453 matches
-
lui Kaunitz. Trebuia dar nimicit acest om, a cărui tărie de caracter amenința pe răpitorul patriei sale, trebuia asasinat în taină, fără zgomot. {EminescuOpIX 220} Și astfel s-au și urmat. În locul unde comuna Iași a așezat un sarcofag de marmoră, în locul unde astăzi se ridică pe o columnă bustul nemuritorului martir, acolo s-au întîmplat acea faptă a întunericului, acea mișelie demnă de diplomația veacului trecut, acea nerușinată pălmuire a slăbiciunei și dezbinării poporului românesc. Și într-adevăr, ce rușine
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
capete și cu dinți la margine, și mici plăci în forma cărămizilor, dintr-un fel de lut, amestecat cu părticele de fier. Societatea arheologică din Atena au descoperit, la săpăturile făcute pe coasta de sud a Acropolei, o tablă de marmoră foarte importantă pentru filologie și istorie. Tabla conține o inscripție de 80 de șiruri și anume tractatul ce l-au făcut atenienii cu Chalkis după ce, sub conducerea lui Pericles, supusese Euboea. [1 august 1876] {EminescuOpIX 501} GÎNDACI DE CARTOFI ÎN
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Acesta privește iritat scena) SCHWEINDI: Nu ling eu picioarele alea catastrofale... eu sunt un austriac cu coloană vertebrală și un austriac nu linge picioarele nici unui om, omul austriac poate cel mult să sărute plin de umil respect picioarele împietrite de marmoră ale unei fecioare adevărate cu o demnitate logică, care se află inclusă într-unul ca asta. HERTA: Dar acum și mai de mult sunt eu Fecioara. Am fost așa de deplin însămânțată că nu mai aparțin nimănui. Am ajuns la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la apelul mulțimii, adică la apelul bocancilor ? (MERIDIANUL, An VIII, nr.20 (646), joi, 18 mai 2006, Editorial) TRIBUNALUL (Vaslui) ca loc de veci (!) 13:35, marți 9 sept. Liniște mormântală în Tribunal ! Răcoare pază, uși închise, praf la culoare (!), marmoră, lux, ceva mișcare în unele birouri deja încuiate. Semn de activitate ascunsă ? A trecut un prim an de la inaugurarea somptuoasei clădiri cu față de Parlament european. Cred că lipsește o singură inscripție, pe care Dante, în Divina Comedie o plasează la
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și optzecismului (o adevărată obsesie la basarabeni) în publicația de partid Mesagerul, un săptămânal politic cu o pagină de cultură, redactată - uneori - îngrijit și umplută cu ce dă Dumnezeu... Articolul, intitulat zeflemitor „Coliba cu air condition și cu pragul de marmoră”, este garnisit cu lungi citate alese tendențios din mai mulți autori care minimalizează fenomenul optzecismului și postmodernismului. Samson Noah face cu multă acribie această muncă de selecție, pentru că a rămas dezamăgit de scurta mea replică la un articol publicat tot
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
lor semi-ermetice, drapându-se în călăuz știutor: Turnul se numea Turnul Prințului Fericit, Turnul Perfecțiunii Violate, Turnul Unghiului, Turnul, Turnul Cavalerului Plâns, Turnul Copilului mort, Turnul Blând, Turnul Palid, Turnul Iubitorului Morții: Blum-blum se auzea Viermele căzând cu capul de marmora treptelor: fratele meu, nu-ți pot veni în ajutor! Luminează-ți fața! Privește-mă-n față. Trimiteri retorice similare, grandilocvente, figurează la Minulescu, la Emil Botta și Constant Tonegaru; tumultuosului Cezar Ivănescu colosalizarea îi stă bine; e în natura sa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
închis, Dar părăsit de lume, gîndi-voi cu plăcere. La tine, ah, la tine pierită ca un vis. "189 Și încă două strofe, din poezia Zădarnic șterge vremea: "Zădarnic șterge vremea a gîndurilor urme! În minte-mi ești săpată ca-n marmora cea rece, Uitarea mînă-n noapte a visurilor turme Și toate trec ca vîntul, dar chipul tău nu trece. În veci noaptea și ziua șoptesc în gînd un nume, În veci la pieptu-mi bolnav eu brațele îmi strîng Te caut pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mag neînchipuit de bătrîn și-i cere acestuia să i-o dea înapoi pe Maria, răpită de moarte, că el de-acum se închină Zeilor nordici. Magul coboară de pe tronu-i de piatră și intră cu Arald într-un templu de marmoră neagră, care se află în inima muntelui. Acolo, magul începe a face vrăji, cu o vargă fermecată. După aceste vrăji, Arald vede cum zidul piere, biserica creștină este fulgerată, piatra de pe mormîntul Mariei crapă în două și sare în lături
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nemișcare(5); omagiu(5); de piatră(5); respect(5); veșnic(5); beton(4); nemișcată(4); onoare (4); parc(4); personalitate(4); zid(4); admirație (3); alb(3); albă(3); America(3); cinste(3); drept(3); împietrit(3); libertate(3); de marmoră(3); piatra(3); poet(3); portret(3); război(3); rigiditate(3); simbol(3); statuia Libertății(3); tare(3); artist(2); Avram Iancu(2); celebru(2); chip(2); comemorare(2); creație (2); eleganță (2); față(2); frică(2); importantă(2); încremenire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
al său în raport cu ea, rupând în permanență vraja sau starea elegiacă pe care-o tot invocă, ea intrând în ordinea naturală a lumii. Un oficiu al retoricii cuprinde și lumea dinăuntru: "Mai mori și tu dacă eu mor/ mai strânge marmoră sub tine/ nu fierbe sânge de arțar în eprubete bizantine./ și-a ta e țara și cuvântul/ tot neamul meu e-n cimitir/ pe toți i-a cumpărat pământul/ la târgul negru din Izmir". Mircea Dinescu "Invocație nimănui", Versuri, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
apare explicit ca topos în această viziune conclusivă, "corală", a romanului Fecioarele despletite. Tot atîtea promisiuni pentru romanele următoare, care creează "foyere" ale narațiunii, spații cu potențialitate narativă prin instalarea matrimonială a prințului Maxențiu, ca nou locuitor al palatului "de marmoră albă", în casa Razu, sau "transplantarea" Siei (în casa "nouă" a Rimilor) și a celeilalte fiice, CocaAimée, în noua reședință a mamei (fost Barodin, palatul Walter). Rătăcirea temporară a perechii în devenire Doru Hallipa (alungat de Lenora) și "fosta logodnică
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
intră cu înșelătoarea credință a Trubadurului că peregrinările au atins cuibul matern pentru totdeauna, refuzat fetei la naștere în antecamera morții. Simetria înfățișează, cum se știe, pe Lenora intrată în palatul morții ei apropiate, pe Maxențiu în palatul cavou de marmore albe, casa Razu. O singură "jertfă" fericită în zidirea simbolică, identificarea destinală cu spațiul locuirii sau al edificiului emblemă: Mini. Euforia ei nelimitată o transportă spre îmbrățișarea arhetipului: Își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o destinație similară ...palatului Barodin / Walter. Visul doctorului este de a-l transforma în sanatoriu (sic): "Vedea în închipuire clădirea albă într-un parc vast de brazi. Deocamdată, palatul Razu îi părea a avea minunate calități de sanatoriu, începînd de la marmora albă a exteriorului. Credea că ar fi fost păcat să rămînă un imobil particular. Fără iluzii asupra vindecării prințului, iluziile lui prevedeau vreun testament sau vreo donație." Echivalente "moștenirii" Efraim, căile de "transfer" imaginate de noul aspirant vădesc reluarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
știută, matrimonialăla același palat). Chiar și în varianta naivă a aspirației (justificată prin dezinteres personal), doctorul Răut pune o preseverență familiară cititorului, în trepte: Își aplică tratamentul mai intensiv, transformă încă mai mult apartamentul în laborator. Adesea, scoborînd scara de marmoră, făcea planuri de amenajare a întregului palat, se lăsa tîrît spre anticipări. Nu i se părea exclus ca frumoasa casă Razu să devie cu adevărat un sanatoriu, și dimensiunile mici ale grădinii îl supărau." Subtilitatea sfîrșitului frazei ține de lunecarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
domestice, practice, printre care "aprovizionarea". Itinerariul bărbatului se construiește în continuare cu etape din traseul locativ: "Era drept că de la Dănculeț, din Piața Mare, pînă la moșica Mari, de la căpitanul de intendență cu nevasta cam ușurică, pînă la casa de marmoră a făinarului Razu, Lică nu ducea lipsă de aprovizionare." CASA DE ZID ȘI CASA DE SIMȚIRE Pentru a înțelege traiectoria personajelor, un avertisment explicit însoțește parcursul lor, contînd pe o adevărată depliere de "argumente" materiale, cele care compun habitatul, construit
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
materiale, cele care compun habitatul, construit pentru sine sau dobîndit, al protagoniștilor. Simbolismul parcă primar cu care este investit un detaliu al locuinței poate fi citit și în anticiparea tipică: "În urma lui Mini, Lina rămăsese pe loc, fixînd treptele de marmoră cu un aer prostănac. Acolo, în acele trepte, i se părea închisă toată problema acelei case noi, cu nemulțumirile și necazurile ei." Altfel spus, întreaga istorie de povestit în romanul abia deschis. Preocupată de interioritatea personajelor, însă cu o distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
s. n.)." FASCINAȚIA ASCUNSULUI ...generează, în romanul privirii nesățioase, veritabile puneri în scenă ale actului perceptiv. Universul Hortensiei Papadat-Bengescu se alcătuiește din viziuni arhitectural-ambientale întretăiate: camera de primire, salonul de boală și salonul de bal (reunite în palatul Walter), palatul de marmoră...mortuar (reședința Razu / Maxențiu), sanatoriul luminat de candelabre, pe jumătate confiscat de colecțiile muzeului, "apartamentul sanitar" al prințului tuberculos spații paradoxale, impregnate de "originalitatea" compromisului existențial. Spații devia(n)te, în care impuritatea se acomodează structural lumii personajelor. Viziunea "casei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și-a înjunghiat soțul, ea îi cere lui Pietro s-o ucidă cu mâna lui: "pentru că vina mea nu poate fi spălată decât prin sânge". În final, privește spre iubitul care o părăsește și "se prăbușește moale pe podeaua de marmoră". BIBLIOGRAFIE: Crohmălniceanu, Ov. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I. Editura Minerva, București, 1972; Crohmălniceanu, Ov. S., Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, Editura Cartea Românească, București, 1984; Călin Liviu, Camil Petrescu între oglinzi paralele, Editura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o existență dispărută. Ladima se redefinește ca o axă actanțială ce străbate întregul episod din camera Emiliei, care este, în fond, miezul romanului: Acum îl vedeam în fotografia veche, deși murise numai acum trei luni, ca pe o cruce de marmoră, încadrată în ramă de sârmă galbenă. Dar tot nu-mi vine să cred că dedesubt în pachet, e cu adevărat îngropat misterul lui, căci a fi iubit femeia de lângă mine e a fi îngropat sufletește"166. Fred dezvăluie o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu umor a păduricilor din scena înotului (29 septembrie 1975) ca fiind spațiul creșterii neîncetate a bureților sau imaginea liniștitoare a răchiților umbroase este un contrapunct în polifonia lichidului nefast apa îngroșată "constituită din filoane de culori diferite, ca o marmoră", care "se materializează în asemenea măsură încât poate fi disecată cu ajutorul unui cuțit". Un univers dominat de culori abisale (verdele, violetul), îndrăgite de Poe, Gogol, Lermontov, "echivalent simbolic al perfidiei"109. 1. (En) vie, en rose Le roman de la rose
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
urmă, dar grosimea și întinderea acestui granit, până acum, nu s-au cercat, nici descoperit. 24-le. Gnais, granite veine ou gneis, se compune din feldspat și glimer și formează acoperișul granitului arătat mai sus, pe muntele Rarăul. 25-le. Marmoră, marbre salin ou calcaire-primitif, primitive or granular limestone, trüm-mermarmor; această marmoră se găsește în feliurite varietăți și anume rosea, roșu-nchis, alb cu vine roșe și cenușiu și formează stânci colosale pe muntele Rarăul, lângă părăul Tonci și a Năruiturei
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
au cercat, nici descoperit. 24-le. Gnais, granite veine ou gneis, se compune din feldspat și glimer și formează acoperișul granitului arătat mai sus, pe muntele Rarăul. 25-le. Marmoră, marbre salin ou calcaire-primitif, primitive or granular limestone, trüm-mermarmor; această marmoră se găsește în feliurite varietăți și anume rosea, roșu-nchis, alb cu vine roșe și cenușiu și formează stânci colosale pe muntele Rarăul, lângă părăul Tonci și a Năruiturei. 26-le. Albit vel orthose, felspar, feldspath, care samănă cu marmora
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
marmoră se găsește în feliurite varietăți și anume rosea, roșu-nchis, alb cu vine roșe și cenușiu și formează stânci colosale pe muntele Rarăul, lângă părăul Tonci și a Năruiturei. 26-le. Albit vel orthose, felspar, feldspath, care samănă cu marmora cea mai curată, dar mai vârtoasă și albă ca omătul, formează în lungime de câteva sute stânjini stânci nalte de vro 50 stânjini și anume în valea Bernaru, mai sus de Cheia, pe moșia Broșteni. 27-le. Porphire piroxenique, melaphyre
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
luni de zile, petrecând și cercetând o mare parte a munților, deși nu ave mineri întru agiutor unei aseminea lucrări, totuși au înfățoșat rezultaturi foarte împăcătoare. Din această lucrare, s-au discoperit deodată că acest pământ are câteva soiuri de marmoră albă, vânoasă și roșie, precum și iaspis prețios, îmbelșugate miniere de Realgar, piatră acră, frumos pământ de porțelană și spat, etc. Pre lângă aceste, osebite ape minerale și locale îndemânatice, cu mănoase materialuri pentru așezarea fabricilor de steclă ș.a. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
decadente pe care o pune în ecuație estetică piesa lui Oscar Wilde, focalizând momentul climactic al sărutului mortifer, iar veșmântul de pietre prețioase care o lasă dezgolită pe această făptură malefică deschide posibilitatea unei influențe din pictura lui Moreau. "Pe marmora poleită a curtei unui palat oriental, curte ce se înconjoară de înșiruirea sveltă a unor svelte colonade, s-a așezat albă și goală sub găteala podoabelor de pietre prețioase, perversa Salomee... Și călăul cu sabia picurând de sânge i-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]