului boxeur cu educație fizică de excepție este reluat demonstrativ în acest contrast între spirit și materie, binom constitutiv al filozofiei de viață a acestor opuse definitorii, regimul polițienesc cu funcționarii săi
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
care l-am făcut pe urmele Tatei, un preot căruia i se părea de neînchipuit să ia bani pentru slujirea sfintelor Taine. În rest n-a mai fost decât conservarea propriei definiții, e adevărat, nelipsită de un soi de obositor maniheism, dar și de liniștea pe care o dau lucrurile hotărâte o dată pentru totdeauna. Așa cum mi-ar fi fost mai greu să scriu ode lui Ceaușescu, decât să refuz s-o fac, mi-ar fi mai greu să mă port grobian
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
Angelo Mitchievici Al doilea Batman al lui Christopher Nolan, după Batman Begins (Batman-Începuturi, 2005), aruncă în haos măcar pentru o clipă nu doar Gotham-ul, dar și moralitățile din care se întreține un film care respecta maniheismul didascalic al benzii desenate, moralități salvate pe turnantă în ultimul moment. În primul rînd, Batman (Christian Bale), acest personaj satisfăcător pentru legendele urbane, este cel mai întunecat supererou pe care BD-ul cinematizat ni l-a oferit. Supraviețuind unei traume
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
criticul era încă președinte al Academiei Române. Eu însumi, multă vreme victimă a unor idei primite de-a gata, aș fi scris altfel atunci decît acum. Ar merita, cîndva, studiate pe larg și la rece condițiile în care s-a dezvoltat maniheismul „estetic” postdecembrist, cu consecințe toxice asupra lumii noastre literare. Una dintre victimele de prim-plan despre care volumul de față depune mărturie a fost, alături de regretații Valeriu Cristea și Marin Sorescu, Eugen Simion însuși, stigmatizat multă vreme ca „apolitic” pentru
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
la cazuri particulare, consemnînd dezamăgiri în legătură cu diverse personalități. Nu o dată raportîndu-se la cele de foarte bună reputație, ca o probă a unei mentalități dezinhibate, exemplar neconvenționale. Scriitorul ne arată astfel că nu acceptă împărțirea apriorică în „buni“ și „răi“, un maniheism uneori prea elementar, pe care-l pune în chestiune prin nuanțări și departajări de finețe. Iată o astfel de adnotare necomplezentă: „În urmă cu vreo doi ani, cînd am fost la București, l-am întîlnit pe Octavian Paler. Am băut
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
acest prenume pentru că era interesat de mistica orientală și se gândise la orașul antic Babilon, a cărui doctrină misterioasă el, Vavilen, avea s-o moștenească. Iar combinația dintre Axionov și Lenin tatăl lui o crease deoarece era un adept al maniheismului și al filozofiei naturii, și considera de datoria lui să restabilească echilibrul între principiul luminii și cel al întunericului. In ciuda acestei strălucite scorneli, la vârsta de 17 ani Tatarski și-a pierdut cu plăcere primul buletin, iar pe al
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
erau reprezentați în cuprinsul ei ca personaje malefice, iar intelectualii trimiși în închisori sau țăranii obligați să se colectivizeze - ca victime (reprezentare în mare măsură adevărată, dar neproductivă din punct de vedere literar). Și mai greu de suportat decât acest maniheism era atmosfera invariabil sumbră. în Caravana cinematografică, Ioan Groșan face să se audă mereu, în surdină, o muzică veselă și grațioasă, mozartiană. Descins într-un sat, Mogoș, un tânăr activist, "tovarășul Tavi" se îndrăgostește de o învățătoare din partea locului. Toată
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
a fi neglijabil. Un film de Costa-Gavras e puternic, eficace, bine structurat: toate calitățile celor mai bune polițiste. E alb-negru? Uneori prea. E simplificator? Desigur. Să zicem că există un parti pris al demonstrației care nu se poate dezvolta fără maniheism"... Pe traseul stabilit, filmul își asumă și o serie de "licențe" (cifre inexacte, cronologii forțate), dar, fiind vorba de o ficțiune, și nu de un documentar, totul e permis. Important e mesajul: tăcerea e vinovată, ea înseamnă complicitate.Vocația lui
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
neastîmpărul ludic, de o deconvenționalizare a expresiei, alegru și "spiritual". Se simte contemporaneitatea cu Academia Cațavencu! El "corectează" transa contemplativului urcat pe acoperiș pentru a inspecta cerul, împiedică rătăcirea demersului la altitudini incontrolabile. Exemple: Nu e vorba, firește, de vreun maniheism teleportat în literatură" sau: "Un Pillat ce ține în buzunarul ascuns al subconștientului valorile ce-l vor impune mai tîrziu". Sau: "Poezia de tinerețe a lui Pillat a fost, în această perspectivă, o rătăcire în spațiul Schengen, căreia maturitatea i-
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
e conceptibil ca simbol numai pentru că exprimă universalul. Totodată, în film e reactualizată, deși în plan secund-cauzal, legenda lui Iuda cu amănunte ce duc spre sursa Papini. Iar ceea ce face scriitorul italian se poate numi proză de evocare pe subiectul maniheismului lumii, în general, și al slăbiciunii naturii umane, în special. Iuda, Petru sau Pilat sunt pretextul, dar astfel se atrage atenția asupra consecințelor faptei umane. Pariul între Dumnezeu și diavol se face pe seama omului. Dar nu în toți oamenii este
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
un mod inconfundabil. La antipodul filozofiei specifice locului ("ici aux portes de l'Orient, ou tout est pris a la légere..."), scriitorul este un moralist pentru care fiecare nuanță umană contează. Nu vede lumea în alb și negru, cu acel maniheism primar și facil prin care conștiințele cristaline sunt bine diferențiate de cele năclăite în Rău. Scepticismul filozofic al scriitorului e contrabalansat de iluzii contrare la fel de puternice, astfel că protagoniștii din Viața pe un peron reprezintă structuri morale și caracterologice complexe
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
copilării mistificate." Tratatele de metodică pline de clișee, basmele și baladele convenabil modificate, mizînd pe o logică nu tocmai impecabilă sînt citate ca mostre de "paraliteratură politică". Alte exemple "la minut" le servesc filmele polițiste made in Romania, tributare aceluiași maniheism "cu tentă". Și, în sfîrșit, ultimul capitol e consacrat "slavei" devenite afacere de stat. Slujbașii ei, de ieri și de azi, expuși la gazeta de perete, sînt lăsați la dreapta judecată a cititorului. Nu trec neobservate "făcăturile", care afectează istoria
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
păsările se umflă noaptea-n cuiburi / și cînd răsare luna cu ghearele prin nori / plesnesc de nenoroc, / drumurile cu măsele hîrbuite / macină pașii călătorilor" (}inut).Un prisos de încrîncenare și cruzime, de țipăt, sfîșiere, blasfemie e totuși o dovadă de maniheism stînjenitor. Se ajunge la un manierism al violențelor, redundant: "de-aș avea spirt în cap și ochii mei / ar fi văgăuni în care viperele năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă și cu cealaltă / aș stăvili amarul să
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
portretelor "dușmanilor poporului" din operele vechiului regim. Chiar textele de un farmec deosebit, ca cel în care un școlar e muștruluit în fața întregii școli pentru a-l fi citit pe Mark Twain, suferă din cauza lipsei de nuanțe și a unui maniheism aplatizant. În postfața acestui volum, Ana Blandiana declară: Și totuși, dincolo de dramele și traumatismele pe care le relatează, această carte este, poate, cea mai optimistă și strălucitoare pe care am citit-o în ultimii ani. Și asta nu numai datorită
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
meritat-o. Nu spun, prin aceasta, că n-ar fi beneficiat, după caz, de recenzii elogioase ori de voluntara și semnificativa impolitețe a ignorării, ci că momentul ieșirii în lume i-a fost definitiv nefavorabil. Evul întunecat al tranziției, cu maniheismele sale politice și cu placenta impermeabilă ce separa mortificanta stângă de energica dreaptă parlamentară, își pusese ferm supra-ștampila care putea - la rigoare - obtura orice "bun de tipar" editorial. În plus, cu toată buna credință a criticilor literari, cronicile lor cădeau
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
face regimului comunist este necruțătoare și ea nu iartă pe nimeni. El demonstrează că, în pofida ideii generalizate potrivit căreia stalinismul ar sta la originea falimentului comunismului, semnele nocivității sistemului au devenit vizibile încă de pe vremea lui Lenin: „ Ion Iliescu: (...) Exclusivismul, maniheismul, intoleranța au fost la Lenin componente esențiale, atît în abordarea teoretică a problemelor legate de preluarea puterii, organizarea și rolul statului, cît și în practica exercitării puterii după revoluție. Deci, nu se poate rezuma totul la Stalin și stalinism. Sistemul
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
scenă dacă ne gândim la prea acidele dispute privitoare la Eliade. Nu întâlnim nici mitizarea indigestă, de manual, a istoricului religiilor, nici viziunea unilaterală și malițioasă a "uitării fascismului" (după Alexandra Laignel-Lavastine). Am putea vorbi despre o anume "uitare a maniheismului" în cazul lui Florin }urcanu. Prezentarea Ioanei Pârvulescu nu lasă nici un dubiu. Ba, mai mult, e un discret semn din ochi îndemnând la lectură: ,De ce admir cartea domnului Florin }urcanu, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei ? 1. Pentru că, pe un subiect fierbinte
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
film de Sergiu Nicolaescu, Dezastrul ține să spună totul. Dar nimic nou. E un inventar de informații comune oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
de unde au fost dislocate și a întronării definitive a tihnei familiale. Acceptul profilului nedorit vine cu obișnuința, cu supunerea la realități și erodarea speranțelor. Liniștea părinților se separă de fericire: prima rămâne pe pământ, a doua se topește în eter... Maniheismul cărții, pentru care existența poate fi înțeleasă mai ușor dacă e privită ca un câmp de bătălie între bine și rău, conferă o autoritate de nezdruncinat edificiului scriitoricesc. Inversarea raportului estetic/etic într-o astfel de narațiune e compensată prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
vanitoasă cochetărie, ci numai ca să mi se înțeleagă cât mai bine încântarea cu care am citit articolul lui Paul Cernat din cadrul grupajului „Un altfel de interbelic“ publicat în nr. 330, din 18-24 august 2011, al Observatorului cultural. Condamnă și el „maniheismul ideologic transmis principalelor conflicte intelectuale din ultimele decenii“. O „paradigmă de gândire vede în interbelicul autohton o Vârstă de Aur a libertății și demnității pierdute“. Cea laltă, „radical-demitizantă“, vede în generația ’27 „un prolegionarism majoritar și tendințe bolșevice minoritare“. Prima
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
unei generații «extremiste»“) va constitui sumarul viitoarei sinteze semnate de Paul Cernat, vrednică pereche a cărții despre avangardismul românesc. E cât se poate de clar că avem nevoie, în regim de urgență, de-o asemenea privire comprehensivă. Niscai urme ale „maniheismului ideologic“ de care vorbea Paul Cernat avem chiar alături de textul acestuia, în articolul semnat de Zoltán Rostás, dar căruia mă grăbesc să-i acord circumstanțe atenuante, Rostás fiind cu adevărat atletul, campionul Școlii gustiene, omul care a făcut enorm pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
2000) care s-a dorit un film lipsit de tezisme, cu o abordare la firul ierbii, care spune lucrurilor pe nume, Soderbergh încearcă să relativizeze pozițiile de tip Patriot Act sau strategiile unei Real Politik a rațiunilor de stat, însă maniheismul etic îi dirijează opțiunile. Dr Ellis Cheever trișează atunci când încalcă protocolul și-și anunță soția să părăsească imediat Chicago-ul care urmează să fie pus sub carantină, dar regizorul îi repară greșeala atunci când îl face donatorul propriului vaccin băiatului vecinului
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
de a doua etapă). Dar această pătrundere într-o lume care nu e a lor se dovedește ireversibilă. Jocul se transformă în spaimă și dezolare. "Jucăriile" se grupează după legi proprii, care se dovedesc a nu fi cele ale unui maniheism primar (bun-rău), ci ale unui bacovianism asumat (alb-negru). V. Alb și negru. S-a vorbit, și cu mult folos, despre influența pe care Bacovia ar fi exercitat-o asupra liricii lui Emil Botta 7. Dar accentul s-a pus, considerăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]