497 matches
-
orașe similare celor de pe Pământ. Benjamin Driscoll plantează mii de arbori pe câmpiile roșii pentru a crește nivelul oxigenului, dar, datorită unor proprietăți ale solului marțian, aceștia cresc peste noapte, dând naștere unei păduri. Apărută pentru prima dată în "Cronicile marțiene", schița de față prezintă sosirea pe Marte a rachetelor și a coloniștilor, care se răspândesc cu repeziciune pe suprafața întregii planete. Scrisă pentru "Cronicile marțiene", povestirea începe cu o discuție în care un bătrân îl informează pe tânărului călător Tomás
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
marțian, aceștia cresc peste noapte, dând naștere unei păduri. Apărută pentru prima dată în "Cronicile marțiene", schița de față prezintă sosirea pe Marte a rachetelor și a coloniștilor, care se răspândesc cu repeziciune pe suprafața întregii planete. Scrisă pentru "Cronicile marțiene", povestirea începe cu o discuție în care un bătrân îl informează pe tânărului călător Tomás Gomez că a venit pe Marte în căutarea ineditului. Ulterior, Tomás îl întâlnește pe marțianul Muhe Ca, fiecare dintre ei văzând planeta Marte așa cum apare
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
a apărut anterior într-o altă publicație. Povestirea descie continuarea colonizării, primului val de pionieri urmându-i americanii din demisolurile și subsolurile New York-ului. Publicată inițial în numărul din iulie 1947 al revistei "Weird Tales", povestirea descrie construirea unui oraș marțian de către coloniști, în dorința de a imita cât mai bine un oraș american. A fost scrisă pentru "Cronicile marțiene". Câțiva băieți se aventurează printre ruinele orașelor marțiene și se joacă folosind diverse obiecte găsite acolo, imaginându-și că acestea reprezintă
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
demisolurile și subsolurile New York-ului. Publicată inițial în numărul din iulie 1947 al revistei "Weird Tales", povestirea descrie construirea unui oraș marțian de către coloniști, în dorința de a imita cât mai bine un oraș american. A fost scrisă pentru "Cronicile marțiene". Câțiva băieți se aventurează printre ruinele orașelor marțiene și se joacă folosind diverse obiecte găsite acolo, imaginându-și că acestea reprezintă diverse lucruri de pe Pământ. Joaca lor grăbită se datorează faptului că, în curând, aceste ruine urmează a fi curățate
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
numărul din iulie 1947 al revistei "Weird Tales", povestirea descrie construirea unui oraș marțian de către coloniști, în dorința de a imita cât mai bine un oraș american. A fost scrisă pentru "Cronicile marțiene". Câțiva băieți se aventurează printre ruinele orașelor marțiene și se joacă folosind diverse obiecte găsite acolo, imaginându-și că acestea reprezintă diverse lucruri de pe Pământ. Joaca lor grăbită se datorează faptului că, în curând, aceste ruine urmează a fi curățate. A fost publicată inițial în numărul din iulie
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
terorizarea negrilor pe timpul nopții. Acest episod reprezintă o descriere acidă a prejudecăților rasiale din America, însă a fost eliminat din ediția apărută în 2001 la Doubleday și cea din 2006 apărută la William Morrow/Harper Collins. Apărută doar în "Cronicile marțiene", povestirea relatează despre ultimele valuri de imigranți și despre denumirea diferitelor locuri de pe Marte cu nume ale astronauților din primele patru expediții (Spender Hill, Driscoll Forest). Titlul original al acestei povestiri publicate în numărul din aprilie 1950 al revistei 'Thrilling
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
sosirea unei organizații guvernamentale de "Climate morale". Bradbury va reveni la această idee în cartea "451ș Fahrenheit". În 2010, Allois, un artist din Los Angeles , a lansat împreună cu Bradbury o ediție ilustrată cuprinzând "Usher" și "Usher II". Publicată în "Cronicile marțiene", povestirea constituie un scurt preludiu pentru cea care o rumează, descriind sosirea imigranților bătrâni pe Marte. Inițial, povestirea a fost publicată în numărul din noiembrie 1949 al revistei "Super Science Stories". LaFarge și soția sa, Anna, și-au făcut o
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
fac ulterior în oraș îi provoacă teamă lui Tom, care apare în ochii tuturor coloniștilot sub forma unei ființe pe care au pierdut-o. Epuizat de constanta schimbare de formă, marțianul moare. Povestirea a apărut pentru prima dată în "Cronicile marțiene" și relatează dialogul dintre un preot și un vânzător de geamantane, în care se menționează iminența războiului nuclear de pe Pământ și opinia că majoritatea coloniștilor vor reveni acolo pentru a da o mână de ajutor. A apărut în numărul din
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
și să îl ucidă. Un alt marțian sosește, dându-le lui Parkhill și soției sale jumătate din planeta Marte în proprietate. Exact atunci, pe Pământ izbucnește războiul nuclear, care pune punct sosirii coloniștilor și afacerii lui Parkhill. Scrisă pentru "Cronicile marțiene", povestirea descrie modul în care coloniștii urmăresc de pe Marte războiul nuclear de pe Pământ. Ei se reped să cumpere tot ce are vânzătorul de geamantane, preocupați să revină pe Pământ pentru a-și ajuta famiilie rămase acolo. Povestirea a fost publicată
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
două povestiri care, deși nu au apărut în ediția originală, au fost incluse în unele dintre reeditările ulterioare. Acestea sunt: Publicată pentru prima dară în numărul din aprilie 1951 al revistei "Imagination", povestirea apare doar în ediția britanică a "Cronicilor marțiene", "The Silver Locusts", în ediția apărută în 1974 la The Heritage Press, în ediția ilustrată apărută în septembrie 1979 la Bantam Books, în "A 40-a ediție aniversară" editată de Doubleday Dell Publishing Group și în ediția din 2001 "Book-of-the-Month
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
fost tradusă în limba română cu titlul "Baloanele de foc". A apărut pentru prima dată în numărul din noiembrie 1952 al revistei "The Magazine of Fantasy and Science Fiction". Ea a fost inclusă doar în ediția din 1974 a "Cronicilor marțiene" publicată de The Heritage Press, în ediția ilustrată apărută în1979 la Bantam Books și în cea din 1997. În forma sa originală, povestirea era datată 2003, integrându-se în cronologia celorlalte povestiri. În ediția din 1997, care decala toate datele
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
lovers waiting for them there. Janice muses on the terrors of space, drinks in last memories of the Earth she will soon be leaving, and compares her situation to that of the pioneer women of the 19th-century American frontier. "Cronicile marțiene: Ediția completă", publicată de Subterranean Press (2010) conține o secțiune intitluată "Celelalte povești marțiene": Boucher și McComas au lăudat "Cronicile" ca fiind "viziunea unui poet asupra istoriei viitoare dincolo de limitele oricărei forme ficționale". În rubrica sa de "Cărți" din "F
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
last memories of the Earth she will soon be leaving, and compares her situation to that of the pioneer women of the 19th-century American frontier. "Cronicile marțiene: Ediția completă", publicată de Subterranean Press (2010) conține o secțiune intitluată "Celelalte povești marțiene": Boucher și McComas au lăudat "Cronicile" ca fiind "viziunea unui poet asupra istoriei viitoare dincolo de limitele oricărei forme ficționale". În rubrica sa de "Cărți" din "F&SF", Damon Knight a inclus "Cronicile marțiene" între cele mai bune 10 cărți SF
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
2010) conține o secțiune intitluată "Celelalte povești marțiene": Boucher și McComas au lăudat "Cronicile" ca fiind "viziunea unui poet asupra istoriei viitoare dincolo de limitele oricărei forme ficționale". În rubrica sa de "Cărți" din "F&SF", Damon Knight a inclus "Cronicile marțiene" între cele mai bune 10 cărți SF ale anilor '50. De cealaltă parte, L. Sprague de Camp a fost de părere că Bradbury va evolua "când se va elibera de sub influența lui Hemingway și Saroyan", plasându-l în "tradiția scriitorilor
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
nu văd nimic bun în epoca mașinilor". Totuși, de Camp recunoaște că "povestirile lui [Bradbury] au un impact emoțional considerabil, care îi va face pe mulți să le iubească". În 1988, studioul sovietic armean Armenfilm a realizat o adaptare "Cronicile marțiene" intitulată "Тринадцатый апостол" ("Al treisprezecelea apostol"), cu Juozas Budraitis, Donatas Banionis și Armen Dzhigarkhanyan în rolurile principale. "Cronicile marțiene" au fost adaptate într-o operă contemporană de către compozitorul Daniel Levy și textierul Elizabeth Margid. Aceasta este singura adaptare muzicală autorizată
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
considerabil, care îi va face pe mulți să le iubească". În 1988, studioul sovietic armean Armenfilm a realizat o adaptare "Cronicile marțiene" intitulată "Тринадцатый апостол" ("Al treisprezecelea apostol"), cu Juozas Budraitis, Donatas Banionis și Armen Dzhigarkhanyan în rolurile principale. "Cronicile marțiene" au fost adaptate într-o operă contemporană de către compozitorul Daniel Levy și textierul Elizabeth Margid. Aceasta este singura adaptare muzicală autorizată de Bradbury, care i-a refuzat pe Lerner și Loewe în anii '60, când i-au cerut pentru prima
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
această operă. Prima lectură a avut loc la Harriet Lake Festival of New Plays care a avut loc în Orlando Shakespeare Theater în 2006, prezentarea având loc în 2008 în timpul sezonului inaugural al Fordham University Lincoln Center Alumni Company. "Cronicile marțiene" au fost adaptate pentru radio în cadrul emisiunii SF "Dimension X", într-o versiune care conține elemente din povestirile "Vara rachetei", "Ylla", "...Și Luna va fi la fel de strălucitoare", "Coloniștii", "Lăcustele", "Țărmul", "Sezonul mort", "Vor veni ploi blânde" și "Picnicul de un
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Is Heaven" (apărută în volum sub titlul "A treia expediție") și "Dwellers in Silence" (apărută în volum sub titlul "Anii cei lungi") au devenit și ele episoade ale emisiunii, ultima într-o versiune care diferă semnificativ de cea din "Cronicile marțiene". În 1975 a fost realizată o lectură prescurtată a povestirilor "Vor veni ploi blânde" și "Usher II", cu Leonard Nimoy în rolul naratorului. În anul 1979, NBC și BBC s-au asociat în vederea realizării unui serial în trei episoade cu
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
a povestirilor "Vor veni ploi blânde" și "Usher II", cu Leonard Nimoy în rolul naratorului. În anul 1979, NBC și BBC s-au asociat în vederea realizării unui serial în trei episoade cu o durată totală de patru ore după "Cronicile marțiene". Cu un scenariu scris de Richard Matheson și regia semnată de Michael Anderson, ecranizarea i-a cuprins pe Rock Hudson în rolul lui Wilder, Darren McGavin în cel al lui Parkhill, Bernadette Peters în cel al Genevievei Selsor, Bernie Casey
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
cel al Părintelui Stone și Barry Morse în cel al lui Hathaway, lor alăturându-li-se și Fritz Weaver. Bradbury a considerat serialul "pur și simplu plicticos". Serialul de televiziune "The Ray Bradbury Theater" a ecranizat câteva povestiri din "Cronicile marțiene", printre care "A treia expediție","Usher II", "...Și Luna va fi la fel de strălucitoare" și "Marțianul". Ulterior a fost lansată o casetă VHS intitulată "Ray Bradbury's Chronicles: The Martian Episodes ", unele ediții conținând trei episoade, iar altele cinci. Câteva povestiri
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
A treia expediție","Usher II", "...Și Luna va fi la fel de strălucitoare" și "Marțianul". Ulterior a fost lansată o casetă VHS intitulată "Ray Bradbury's Chronicles: The Martian Episodes ", unele ediții conținând trei episoade, iar altele cinci. Câteva povestiri ale "Cronicilor marțiene" au fost adaptate în stilul romanelor graficeîn revistele EC Comics, printre ele aflându-se "Vor veni ploi blânde" în Weird Fantasy #17, "Picnicul de un milion de ani" în Weird Fantasy #21 și "Orașele tăcute" în Weird Fantasy #22.
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
neagră ZEPLIN-III, în Laboratorul Subteran Boulby, la o adâncime de 1100 metri. Centrul Britanic pentru Astrobiologie realizează cercetări în laboratorul subteran, unde se studiază organisme extremofile care pot supraviețui unui mediu foarte sărat. Locația este folosită și pentru testarea roverelor marțiene ale NASA.
Mina Boulby () [Corola-website/Science/335726_a_337055]
-
îl poate forma în mintea interlocutorului. Tânărul este ucis în timpul încăierării, iar evadarea pe care o promitea este pierdută pentru totdeauna. Un marțian se lasă cu greu convins să se alăture armatei în scopul invadării Pământului. Sosind la destinație, armata marțiană găsește un loc pașnic, ai cărui oameni sunt curioși, nu agresivi. Protagonistul întâlnește un regizor și înțelege că pământenii vor să exploateze Marte din considerente pecuniare. Încercând să fugă înapoi pe Marte, este călcat de o mașină. Un om încearcă
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
rachetă în care instalează un teatru 3D, convingându-și copii că au plecat, într-adevăr, în spațiu. Ediția britanică apărută în 1952 la Hart-Davis nu cuprinde povestirile "Baloanele de foc", "Exilații" și "Malaxorul", adăugând în schimb "Usher II" din "Cronicile marțiene" și "Locul de joacă" din The Stories of Ray Bradbury'. O ediție apărută în 2001 la William Morrow exclude "Baloanele de foc" și inclue "". Expertul în literatură William Stendhal s-a refugiat pe Marte pentru a scăpa de dictatul de
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
o conștiință colectivă bazată pe suferința lui Wilbur Mercer. Aparițiile televizate ale Matahalei Prietenoase reprezintă a doua religie, desemnată să submineze mercerismul și să permită androizilor să participe la un fel de spiritualitate consumeristă. Androizii sunt folosiți doar pe coloniile marțiene, dar mulți fug pe Pământ, pentru a scăpa de izolarea psihologică și de starea de sclavie. Deși sunt realizați din materiale biologice și nu pot fi deosebiți de oameni din punct de vedere fizic, ei sunt considerați mașini. Vânătorii de
Visează androizii oi electrice? () [Corola-website/Science/320780_a_322109]