1,979 matches
-
să fiu mai bun, cred, și chiar am fost, căci cronicarii au vorbit extrem de elogios despre spectacolul nostru, spunând cât e de tineresc față de vechitura lui Marceau. M-au durut teribil cronicile. Evident că mă bucura faptul că apreciau tinerețea Mantalei mele, dar să-l înjuri pe Marceau, asta era chiar o blasfemie. Mantaua este un examen pe care îl treci sau nu, așa că dacă ai avut curajul să te apuci de un astfel de text, înseamnă că ești suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
extrem de elogios despre spectacolul nostru, spunând cât e de tineresc față de vechitura lui Marceau. M-au durut teribil cronicile. Evident că mă bucura faptul că apreciau tinerețea Mantalei mele, dar să-l înjuri pe Marceau, asta era chiar o blasfemie. Mantaua este un examen pe care îl treci sau nu, așa că dacă ai avut curajul să te apuci de un astfel de text, înseamnă că ești suficient de bun sau de nebun să și izbutești, iar asta, desigur, nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dacă eu însumi mai am destul timp să-l înțeleg sau dacă acele vorbe se vor duce în pacea timpului, ca un mister pe care eu nu am fost în stare să-l descifrez. ― Tu ești cel care ai montat Mantaua? Asta e bine! PAGINĂ NOUĂ JACQUES LECOQ Ce vremuri am petrecut în luna aceea la Paris! Adevărul este că am tras o foame de zile mari, ceva ce nu mi s-a mai întâmplat nici înainte și nici după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dus la o masă unde Becker exersa câteva lovituri. — Jucați? mă întrebă el. — Faci mișto de mine? Ăsta era salonul meu pe vremuri. Am luat un tac și l-am privit pe Becker lovind bila albă. Aceasta lovi roșul, atinse mantaua și lovi puternic cealaltă bilă albă. — Vreți să pariem? Nu după lovitura aia. Ai multe de învățat despre cum se face o linie. Dar dacă ai fi ratat-o... — A fost doar o lovitură norocoasă. Atâta tot, insistă Becker. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
micile planete: Ceres sau Palas, descoperite de el prin calcul și zărite, mai apoi, de astronomii săi? Tablourile sunt veridice dar nu vorbesc închipuirii, nu tind către mit. Pe Gauss al anilor intenși se cuvine să-l vedem străbătând, în mantaua lui de ploaie, pustiul Lüneburgului, găzduit pe la morile de vânt, trăind viața păstorilor din partea locului; dormind vara somnul lor de plumb, prin ierburi, și visând de curbura pământului. Acest tablou al vigorii bărbăției sale răscumpără pe celălalt: al oboselii, improductivității
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pâine rămas. Știa că toată lumea îi spune Beldie, dar până atunci nu îl întrebase de ce i se spunea așa? Afară ploua destul de tare și moș Lică l-a dus pe Beldie la ghereta lui de lemn, l-a învelit în mantaua lui de paznic și l-a lăsat să doarmă până iese el din tură. Moș Lică era o figură a târgului căci el se ocupa de ciurdele orașului. Angaja tot felul de băieți pe timpul verii care păzeau vacile orășenilor, căci
BELDIE CIURDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361311_a_362640]
-
mă gândesc la râușorul meu și el a stins sălbaticele flăcări din încinsul cuptor. Norocel insistă: - Adu-ți aminte că cizmele tale sunt fermecate, ca și cămașa pe care o porți. Te apără de orice lovituri. - Iar tu, drăguțule, ai mantaua care te face nevăzut. - Ai uitat de caseta cu nisip fermecat și cornul dăruit de împăratul Nisipurilor? - Sunt aici, drăguțule, la chimir, ca și piatra transparentă și scoica albastră sidefie, toate le poartă băiatul la brâul ăsta lat. Și se
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
gură, din nări și din ochi. În furia turbată se împiedică, transformându-se într-un vârtej de foc. Mărțișor văzu cu cine are de-a face, dar Norocel țipa înspăimântat: - Văleleu! Ne pârlește, ne omoară! Aoleu! - Taci și pune-ți mantaua! zise Mărțișor. Treci în spatele meu! Norocel se execută rapid. Apoi, Mărțișor, scoase scoica cu sidef albastru și zise: - Râu, râușor, vin’ cu vântu-n ajutor! Coridorul se umplu de apă care curgea cu mare viteză spre cei doi turbați. Începu să
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Munții Sarmisegetuzei. Și a venit Decebal la el într-o zi și i-a cerut să-i spună cum se va termina lupta dintre el și Traian. <E de rău stăpâne, cică i-ar fi spus Zugravu, îmbrăcat într-o manta neagră, ca un fel de Zoro, romanii ne vor cuceri, ne vor luat tot aurul și ne va transforma țara într-o provincie romană. Noi vom pieri toți în lupte, de femei își vor bate joc, le vor necinsti, pe
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
în joc spectral de lumini care capătă un înțeles straniu prin formă și conținut. Poemul are o dinamică înaintând parcă în trepte de lumină, până la punctul culminant: “plaja se face pădure / pădurea se face bărăgan / bărăganul munte ultim / muntele străpunge mantaua norilor / și ridicându-și rădăcinile / caută pământul / la fel lumina / la fel viața toată”. Și celălalt poem, “Seva soarelui” urmează aceeași dinamică. Rosa Lentini, poetă contemporană, (Barcelona, 1957, Spania), traducătoare, critic și editor este reprezentată mai bine, cu fragmente din
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
lui Isaia este reluată aceeași ideie unde ni se descrie atât de frumos aceeași lucrare: ,,Mă bucur în Domnul, și sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu; căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire imbodobit cu o cunună împărăteasca, si ca pe o mireasă împodobita cu sculele ei.” (Isaia 61,10) Întrebarea ucenicilor din mijlocul furtunii mie mi se pare fără sens. ,,Învățătorule , nu-Ți pasă că pierim?” îi
LINISTEA MANTUIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361183_a_362512]
-
căsnicii de formă. Nu tocmai optimistă, luasem din nou drumul capitalei, de data aceasta pentru formalități la Ambasada Română. Inutil de menționat că nu așteptam prea mult nici de data aceasta. Eșecul, firește, nu a întârziat să apară, îmbrăcat sub mantaua șicanelor birocratice clasice: lista de documente era incompletă, orarul Ambasadei era cu totul altul decât cel de pe internet, telefonul și adresa recent schimbate nu apăreau în cartea de telefon a orașului. Am ieșit din clădire cu lacrimi în ochi, strivită
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
pe părintele Berca în temnițele comuniste. A început tragedia în familia preotului. Securitate, anchete, declarații, procuratură, torturi, jigniri adresate unui model de om, un adevărat slujitor al lui Dumnezeu. Un an de zile detenție, an greu. Lucra la croitorie. Tăia mantale din care croia de pe șablon pantaloni. Mereu cu încredere în Dumnezeu, încerca să ofere colegilor de celulă înțelepciunea sa, să-i încurajeze în speranța venirii ceasului dreptății. După un an de chinuri, preotul este eliberat ca nevinovat, putând să-și
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
purta iarna căciulă de astrahan. Când intra de la curățatul zăpezii, își încălzea mâinile deasupra plitei din bucătărie. Îi era mereu frig. Fusese prizonier de război. A mărșăluit iarna de la Păuliș până în Ungaria și apoi Austria. Cu lanțuri la picioare. Fără manta. Cei care cădeau, erau omorâți. Își încălzea mâinile deasupra sobei și spunea povești. Citea din Frații Grimm sau povestea din copilăria lui, dintr-un sat din Oltenia. Erau cinci frați, el fiind cel mai mare. Mergea la scoală urcat pe
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Acasa > Impact > Scrieri > POVESTEA SĂRMANULUI TRAGODAS - PARTEA A II-A Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1143 din 16 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Povestea sărmanului Tragodas - Partea a II-a (contnuare) Când s-a trezit și-a ascuns mantaua în galerie și s-a pregătit să-și facă apariția pe străzile orașului. Era deja în plină zi. Tragodas își propusese să înceapă treaba dintr-o parte a orașului în care știa că se afla un șir de căsuțe sărăcăcioase
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
pe lângă mort, dar nu avea loc. - He, hei, frățioare! Dintr-ăsta îmi ești? Dă-mi încoace hăinuțele tale, că tot nu-ți mai folosesc la nimic! Îl zgâlțâi și îl întoarse pe toate părțile până reuși să-l dezbrace de mantaua sa plină de fireturi. Și-o puse pe el, peste cămașa și traista-i sărăcăcioasă și porni mai departe prin viroagă, bucuros ca după o victorie binemeritată. Se târî prin râpă până ajunse într-un loc unde malurile se îndulciră
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
să aștepte zorii zilei pentru a-și începe treaba pentru care făcuse atâta drum! S-a întors înapoi, în galeria cea întunecoasă, acolo unde mai știa el și alte cotloane mai largi ca să poată să doarmă. Și-a pus căpătâi mantaua împăturită, dobândită în viroagă iar oboseala și pericolele prin care trecuse l-au făcut să ațipească repede. (va urma) Referință Bibliografică: Povestea sărmanului Tragodas - Partea I-a / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1141, Anul IV, 14 februarie
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
care frunza l-a făcut, căzând. S-au așezat, tăcerile, în mugur, O hibernare luată cu-mprumut. Iar în licoarea, lacrimii de strugur, Mai cad poeme râncede... și-amut Se pierde toamna, iar, în reverie, Un ritual nescris se-adapă-n ea Mantaua-i verde, azi, e ruginie, Parfumu-i, sugerând miros de nea. Mai e puțin... și soarta ei postumă Se v-a uni cu dezbrăcatul crâng; Atât, cât roua v-a cădea nebrumă, Și-atât... cât crizantemele mai plâng Referință Bibliografică: Cât
CÂT CRIZANTEMELE MAI PLÂNG de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368333_a_369662]
-
azvârli în el un munte de zăpadă, pe care Viscorilă i-o suflă în ochi, de nu mai văzu nimic și nu mai putea face nicio mișcare, îngropat în omăt cum era. Într-o sclipire de luciditate strigă: - Norocel, scoate mantaua, să fugim de-aici! Dar încă o suflare a lui Ger Sticlos îl congelă pe Mărțișor și-l făcu și pe Norocel statuie de zăpadă. Matahalele izbucniră în urale. Victoria era totală. De data asta Viscorilă și Nămețilă nu se
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MIROASE-A MUGUR... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Strănută iarna, i s-a rupt mantaua, Printre rupturi... în lutul dezvelit, Un ghiocel, mai pare ațipit Ori rușinat... că-l ține vioreaua. Și printre nori căzuți în risipire, El, soarele, ascuns de-atâta vreme, Vădit timid, de parcă azi s-ar teme, Trimite semn, o palidă sclipire
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
panica asta. La căderea nopții, năvălește peste mine. Doresc singurătatea, nu o pot suporta [ ... ] Băutura îmi lipsește. Un pahar e deajuns ca frica să dispară.” Scris într-o clinică de psihiatrie din Elveția, ultimul pasaj pare să fi ieșit din mantaua melancolicului Bacovia: “Singur, singur singur... I-auzi cum mai plouă. / Vreme de beție / Ce melancolie !” (poezia Rar, 1906). Imaginând un pseudo-jurnal post-mortem ținut, chipurile, de Eugène Ionesco însuși, eseistul Adrian Mihalache îl face pe dramaturg să-și remenoreze spaima de
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
în mine Noi am avea ceva de renegat ?! Doar ce mi-a apărut cândva în vis În care Dumnezeu era un om. Făcând în viață un nou compromis Ca noi să ne trezim acum din somn ! Avea, pe umeri, o manta ce-i ruptă Iară pe cap, coroană ! ... Ce-i din spini ! Dar ochii lui, privirea obosită Erau scăldați acum în multe lacrimi. Nu pot să uit nicicând acea privire Mă pătrundea și mă îngrijora. Avea ceva ce îmi doream demult
UN VIS CIUDAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367749_a_369078]
-
vremea, ne plângeam la șefi pentru două lucruri: îmbrăcămintea și mâncarea”. Iulian Patca (extras din jurnalul generalului Constantin Sănătescu): „Vremea s-a stricat, vântul rece bate de 24 de ore, vai de bieții oameni din linia întâi care au numai mantaua și foaia de cort. Strig în toate părțile să-mi trimită ceva din efectele de iarnă. Pentru moment ași avea nevoie de flanele și pături, dar nu primesc nici o satisfacție, nici de la Armată, nici de la Marele Cartier General. [...] Ministerul de
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
noaptea în păr cu giuvaiere, În sufletul de dragoste arzând, Amantă-i așteptată, gusta-voi eu curând Din buzele și sânii ei de miere. Aștern salcâmii peste pervazuri floarea, Ea-mi intra pe fereastră, în plete cu parfum, Își leapădă mantaua, sosită-i de la drum, Oh, cât de lungă îmi pare așteptarea. Surâde trist, cuprinsă-i de dorință Și ochii-i umezi te-mbie la amor, În brațe-o port, în drum spre dormitor, E vremea ca să fim o singură ființă
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
și să nu uitați că aveți datoria de a-l păstra mereu viu în memoria voastră! Și pentru că astăzi este ziua lui, vă las în compania nemuritoarelor sale versuri: “Nu credeam să-nvăț a muri vrodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morții Ne'ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit că Nessus. Ori că Hercul înveninat de
DIN NOU DESPRE EMINESCU de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363752_a_365081]