289 matches
-
să i se spună că e ...frumoasă, nu? Ca să fiu foarte sincer, cred că am greșit când am spus că sunteți cea mai frumoasă pentru că am uitat să precizez că sunteți cea mai frumoasă nu numai dintre pământence!, băiatul a marșat cu una din glumițele sale elaborate care și de această dată a prins. Apreciați că o asemenea discuție este normală? Cu siguranță, nu și de aceea plec dorindu-vă... Păi, cum așa? Și cu plata cum rămâne? Nici nu se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să se vadă pistolul de la centură. Era una din cele trei arme pe care baronul local le deținea În mod legal pentru diverse situații nedorite. Rămâi pe loc, avem de discutat! Dar eu nu am și nu doresc să discut!, marșă fostul maior. Nu ai cum să mă refuzi! Poate nu cunoști ce importanță are viața! Mă cunoști? Cu siguranță, nu v-am mai văzut până acum! Ar trebui? Cum spun americanii, „Să nu spui niciodată, niciodată!”, nu? Dacă mă privești
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
asta doriți să spuneți - sunteți pe calea cea bună, chiar dacă părerea mea nu este împărtășită de moraliștii lumii (deși se gândesc și ei s‐o facă odată lată și chiar o fac!). Atât, domnule Nichita! Nici un cuvânt în plus. Am marșat pe un text, poate doar pe aparența lui, dar el ascunde multe comori... Succes și inspirație! Text preluat din Jurnal tardiv început și fără sfârșit 20072010, vol.II, Editura PIM Iași, 2007
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93045]
-
a trecut prin cap omului a putut fi pusă în practică. Cel puțin până acum. Revenind la planul nostru, într-adevăr omul este o fire schimbătoare dar ajunge să cunoști modelul schimbărilor pentru a interveni asupra lor. - Și atunci, vom marșa în continuare pe o intervenție directă asupra naturii umane? veni întrebarea sacadată. - Nu ținem locul nici unui Dumnezeu, ci doar încercăm să îndeplinim unul dintre cele mai vechi vise umane, o societate bună pentru toți. - Dar voi nu înțelegeți că lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
roman pentru care vrei să licitezi. M-am săturat de genul ăsta de propuneri, Claire. Putem să scoatem vreo două cărți de literatură, foarte bine, dar astea, pur și simplu, nu sunt profitabile! Destul, destul, destul! Poate că Jackson Mayville marșa la rahaturile alea de literatură cu pretenții pe care nu le cumpără decât zece oameni, dar cu mine nu merge așa. Grant Books e o firmă mică, Claire, iar tu trebuie să cobori din turnul de fildeș dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fel Îl va urmări toată viața. Cele șase lecții de inițiere În iubire pe care Va le va primi, În etape diferite ale copilăriei și preadolescentei sunt realizate de autor cu o bună cunoaștere chiar dacă uneori este de natură freudiană, marșând, mai ales, pe starea de curiozitate a copiilor, dar nu numai. Treaptă cu treaptă, lecțiile sunt parcurse, la Început cu teamă, apoi tot mai participative, lăsând urme adânci În mintea și În sufletul personajului, care astfel descoperă lumea reală. Afecțiunea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
etc., știți povestea. Poziția mea era ceva mai nuanțată, elanurile protocroniste nu mă cutreieraseră niciodată foarte insistent. Nu i-am contrazis totuși vehement, fiindcă s-ar fi ofuscat și n-avea nici un sens să le lezez sensibilitățile culturale. N-am marșat Însă cu entuziasmul așteptat la dezlănțuirea lor de patriotism local, motiv pentru care dialogul a Început să se rarefieze, eșuând curând Într-o lâncezeală politicoasă. M-am simțit oarecum vinovat de intrarea În impas a discuției - În fond, amândoi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puțin nemulțumită că ai intrat la mine fără să fi trecut În prealabil pe la cabinet - așa e regula. Nimic nu Întărește Însă mai mult regulile, oricât de stricte, decât o excepție bine simțită. N-am dreptate, draga mea? Eva nu marșa deloc, dar chiar deloc, la neîndemânatica lui Încercare de conciliere. - L-aș ruga, totuși, pe domnul ca, la plecare, să nu ne ocolească, directorul nostru s-ar supăra foarte tare, Îl știți cum e, a mormăit ea cu vădită insatisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Trebuie să va cer scuze că am răspuns la provocare? m-a Întrebat ea cu nevinovăție perfidă. Cu alte cuvinte, eu Începusem, eu dădusem tonul În această discuție alunecoasă și pe muchie de cuțit, ea nu făcea altceva decât să marșeze la jocul propus de mine - ce nu-mi convenea acum, În fond și la urma urmei?! Știu ce nu-mi convenea: saltul neașteptat de la pălăvrăgeala frivolă și dezordonată din avion la firescul ironiei savante cu care neutraliza tentativele mele ridicole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oară. Dacă n-am fi avut absolută Încredere În disponibilitățile dumneavoastră, această discuție nu avea nici o șansă să se mai poarte vreodată. Ce făcea Zoran, Îmi aducea din nou aminte că Îi datoram supraviețuirea sau Îmi sugera că dacă nu marșez la propunere devin inutil și, prin urmare, eliminabil? Cum trebuia să iau spusele lui, ca pe un compliment ori ca pe o amenințare? Zâmbetul lui mecanic nu mă ajuta deloc să ghicesc răspunsul bun. - Aș mai avea o Întrebare: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fusesem adus, răpit, sechestrat, nu-mi ceruse nimeni părerea, cu atât mai puțin acceptul, și fusesem azvârlit brutal Într-un joc necunoscut și primejdios. Lucru perfect adevărat, cel puțin până la un punct, fiindcă, cinstit vorbind, nu mă obliga nimeni să marșez la - și la - fanteziile aventuriste ale Evelinei Fontaine, născută Corbu, de care mă atașasem În virtutea plusului de siguranță (reală, imaginară?) pe care o derivam instinctiv din Împrejurarea că eram compatrioți, ca și cum asta ar fi reprezentat vreun argument sau vreo garanție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gratitudine demnă de plâns. — Da, așa mi-a spus. Herr Kolber bătu din picior. — Ești o proastă, Anna! Caută-l prin buzunare. Probabil că ți-a furat banii. Încă nu-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu indienii, așadar se cunoșteau, ori tocmai făcuseră cunoștință și erau Încîntați unii de alții, m-a lovit o furie de nedescris, deci asta era aprobarea de la serviciu, o cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de gînd să marșez, eram cinstit, ziarist, și-am Început să-mi fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rațiune, este un spirit în traversare; „privesc Prusia ca pierdută, și eu nu mă mai amestec direct”; despre Franța: ea „nu este amenințată astăzi de riscul unei mari mișcări interne”; despre Anglia; „putem conta pe Anglia căci ea nu poate marșa împotriva noastră”, iar dvs. și cu mine vom găsi întotdeauna mijlocul de a ne face înțeleși la Londra. În sfârșit, ajuns la obiectul principal al preocupărilor sale, țarul a declarat: „I-am spus și lui Aberdeen că eu doresc ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a dracului treabă! Și tu crezi în... ăsta... că nu-mi vine să-i spun cal! Ilie: (chinuit) Ei, aici e halucinația! Cred deși știu că nu-i adevărat. Dar ține locul... Ștefan: Măi, cumnate, eu îți iau calul! Ilie: (marșînd) Da?! Și ce-o să faci cu el? Ștefan: Îl iau cu mine... îl uit într-un tramvai... Ilie: N-are rost să te obosești. Vine înapoi. Ștefan: Omoară-l. Ilie: Ar trebui s-o iau de la început. Ștefan: (ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
națională. Secolul al XIX-lea a fost adesea ștanțat ca "secolul copilului", în același timp în care a fost proclamat "epoca naționalismului". Departe a fi caracterizări conflictuale, cele două se conjugă. Odată intrată în avanscena ideilor politice, ideologia naționalistă a marșat insistent pe educația copiilor în spiritul patriotic. Secțiunile anterioare au aruncat suficientă lumină asupra interesului major arătat de statele naționale în educație, motiv pentru care zăbovirea excesivă asupra acestui aspect nu este oportună. Unul dintre motivele pentru care educația a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
limbaj revolut, manualul lui I. Scurtu et al., celebrează rolul decisiv jucat de păduri în istoria românilor, care "au conservat ființa neamului la vremuri de restriște" (p. 14). Discursul reflexiv-europenist abordează dintr-un unghi diferit întreaga chestiune a continuității. În loc să marșeze pe demonstrații istorice, manualele scrise în această paradigmă fac mai degrabă istoria conflictului asupra continuității care au încordat relațiile interetnice din Transilvania. Administrarea probelor care conduce inexorabil la concluzia "netemeiniciei teoriei imigraționiste" lasă loc prezentării citatelor prin care sunt luate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vedea imediat, heterodoxia instalată în sfera discursului despre trecut exprimată de literatura didactică vine cu limite incluse. Aspirând la integrarea europeană, statul național român și-a instrumentalizat, încă o dată, memoria istorică în scopul facilitării acestui proiect politic. Chiar dacă s-a marșat pe dimensiunea europeană a istoriei românilor, statul român a urmărit să rămână totuși ferm înrădăcinat în ideea națională. Noul program ideologic proiectat de autoritățile statale românești a urmărit un scop dual: crearea supra-categoriei identității europene în același timp în care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
apel, în scop de propagandă, la intelectuali din afara partidului, pentru a putea spune: "Iată, cutare și cutare sînt cu noi!" Dar se făcea tot posibilul pentru a-i împiedica să participe la alegeri, și numai dacă ei refuzau categoric să marșeze la toate aceste manevre partidul se resemna să le depună totuși candidatura" (M.W.). Cît de cunoscută ne este afirmația sociologului și cît de actuală în folosirea intelectualilor, a personalităților în momentele electorale de la noi. Cînd un partid e condus
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de neevitat în procesul de cunoaștere socială, a cărui analiză ideologică va fi întreprinsă în secțiunea următoare. Revenind la construcția ideologică a unui înțeles social la care să aibă acces toți membrii responsabili ai unei societăți, trebuie specificat că nu marșez, aici, pe ideea unei "gândiri unice". Dimpotrivă, sunt conștient de faptul că indivizii angrenați în jocul social, fiind deopotrivă membri ai societății în ansamblul său, dar și ai unor grupuri diverse și trecând printr-un proces de socializare ce poate
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
în Revista de filosofie. S-a încercat într adevăr să i se ceară lui Eliade pentru că se acceptase publicarea acestei cărți și se traduseseră și prozele fantastice o declarație favorabilă «extraordinaruluiă regim din țară. E drept că Eliade n-a marșat, dar eu, ca să termin cu această poveste, în '84, ultima dată când puteam să-l văd la Paris, am refuzat s-o fac. 3 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului. în românește de Paul G. Dinopol, prefață de Vasile Nicolescu (București
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de cultură care să contribuie la progresul zonei, dar și la propria afirmare. De la tribuna revistelor locale, intelectualul provinciei polemizează adesea cu figuri intelectuale din capitală ce pun sub semnul întrebării utilitatea localismului în contextul în care după unire, centrul marșa pe ideea de unificare dobândită prin centralizare, inclusiv pe palier cultural. Pentru intelectualul provincial, localismul are două valențe: pe de o parte, este generat de o serie de complexe ce converg în jurul relației centru-periferie, pe de altă parte, localismul apare
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și de partid. Era o aluzie transparentă la faptul că Dej se reinstalase de puțin timp în funcția de prim-secretar al PMR. Apoi, cei doi s-au contrazis în privința contribuției Moscovei la înlăturarea regimului politic anonescian. În timp ce Hrușciov a marșat pe abordarea ideologică tradițională, în care Uniunea Sovietică era creditată pentru reușită "în cel mai bun caz cu ajutorul românilor", Dej a atribuit acțiunea forțelor politice române, exacerbând desigur rolul partidului comunist. În continuare, a afirmat dreptul fiecărui regim popular de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nostru să-și aibă unitățile sale înarmate pentru a-și apăra cuceririle revoluționare, pentru a-și asigura munca pașnică, independența și securitatea patriei socialiste" (Ceaușescu: 1969, 416-417). Mai mult, peste două zile, cu ocazia unei defilări militare, "gărzile patriotice" au marșat ostentativ prin fața ambasadei sovietice (Cătănuș: 2005, 86). 520 000 de soldați, "inclusiv rezervele active", și "700 000 de membri ai gărzilor patriotice" puteau fi mobilizați până la sfârșitul lui 1968 sub conducerea PCR (Jones: 1981, 83; Jacobini: 1987, 84). Ceaușescu a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
puterea recurgea la metode tot mai imorale și de-a dreptul abjecte în încercarea disperată de a compromite opoziția și de a menține monopolul politic al PMUP. Astfel, încă din primele luni ale existenței KOR, PMUP și securitatea poloneză au marșat pe antisemitismul latent al populației pentru a discredita intelectualitatea aliată cu muncitorii. Deseori, "polițiști și alți oficiali avertiz[au] muncitorii" în privința KOR, care ar fi fost o "organizație de spionaj a cărui scop era să defăimeze Polonia", fiind "compusă din
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]