KorAP: Find »[drukola/base=marital & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...37 >

902 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

de o parte, pentru că ele sunt, de regulă, etape anterioare divorțului, iar pe de altă parte, pentru a evidenția faptul că ridicarea spectaculoasă a ratei divorțialității în epoca actuală nu înseamnă că a crescut în aceeași măsură și rata dezorganizării maritale; în trecut erau multe cupluri destrămate (informal), dar care din cauza constrângerilor de tot felul nu divorțau. Totuși, datele teoretice, ca și cele empirice sugerează că, deși disrupțiile nondivorțiale nu se ridică la proporția divorțurilor, ele au crescut în societatea modernă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
divorțeze în asemenea proporție? Ironic (și paradoxal), răspunsul este că tocmai de aceea. Adică, dacă cineva se căsătorește din dragoste, ceea ce înseamnă suport emoțional, afecțiune, confort psihologic, de ce să mai continue o conviețuire conjugală în care acestea au dispărut? Sistemul marital fundamentat pe nevoi expresive și mai puțin pe cele instrumentale (economico-productive, instruirea și profesionalizarea copiilor, presiunile grupului și ale familiei extinse etc.) conduce la o mai mare libertate de dizolvare oficială a cuplurilor carențate, urmată de alegerea unui nou partener

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
adică la situația existentă (numărul mare de divorțuri), altfel riscând să devină anacronice și fără credibilitate. Cu cât divorțul este mai răspândit, cu atât devine mai vizibil și acceptat. Oamenii văd la cei din jurul lor cum și-au rezolvat dificultățile maritale prin despărțire legală. Au așadar potențiale modele pentru împrejurări asemănătoare. Treptat, modelul suferinței într-o căsnicie nefericită este înlocuit - la scară de masă în societatea modernă urbană - cu cel în care se începe o nouă viață după dizolvarea mariajului. S-

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Factori explicativi specifici" Și în problematica divorțului, sunt răspândite teoriile de nivel microsocial care practică individualismul metodologic, pornesc adică de la interesele, informațiile și strategiile actorilor individuali. G. Levinger (1979) oferă un model explicativ al disrupției conjugale cu trei dimensiuni: atractivitatea maritală, alternativele existente și barierele ce împiedică disoluția. Indivizii iau decizii în funcție de recompensele și costurile percepute. Se includ factori de natură economică și îndeosebi psihosocială (constrângerile religioase, presiunea rudelor, satisfacții atitudinale și simbolice). Asumpția centrală a teoriei lui G. Becker (1991

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
a teoriei lui G. Becker (1991) este că, prin căsătorie, indivizii încearcă să maximizeze valoarea bunurilor și a comodităților pe timpul vieții ce urmează, să obțină beneficii, fie direct economico-materiale, fie de alt gen (în terminologia lui, „monetare” și „nonmonetare”). Disrupția maritală are loc pentru că informația (despre partener) a fost incompletă sau pentru că au survenit schimbări fundamentale în valoarea acestuia. Divorțurile au loc preponderent în primii ani de căsătorie, deoarece, pe de o parte, după căsătorie informația devine mult mai bogată și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în valoarea acestuia. Divorțurile au loc preponderent în primii ani de căsătorie, deoarece, pe de o parte, după căsătorie informația devine mult mai bogată și apar eventualele incompatibilități, iar pe de altă parte, odată cu trecerea anilor se acumulează un capital marital specific, cum sunt copiii și proprietățile a căror valoare scade, prin disoluție, pentru fiecare. Și întrucât partenerii nu sunt dispuși să piardă în jocul cu viața, ei vor ajunge mai greu la hotărârea de a divorța. Teoria lui G. Becker

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
calitative (vezi capitolul 2). Factorii și variabilele mai specifice ar putea fi grupate în trei mari clase: 1. Variabilele de ordin premarital, dintre care semnificativă în divorțialitate este școlaritatea. Studiile au arătat că școlaritatea sensibil egală a soților descrește disoluția maritală. În ceea ce privește gradul de școlaritate a femeilor, există o legătură nonliniară între școlaritate și divorț: soțiile cu studii superioare divorțează în mai mare măsură decât celelalte, dar în același timp, cel puțin în SUA, și soțiile care nu au reușit să

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
contradicție cu cea anterioară, ce viza venitul și școlaritatea femeilor, deoarece în primul caz statisticile se referă la veniturile pe ansamblul populației, în funcție de statutul socioeconomic. La păturile sărace, destrămarea familiilor este practic mai mare decât numărul divorțurilor pentru că și abandonul marital e mai crescut. Pe lângăexplicația lui G. Becker (1991), se mai invocă faptul că cei din clasele de mijloc și superioare se căsătoresc mai târziu, fiind centrați pe școală și carieră; ei nu se confruntă nici cu dificultățile materiale de

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
sursă de tensiune familială. Pentru divorțialitate contează însă extrem de mult statutul social al părinților și mediul de proveniență. Și cercetările de la noi din țară au relevat că, la o instrucție egală, distanța mare dintre mediile sociale de proveniență produce instabilitate maritală (Mihăilescu, 1983; Bejan, Buruiană, 1989). Ar fi interesant de văzut pentru România și, în general, pentru țările ce se găsesc în tranziția tradițional-modern (și postmodern) dacă se păstrează regularitatea corelației inverse divorțialitate-statut socioeconomic proprie SUA și probabil țărilor dezvoltate în

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
ca mariajele interetnice să fie mai puțin stabile. În general, cu cât distanța culturală dintre partenerii conjugali este mai mare, cu atât și șansele de despărțire sunt sporite. Distanța culturală înseamnă școlaritate, capital cultural, dar și etnie. Diferențieri în disoluția maritală s-au constatat și comparând grupurile etnice între ele. În SUA, cuplurile de culoare sunt mai predispuse la destrămare. Controlându-se variabile-cheie (școlaritatea, statutul socioeconomic, vârsta etc.), s-a evidențiat determinația factorului etnic. Negresele divorțează mai mult, dar mai ales

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
2001). 2. Cercetările concrete care au urmărit efectul variabilelor de investiție s-au concentrat în jurul capitalului domestic (locuință, bunuri), copii și investiții de ordin psihologic. Existența copiilor în căsnicie afectează fundamental hotărârea de a divorța sau nu. Constituind un capital marital specific, a cărui valoare scade prin despărțire, copiii favorizează stabilitatea cuplului. Unele date ale investigațiilor empirice confirmă însă și celălalt efect al prezenței copiilor, și anume scăderea calității viețiide familie, mai ales când sunt copii-problemă (Waite et al., 1985). Nașterile

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
al prezenței copiilor, și anume scăderea calității viețiide familie, mai ales când sunt copii-problemă (Waite et al., 1985). Nașterile premaritale măresc riscul divorțului, dar graviditatea premaritală, nu (Teachman, 1983). Investițiile monetare în locuință și alte bunuri de folosință îndelungată - capitalul marital specific de proprietate - sunt o variabilă relevantă în divorțialitate. Cuplurile ce nu au divorțat au o proprietate comună mult mai valoroasă decât cea a cuplurilor care s-au despărțit (comparația se face în momentul în care cuplul a divorțat). Probabil

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cu risc de despărțire nici nu investesc prea mult în căsnicie. S-ar putea să existe totuși și alți factori, în afara calculelor rațional-economice, care să determine o mare stabilitate conjugală (factori de personalitate, de pildă), concomitent cu acumularea de capital marital. Investițiile psihologice în mariaj (atașament, sentimente, grija față de ceilalți membri ai familiei etc.) au mecanisme și efecte asemănătoare investițiilor economico-monetare: angajându-te mai mult intelectual și emoțional, te costă mai mult despărțirea; atunci când percepi însă neînțelegeri grave și o eventuală

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
față de divorț la copii (Greenberg, Nay, 1982). O altă cercetare (Amato, 1988) nu a găsit însă diferențe semnificative în atitudinea față de divorț, comparând adulții proveniți din familii divorțate cu cei din familii intacte. 3. Factorii pieței (forței de muncă și maritale), reflectați în primul rând în statutul socioeconomic al soților, reprezintă o clasă importantă de variabile în înțelegerea divorțialității. Numeroase studii arată că divorțul are o mai mare incidență în cazul cuplurilor unde soția este angajată în muncă. Determinațiile sunt multiple

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
puțin sau mult mai mult decât de obicei sunt semnificativ mai dispuse la divorț. Schimbările pozitive în condiția socioeconomică a soțului pot avea consecințe contrarii. Câștigând mai bine și având un prestigiu social mai mare, valoarea bărbatului crește pe piața maritală, ceea ce incită la divorț. În același timp, el este mai atractiv pentru propria soție, ceea ce consolidează familia. În unele texte care se ocupă de cauzele divorțului, acestea apar grupate - ceea ce am întreprins și noi, în parte - astfel: cauze generale, factori

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
el este mai atractiv pentru propria soție, ceea ce consolidează familia. În unele texte care se ocupă de cauzele divorțului, acestea apar grupate - ceea ce am întreprins și noi, în parte - astfel: cauze generale, factori specifici (variabile de investiție, piața muncii și maritală etc.), școlaritatea, vârsta, etnia, religia putând fi considerate variabile premaritale. B. Strong, C. DeVault și B. Sayad (1998)realizează următoarea grupare: factori societali (schimbări în natura familiei, integrarea socială, orientare valorică individualistă); factori demografici (statutul ocupațional, venitul, nivelul de școlaritate

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
factorii „obiectivi” la cei „subiectivi” au fost deja descrise, altele urmează în pasajele următoare. 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporaltc " 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporal" În mod tipic, divorțul este punctul final al unui proces de disoluție maritală. El nu poate fi surprins prin date oficiale statistice, așa cum se întâmplă cu divorțialitatea. Studiile pe această temă fac apel la intervievarea subiecților implicați, adică la percepția lor asupra fenomenului. Multe cercetări referitoare la motivele pentru care partenerii conjugali se

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cele efectuate de J. Huber și G. Spitze (1980), au constatat că împărțirea sarcinilor casnice afectează gândul la divorț la femei, dar nu și la bărbați. Alți cercetători (Udry, 1981; Booth et al., 1985) au urmărit corelația dintre percepția alternativelor maritale și resursele obiective (materiale și psihosociale) ale partenerilor, constatând o toleranță mai mare față de disoluție când resursele sunt mai mari și alternativele dorite sunt percepute ca fiind accesibile. O cercetare citată de G. Bryjak și M. Soroka (2001, pp. 200-201

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
valoroasă”. Cel mai bun predictor pentru desfacerea căsătoriei a fost însă scorul ridicat la dimensiunea „deziluzie și dezamăgire cu privire la viața concretă de familie”. Sintetizând rezultatele unei cercetări proprii efectuate în anii 1984-1985 privitoare la percepția surselor de satisfacție și insatisfacție maritală, am arătat că se poate vorbi de un sindrom al incapacității de conviețuire, în centrul căruia se situează „lipsa sentimentelor de dragoste”, consumul exagerat de alcool, asociat cu cheltuirea banilor, distribuirea inechitabilă a sarcinilor gospodărești, violența verbală și fizică, gelozia

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Există mai multe strategii în acest sens: îi spune direct celuilalt, îl lasă să descopere legătura amoroasă, îi face „zile fripte”. D. Vaughan (1986) susține că modelul inițiatorului (depărtarea treptată unilaterală și apoi escaladarea reproșurilor) este valabil atât la cuplurile maritale, cât și la cele nonmaritale (atât la heterosexuali, cât și la homosexuali, bărbați sau femei). Modelul descris de D. Vaughan nu este, desigur, nici pe departe universal, nici măcar în cultura euro-americană contemporană. Așa cum am văzut, despărțirile pot fi și rapide

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în prim-plan de mentalitatea colectivă. La nivelul celor doi parteneri, efectele psihologice depind foarte mult de copii, dacă există sau nu, de investițiile afective făcute în căsnicie, de cine a inițiat divorțul, de valoarea partenerilor pe piața erotică și maritală, de densitatea rețelei de rude și de prieteni ai fiecăruia. Studierea acestor aspecte și eventualele intervenții terapeutice presupun mai mult o abordare ideografică. Divorțialitatea afectează diferențiat femeia și bărbatul. Dacă există copii în căsnicie - iar aceștia (cum se întâmplă de

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
se ferește să fie acuzată de fostul soț, de rudele acestuia, de propriile rude, de cunoscuți și prieteni că își neglijează copilul. Fenomenul de supraprotecție poate avea, la rândul lui, consecințe negative asupra copilului, mai ales cu privire la viitorul lui statut marital, în distribuirea sarcinilor domestice în familia pe care o va avea. În tot cazul, investigarea mai îndeaproape a efectelor divorțului asupra copilului a nuanțat imaginea populară tipică asupra fenomenului, care enunță „bieții copii cu părinți divorțați”, înțelegând prin aceasta că

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Strong, DeVault, Sayad, 1998). De-a lungul anilor s-au adunat argumente solide că e spre binele tuturor părților implicate, și cu deosebire pentru copii, să funcționeze instituția numită medierea divorțului, prin care persoane specializate (asistenți sociali, consultanți și terapeuți maritali sau din alte domenii socioumane) asistă cuplul în timpul și după procesul legal să rezolve într-o manieră cooperantă problemele personale, juridice legate de custodia și întreținerea copiilor. Mediatorul poate fi angajat de cuplul în cauză sau mandatat de tribunal (mai

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
femeie" Chiar și în țările cu o rată foarte ridicată a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc. În SUA, de exemplu, 80% dintre divorțați intră într-un nou mariaj. În 1982, din totalul populației de interval marital, 6,5% dintre persoane erau divorțate, 60,5% erau căsătorite (dintre care aproape 40% recăsătorite), 26% singure și 7% văduve (apud Beth et al., 1985). Din anii ’80 și până în prezent s-a schimbat însă valoarea procentelor, dar tendințele majore

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
bărbați și femei vizavi derecăsătorire. Bărbații se recăsătoresc proporțional mai mult decât femeile. În 1982, în societatea americană, 83% dintre bărbații divorțați erau recăsătoriți, respectiv 75% dintre femei, ceea ce la o populație numeroasă este o diferență mare. Din totalul cuplurilor maritale, 1/5 includeau un soț divorțat. Dintre acestea, în 35% dintre cazuri soțul fusese căsătorit, în 30%, soția, iar în 35%, amândoi (Cherlin, McCarthy, 1985). Disparitatea nu constă însă atât în proporția diferită de recăsătoriți, cât mai ales în vârsta

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]