2,098 matches
-
despre ciupercile halucinogene Diavolul, spiritul antihristic, a născocit un personaj fantomă, pe Moș Crăciun, spre a fura slavă Domnului. În toate vitrinele îl vezi zugravit. Unele magazine plătesc bine pe anumiți oameni, care să-și pună barbă albă, să îmbrace mantia roșie și cizme negre, să se deghizeze ei în Moș Crăciun, și mulți își pun copilașii în brațele lui, ca în brațele zeului Moloh (Levitic 18:21), și îi fotografiază cu el. Mai nou, și unele femei își pun barbă
Teoria conspirației care îl distruge pe Moș Crăciun. Moș Nicolae și Satana, roluri importante în apariția bătrânelului iubit de toată lumea by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62909_a_64234]
-
simtă stanjeniți și inhibați din cauza participării femeilor și a discuțiilor inițiate de acestea în legătură cu dreptul lor de a fi reprezentate politic. Vă mulțumesc pentru că ați transpus în viața politică etica maternă și i-ați învăluit pe colegii dumneavoastră într-o mantie protectoare pe care aceștia o ceruseră în mod repetat de-a lungul timpului, dar care le fusese negată de femei”. La nivel parlamentar, procentul reprezentării femeilor în mandatul 2008 - 2012 a scăzut la 9,76 % fată de 10% în mandatul
Autodiscriminare: Sulfina Barbu interzice participarea femeilor la o masă rotundă despre reprezentarea lor în Parlament () [Corola-journal/Journalistic/48827_a_50152]
-
crude: inimi smulse din piept, creieri țâșnind prin urechi, capete retezate cu spada sau zdrobite cu buzduganul. Vitejia lui Roland și a tovarășilor lui este demnă de tonul epopeic al „Cântării”. Sunt și remarcabile formulări poetice: „(Charlemagne) își ascunde sub mantie neliniștea”; „Roland vede ginta blestemată, mai neagră decât cerneala și care n-are nimic alb în afara dinților”; „Înalți sunt munții și întunecoase văile, stâncile sunt bătute de furtuni și trecătorile, sinistre”. Schimbarea poziției epitetelor ritmează fraza. Câte un tablou pașnic
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
unei copile înspăimântate, o imagine de alinare, numai bună pentru a-mi justifica soarta. Închipuiește-ți: eram convinsă că tu nu puteai fi decât o vrăjitoare rea. Serios, să nu râzi de mine. Pentru mine erai o vrăjitoare înfășurată într-o mantie mare, neagră, bântuind noaptea cu un hohot de râs de-ți îngheța sângele-n vine, timp în care depuneai o desagă în firida Spitalului, cam în felul ăsta mi te închipuiam. Călugărițele nu mi-au vorbit nicioadată despre tine. Dealtfel
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
față, imediat după pronunțarea sentinței, condamnatul Iisus a fost preluat de gărzi și pregătit pentru execuție; mai întâi a fost transferat din pretoriu, unde ascultase sentința în curtea interioară pietruită - Lithostrotos - denumită în aramaică Gabbata, apoi i s-a scos mantia de purpură. Flagelarea a avut efecte catastrofale asupra unui trup vlăguit, obosit la extrem după evenimentele din ultima săptămână și după cercetările de o noapte și o zi - 24 de ore încontinuu. Pe corpul plin de răni sângerânde, pe care
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
cu sine, cum spunea el, în a fura cît mai mult din viață, ca să dăruiască literaturii. Titlurile cărților sale par a fi predestinate a desemna capodopere: Dicționar khazar, Peisaj pictat în ceai, Partea lăuntrică a vîntului, Ultima iubire la }arigrad, Mantia de stele ș.a. în sensul acesta declarația sa: "Eu nu am biografie, eu am bibliografie" trebuie înțeleasă drept un refuz al succesului, care, "fie te scoate din minți, fie îl renegi". Parafrazînd un celebru dicton, s-ar putea spune că
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
La cît e de bătrînă, maica-mea nu cred că ar putea nici măcar să încerce. Abia dacă are putere să se spele singură. Asta e corvoada femeii mele. Ea, cea care invocă false motive puse pe seama dragostei, cea care îmbracă mantia lui Superman, cea care ridică pumnul și începe să zboare. Contrariul ar fi sa putrezim toți, în duhoare. Asta e altă opțiune. Dar ea nu se gandeste la această posibilitate. E prea delicată pentru gustul meu. De multe ori arunc
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
a preocupat și se cunoaște, deci nu s-a dus la plesneală cum s-au dus artiștii de anul trecut sau din anii trecuți, adică s-au dus și ei să fie prezenți pe scenă. El chiar s-a preocupat. Mantia aia pe mine nu m-a deranjat deloc. Se vedea că nu e rochie, se vedea că e o mantie de împărat, de Dracula, cu ținte, cu diamante. Chiar și-a dat interesul. Și echipa televiziunii și-a dat interesul
Trăistariu: Cezar a cântat perfect, dar la Eurovision nu contează vocea by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64268_a_65593]
-
sau din anii trecuți, adică s-au dus și ei să fie prezenți pe scenă. El chiar s-a preocupat. Mantia aia pe mine nu m-a deranjat deloc. Se vedea că nu e rochie, se vedea că e o mantie de împărat, de Dracula, cu ținte, cu diamante. Chiar și-a dat interesul. Și echipa televiziunii și-a dat interesul. Mie mi-a plăcut momentul lui. Locul 13 nu e un loc rău, din 39 de țări să ajungi în
Trăistariu: Cezar a cântat perfect, dar la Eurovision nu contează vocea by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64268_a_65593]
-
pe râu, și el atinge cu degetele gardurile livezilor, trece neauzit prin fața caselor cu obloanele trase, prin ogrăzile întunecate, plutește printre staulele părăsite și grajdurile pustii. Iarba pe care calcă și frunzele pe care le atinge se înfioară la șuierul mantiei lui negre, și doar în apropierea zorilor e înghițit de adâncurile codrului, alunecă prin hățișuri în beznă, plutește în tăcere printre văi, peșteri și crăpături, întorcân-du-se la castelul lui plin de lucruri îngrozitoare, aflat undeva prin munții cei înalți de
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
bine în vremea comunismului. Lumea încă vorbește despre Domnul B. din Poiana Sibiului care i-a cerut voie lui Ceaușescu să-și cumpere un elicopter". Ghiță Ciobanul a făcut valuri în România "Ciobanii români încă arată arhaic. Ei poartă o mantie din blană de oaie numită cojoc sau sarică, iar când ei susțin că aceea le este și pat și casă, nu glumesc, ei dormind afară în toate anotimpurile. Îmbrăcat în cojoc și cu clopul pe cap, sprijinindu-se în toiag
Ghiță Ciobanul, vedetă la BBC by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/50287_a_51612]
-
e o plonjare în lumea memoriei, dar poetul nu se abandonează amintirilor, ci caută, reconstruiește într-o altă lumină, de care s-a apropiat acum altfel și o știe. Cu o înfățișare de el însuși numită donquijotescă, înfășurat în multele mantii ale personalității, acest autor cunoscut, între altele, și ca dramaturg, prozator, sau traducător de poezie americană și sud-americană (recent a apărut César Vallejo, cu aluviuni care sunt exact contrariul lapidarității de Haiku - titlul celuilalt volum de traduceri publicat în 2011
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
dar, înainte de a pleca, voi merge să pun o jerbă pe mormântul lui Edgar Poe.” Pentru că e înmormântat la Baltimore. Și ce flori să-i duc poetului? Cele mai frumoase, cele mai regale dintre toate: iriși. Nimic nu are splendoarea mantiei lor - de văpaie albastră, strălucitoare și noptatecă totodată. Așadar - iriși. Ai putea crede că nu e mare lucru să duci la cimitir o jerbă de iriși; ei bine, nu e chiar așa, jerba asta îți dă un aer stângaci și
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
reunire e aproape imposibilă pentru un muritor), cea mai importantă fiind înțelepciunea. Utopia farabiană o depășește pe cea platonică: dacă autorul Republicii îi cerea filosofului să coboare din contemplație la treburile cetății, Al- Fărăbī pretinde viața întru spirit, „învăluirea în mantia Profetului”: șeful cetății să fie profet. Cf. Traducerea integrală a textului (unde apare și o descriere asemănătoare a Regelui) în Grete Tartler, Înțeleptul singuratic, Ed. cit, pp. 19-119. 10 Aluzie la Coran 26, 228: „Cei nedrepți vor cunoaște în curând
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
Jacques/ Noire, la terre qui l’a porté/ Rouge, le sang qu’il a versé/ Bleus, les coups qu’il a reçus (subl. ns., S-G.D.)/ Jaune, la persévérance/ Verte, l’espérance.” Vedem analogia cu veșmântul lui Pietro: „purta o mantie albastră, încheiată cu șireturi aurite, care îi cădea până la călcâie”. Îl regăsim deghizat, mai apoi, în însuși Thomas, precum și, uimitor, în tabloul La Primavera, căci descoperim că, la modul glumeț, printr-un fel de „perversitate auctorială”, Culianu i-a făcut
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
ca întruchipare a dorinței și forței vitale, el devine prototipul rebelului absolut care sfidează morala și legile societății în numele unui individualism extrem. În prima sa replică, lansată către Donna Anna „Chi son Io tu non saprai ” el se drapează în mantia misterului atât de drag romanticilor, aruncând o provocare nu numai către femeia pe care tocmai încercase să o agreseze ci și artiștilor ce-l vor incarna pe scenă. În premiera văzută recent pe scena Operei Naționale București, cele două distribuții
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
de neputințe îi despart. Nu am văzut niciodată construit monologul Ninei cu o asemenea intensitate. Mi s-a părut că în fața mea este Crisalida lui Murakami pentru care nu am avut, pînă acum, Imaginea. Ca un prizonier în propria-i mantie, în formele unei placente captive, Nina se zbate ca să țîșnească din cocon. Mișcările ei, desprinderea îi creează bucuria că a învins. Că asta-i tot. Că după ieșirea din tine nu mai urmează nimic. La sfîrșit, cînd se întoarce învinsă
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
aduce cu sine o întreagă atmosferă învăluitoare și melancolică: „O anumită melancolie, asemeni unei delicate emanații de aburi, se simțea peste tot. Dimineața, rotocoalele de ceață pluteau aproape magic peste râu. Cele mai înalte stânci se învăluiau temporar în somptuoase mantii de nori. Turiștii toamnei erau oarecum diferiți de cei ai lunilor de vară fierbinți”. De fapt, scriitura poetică, metaforică (cu unele accente fantastice), notele meteorologic-peisagiste și o anumită melancolie de fond (a emigrantului, a turistului, a toamnei), având ca laitmotiv
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
slujitor al umbrei, cavaler al Lunii, ochind cu săgeata clopotele jilave ale miezului nopții? Cresc ierburi de-a valma în jurul bisericilor Hrănite de umezeala întunericului, împinse în sus de confuzia orelor. Cine ascunde iarna și ziua, frigul și căldura sub mantia săracă a clarobscurului? Poți imita zeul, ori, dimpotrivă, poți să urmezi omului, celui de rând, cineva va voi mereu să amestece timpul verbelor, amânând victoria și biciuind virtuțiile. Ști-vei să apuci mijlocul drumului, temperând excesele leacurilor, frenezia otrăvii? îți
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
zilelor sale pline de fervoare". Arta Canarelor - credea García Cabrera - mizează pe un peisaj care cuprinde oricum marea și muntele. Dar nu ca într-un ghid turistic, nu făcând comparații între faimoasele piscuri și iscând rivalități insulare inutile. Și fără mantii canariene și pălăriuțe de paie din Tenerife. Toate astea nu sunt altceva decât note de culoare locală - spunea el - niciodată nu reprezintă teme fundamentale ale artei și nici sentiment regional. Într-unul dintre poemele sale intitulat Gomera, după numele insulei
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
scurtcircuitarea rețelei lirice prin care circulă. Într-o generație în care cele mai bune efecte sunt scoase, ca la Mircea Dinescu, din instinctul liric pur, fără complicațiile culturii, Claudiu Komartin se înfășoară, pe jumătate orgolios și pe jumătate nemulțumit, în mantia Artificialității; în acea gesticulație bine studiată și voit enigmatică a unui Emil Botta. La antipodul teoriei lui Al. Cistelecan, rezumată pe coperta a IV-a a volumului de față (,Multă lume scrie Ťcu sângeť în poezia noastră de azi. Dar
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
a marinarilor goi pînă la brîu/ în timpul traversării Ecuadorului" (Cîntec despre substanță). Aidoma lui Constant Tonegaru, poetul nostru se lasă bîntuit de fantasma unei femei de pe alte meridiane, care-și clamează ,viața elementară": ,Prin fața Mării Roșii am trecut în verde/ Mantie/ însoțitorii îmi strigau în urechi că mă aflu în plin deșert/ Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea/ Roșie/ O femeie din trestie de zahăr cu rochia/ Sfîrtecată/ Prin mărăcinii filosofiilor./ Ea mă privea și nu-și ferea
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
copil al Iubirii în care aceasta nu va crede niciodată. 2593. Adevărul este tablă neagră pe moartea căruia stă scris cuvântul. 2594. Adevărul este instinctul iubirii care se luptă cu lacrima unei clipe eterne în lumea deșertăciunii. 2595. Adevărul este mantia sub care stă ascuns absolutul unei iubiri. 2596. Adevărul este zborul nefast din care se prăbușesc sentimentele într-o mare iubire. 2597. într-o mare iubire va trebui să accepți că adevărul suprem este minciuna acestei lumi trecătoare. 2598. Adevărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
interesează cum a creat senzația olfactivă! în sinea sa, Martina știe că, acolo, nu este doar butaforie ieftină, comercială cum, nici rasele negre, ale fostelor călugărițe, nu sunt de recuzită. Pe peretele opus, în lumina care străbate sticla vitraliilor, singura mantie albă cu crucea neagră pe piept, se distinge ca și cum ar avea propria-i personalitate. Nu poate fi trecută cu vederea. Atrage hipnotic, impune respect. Martina Sâmbure îi pipăie textura dar, prin dantela mănușii, deși elegante, țesătura din lână de cămilă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Sâmbure îi pipăie textura dar, prin dantela mănușii, deși elegante, țesătura din lână de cămilă i se reliefează mai grosieră decât nisipul deșertului. Ba, chiar este aproape convinsă că sunt și câteva fire de nisip autentic în faldurile veșmântului, ale mantiei pe care un cavaler cruciat a purtat-o în drumul lui spre Palestina. Sunt doar supoziții dar suficient de pregnante pentru a crea cadrul, breșa prin care, o femeie sensibilă cum este Martina, să alunece în vortexul mai subțire ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]