409 matches
-
un moment de cotitură, cînd, probabil, se privește într-o oglindă, personajul hotărăște să renunțe a-și mai consuma din aurul ce i s-a dat în loc de creier. Se retrage la țară și trăiește muncind cu brațele. O alternativă cam maniheistă, de care proletcultiștii ar fi fost mîndri. Cred că și bigoții. A ales, din nou, greșit. A sărit, fără vreo pregătire, la polul opus. E lipsit de simțul nuanțelor. Dar cum l-ar putea avea, cînd în loc de creier are aur
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
O carte despre extremism Ziarist și actor, francezul Christophe Bourseiller a publicat recent o carte consacrată extremismelor de tot soiul, plină de interesante observații. Opinia autorului este că extremismul e suma socială a unor nemulțumiri individuale proprii unor personalităț i maniheiste. Extremistul este conștiința unor inși cu structură debilă și infantilă. El trăiește sub imperiul unor imperative categorice, refuzând nuanța, ambiguitatea, ambivalența. E un fanatic care tranșează, un medium ideal pentru certitudinea altora, care îl inspiră și îl manipulează. Nu i
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4885_a_6210]
-
nazismul și comunismul și-au dat mîna întru elaborarea unei formule de „artă” pragmatică, „o rotiță și un șurub”, potrivit vorbelor lui Vladimir Ilici, cu scopul dobîndirii puterii și al asigurării funcționalității sale. Textele de acest tip vădesc un mecanism maniheist, compus din două momente, adoratio și imprecatio, adresîndu-se fondului rudimentar-sentimental al publicului, abordat pe latura lui credulă, ușor influențabilă: „Se poate vorbi, de pildă, de supraviețuirea unei înclinații maniheiste în înțelegerea fenomenelor politice, de persistența - pe fondul eternei invidii omenești
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
al asigurării funcționalității sale. Textele de acest tip vădesc un mecanism maniheist, compus din două momente, adoratio și imprecatio, adresîndu-se fondului rudimentar-sentimental al publicului, abordat pe latura lui credulă, ușor influențabilă: „Se poate vorbi, de pildă, de supraviețuirea unei înclinații maniheiste în înțelegerea fenomenelor politice, de persistența - pe fondul eternei invidii omenești - a urii față de cei bogați și mai ales față de cel bogat și străin, o ură remanentă, din spuma căreia s-a născut făptura de care te izbești azi la
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
sfîșiată iscă nevoia unei explicații. Construită, în bună parte, pe ignoranță, dar și (aci avem iarăși o probă a desăvîrșitei corectitudini autoscopice) pe un anume retuș mărturisit al datelor cunoscute, rod al impulsului idealizator al vîrstei, ea avea o natură maniheistă. Împărțea lumea învrăjbită, printr-o elementară manieră, în "buni" și "răi". Cei "răi" erau, indiscutabil, naziștii, "realmente dezumanizați, într-adevăr capabili de-a aduce la îndeplinire cele mai cumplite bestialități, nu numai cu sînge rece și cu conștiința sigură de
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
oglindească, în viziunea autorului, pe aceea a întregii societăți, o societate al cărei grotesc, în spusele uneia dintre protagonsite, "te face să vomiți". Ar fi greșit să se creadă că tabloul general astfel realizat, este unul schematic sau caricatural și maniheist. Dimpotrivă, nu numai din replicele sclipitoare ale unor personaje (cred că Virgil Duda are harul dialogurilor, așa cum îl are și pe acela al amănuntelor semnificative - gesturi, tăceri, schimbări ale fizionomiei, configurarea obiectelor înconjurătoare), ci și din comentariile și datele furnizate
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
mod lin, fără să facă nici un fel de valuri, de la folia erotică la cea mediatică, de la discursul comunizant la acela naționalist sau etnocentrist, de la un profesionalism mediocru la tentațiile reflectoarelor, ale scenei politice sau pseudoartistice. Exaltările extremiste, anatemele, etichetările, acuzațiile maniheiste proferate adesea fără beneficiul dubiului sau cercetarea prealabilă la sursele de informații, sînt deasemeni trambuline sigure pentru realizarea ambițiilor îndelung legănate la piept. E nevoie oare pentru mult rîvnita ieșire din anonimat, din nebuloasa și nepretențioasa obscuritate, de cultură, inteligență
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
Vlahuță va da o piesă de rezistență în manualele proletcultiste în poemul 1907, ce debutează cu versul devenit... proverbial "Minciuna stă cu regele la masă", transformat în lozincă a antimonarhismului comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
muncitori, țărani), ilegaliști, oameni devotați prezentului comunist scriu și mulți alții: Alexandru Jar, I. Ludo, Remus Luca, Nicolae Deleanu, Eugen Barbu, Laurențiu Fulga, Constantin Chiriță etc. și chiar G. Călinescu în Scrinul negru (1960). Personajele sunt puse antitetic în serii maniheiste: de o parte, cele pozitive: modelul sovietic, țăranul cooperator, muncitorul fruntaș, intelectualul angajat, ilegalistul, activistul de partid; de cealaltă, cele negative: fascistul, chiaburul, sabotorul, intelectualul evazionist, burghezul, aristocratul. În deceniile cinci și șase era aproape imposibil ca un scriitor să
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
admirație pentru ceea ce numim, în Franța, marile romane simplificatoare. Am nevoie de el ca să-i rămân fidel școlii mele literare. Totuși, prin intervenția lui, romanul se termină ceva mai bine pentru eroii lui. Nu grozav, dar... Am vrut un roman maniheist. Însă finalul să nu fie maniheist. Toate personajele își încheie evoluția într-un soi de clarobscur, Albert, Pauline, Merlin, care renunță la o avere primită în schimbul tăcerii lui... Ca să glumim, finalul are ceva din Anna Karenina pe dos. Fiul aruncându
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
marile romane simplificatoare. Am nevoie de el ca să-i rămân fidel școlii mele literare. Totuși, prin intervenția lui, romanul se termină ceva mai bine pentru eroii lui. Nu grozav, dar... Am vrut un roman maniheist. Însă finalul să nu fie maniheist. Toate personajele își încheie evoluția într-un soi de clarobscur, Albert, Pauline, Merlin, care renunță la o avere primită în schimbul tăcerii lui... Ca să glumim, finalul are ceva din Anna Karenina pe dos. Fiul aruncându-se în fața mașinii tatălui, care l-
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
poți să înțelegi lumea. Nu toată lumea poate să înțeleagă o expresie complicată, sau să priceapă o teorie. Însă toată lumea citește emoțiile. Cineva complet incult, care citește cartea, poate să înțeleagă foarte mult din emoțiile personajelor. Romanul este, am mai spus, maniheist, însă emoțiile am încercat să nu fie. Cineva pe care-l detești poate să te înduioșeze, într-un alt capitol, și invers. Dar șansa? În roman e omniprezentă. În cariera dumneavoastră, ce rol a avut? Tot timpul m-am gândit
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
explice cum se face că stîngaciul, călcătorul în străchini Grobei devine brusc un individ seducător cînd pătrunde în familia Leliei, sau cum același plicticos salesman capătă extraordinara forță e guru după celebra "ruptură la jumătate" a romanului. Naratorul, mic tiran maniheist și megaloman, își manevrează personajele cu nonșalanță, uneori cu efecte spectaculoase, ca în Bunavestire, alteori (cînd se încăpățînează să explice la infinit și pierde măsura - căci adolescenții, nu-i așa, nu prea știu cînd ar trebui să se oprească) eșuînd
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
nu alege) și o compoziție a (d)racului (care sugerează și ea, în felul ei, că istoria merge de-andă ratelea, ca racul). Faptul cu adevărat uimitor este că personajul „pozitiv” este mai pregnant decât acela „negativ”. (Termenii nu trebuie considerați maniheist.) De obicei, lucrurile stau pe dos, chiar și la cei mai mari. Are diavolul șarmul lui, ce să-i faci! Faptul că grația (da, grația!) celui dintâi, angelismul, „idioțenia” lui dostoievskiană, capacitatea de a-și cruța sufletul într-o lume
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
din sufletul său, înlocuindu-le cu patima autodeposedării și cu rutina mizeriei. Antoniu și Kawabata pune pe tapet, chiar dacă travestită sub hainele ficțiunii, o temă sensibilă de natură social-politică: problema cerșetorilor din România anului 2007, recent integrată în Uniunea Europeană. Psihologia maniheistă a mulțimii este redată în carte cu fidelitate de studiu sociologic: mesmerizare sau euroscepticism, indiferență și dispreț față de această categorie marginală care "ne face de rușine în Europa" sau amăgirea că, în sfârșit, "Europa ne va rezolva problema cerșetorilor". Aderarea
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
o resurecție lirică incontestabilă. În motto-ul la Aurel Baranga, datorat dlui Ion Vartic ni se spune cum este teatrul lui A. B. ( adică monoton) și că nu s-a învechit, două favorabile negații. Și acestea în ciuda eticii lui elementare, maniheiste, explicația constând în neobișnuita plasticitate a teatrului său, capabil să absoarbă cele mai viabile influențe un spirit comparatist ar zice că pe urmele lui William Shakespeare În text ( autorul acestuia ne rămâne necunoscut), A. B. "execută sârguincios «exercițiile» obligatorii ale
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
doar o imagine patetică, ci o condiție preliminară a unei arte poetice. Căderea precede înălțarea, transfigurarea presupune desfigurarea". Se cuvine să ținem seama de ceea ce poetul însuși mărturisește cu privire la ascendența sa spirituală catară, adică la acea derivație occidentală a ereziei maniheiste din Evul Mediu, care, propagată de bogomili și în Cîmpia Dunării, cultiva o imagine duală a existenței, dominată concurențial de Bine ca și de Rău: Aventura în spirit pe care o preconizează Pierre Emmanuel e o dramă manihee a omului
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
și a rafinării ideatice. Chiar dacă majoritatea criticilor văd în primele volume defectul unor versuri bolovănoase, cu "dialecta-lisme" rebarbative în slujba alegoriilor prea transparente, explicitate discursiv, nici o voce îndrituită a se rosti definitiv nu neagă forța de expresie a dezlănțuitului "ortodox maniheist". Este atras, cum era și firesc, să publice în paginile revistei Gîndirea, dar cooptarea lui de lungă durată printre gîndiriști se traduce printr-un simplu gest reflex: G. Călinescu observă, pe bună dreptate, că "ortodoxismul lui V. Voiculescu este anterior
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
din marmură neputrezită,/ peștele sufletului tău cu ochi bulbucați/ înoată în marea mea liniștită" (A treia scrisoare venețiană). Reziduurile creștine sînt incontestabile, dar ele nu par a constitui germeni ai absoluțiunii, ci entități corupte de un Rău conceput, precum la maniheiștii ce l-au inspirat și pe autorul Florilor Răului, ca o înfricoșătoare forță autonomă. Răul nu mai e aci accidental, ca, bunăoară, în doctrina tomistă, ci pus în balanță cu Binele, absolutizat în raport cu acesta. Rezultatul: o farsă gravă, metafizică. În
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
adus în discuție diferența dintre cronica literară și critica literară, limpezind concepte și reproșându-le în mod implicit cronicarilor inconsecvența, retragerea în studii academice și pierderea contactului cu literatura nouă. Același tânăr istoric și critic a inițiat un bilanț destul de maniheist al cărților bune/ rele apărute în cursul anului trecut. Dezbaterea din a doua zi a încercat să răspundă întrebărilor-provocare ridicate de A. Lăcătuș: în ce măsură putem vorbi de o relativă schimbare în peisajul prozei românești sau de coagularea unor tendințe dominante
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
dolar pe care fata o înghite în fiecare zi pentru a o ascunde de autoritățile care au decretat ilegală deținerea de valută. Gestul explicabil prin nevroza indusă de noile măsuri ale regimului comunist are însă numaidecât o descărcare simbolică, opțiunea maniheistă cap sau pajură devenind una existențială, fără relativizări dialectice. Există printre bărbații care trec pragul casei Sabinei atât bonomul funcționar scăldat în propria banalitate, cât și poetul național, Marcel Wodzicki (Blazej Wojcik), care nu acceptă cu niciun chip concilierea cu
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
și Hortensia Papadat-Bengescu (1973). Acestea sunt "studii monografice", construite după o structură tradițională, cu dorință de obiectivitate și de limpezime. Premisele sunt însă frecvent subminate de adoptarea procedeelor eseului, prin care își fac loc observații rafinate, în contrast cu rigiditatea sociologizantă și maniheistă a criticii oficioase a timpului. Critica de întâmpinare a remarcat de îndată înclinațiile de portretist, care resuscitează, din amănunte caracteristice, un destin, traseul elocvent al unei vieți și al unei opere. Exegezele lui Constantin Ciopraga din această perioadă, în special
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
Buciu Romanul este pentru Virgil Duda (1939), cu expresia celebră, "genul tărăgănat", pentru că vrea să exprime totul abia după ce înțelege, cu lentoare aprofundată, totul. El păstrează subiectul, intriga, conflictul. Acesta trebuie echilibrat între forțe echivalente, a căror abordare exclude simplificarea maniheistă, satira, pamfletul. Pentru că ele ar substitui, într-un mod fatalmente eșuat, romanescul similar lumii reale, cu reducționismele publicisticii. V. Duda este un prozator realist, pentru care societatea socialistă există și trebuie avută în vedere. Dar, din păcate, scriitorul o face
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
într-o poziție de subordonare față de sculptură, după cum nu este nici un simplu moment pregătitor pentru lucrarea tridimensională. El este desen pur și simplu, complex ca proiect și variat ca expresie, acoperind cam întreaga plajă de la stilul grafic, sec și oarecum maniheist prin cultivarea polarității, pînă la compoziția elaborată, amplă ca desfășurare, și de aici mai departe pînă la pictura propriu-zisă, pe care n-o mai leagă de grafică decît, poate, problemele de tehnică. Oscilînd între monumentalismul imaginii și grija pentru detaliu
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
strict sub aspectul realizărilor artistice. Exemple strălucite de "artă primitivă", de o "sluțenie fenomenală", "tipuri monstruoase", acestea ar trebui să nu ignore modelele occidentale, desăvârșirea figurilor lui Rafael, Correggio, Murillo sau Michelangelo. Memorabil este articolul Liber-cugetător, liberă-cugetare. Gazetarul judecă neortodox, maniheist și vede în Dumnezeul Vechiului Testament "o antropomorfizare a calităților poporului evreiesc, fanatic și exclusivist", iar Geneza, o cosmogonie iudaică, este substituită de Biserica creștină cu interpretări simbolice sau, poate, chiar cu teze deiste. Așa cum este prezentată în această antologie
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]