266 matches
-
au supraviețuit și s-au adaptat în Australia. Monotremele au fost apărut în Australia la începutul erei Cretacice, cu 145-99 milioane de ani in urma, iar marsupialele și mamiferele placentare au apărut în Eocen, acum 56-34 milioane de ani. Deși marsupialele și mamiferele placentare au coexistat în Australia în Eocen, numai marsupialele au supraviețuit până în ziua de astăzi. Mamiferele placentare au reapărut în Australia în Miocen, cănd Indonezia s-a apropiat de Australia, liliecii și rozătoarele începând să apară pe continentul
Fauna Australiei () [Corola-website/Science/316103_a_317432]
-
apărut în Australia la începutul erei Cretacice, cu 145-99 milioane de ani in urma, iar marsupialele și mamiferele placentare au apărut în Eocen, acum 56-34 milioane de ani. Deși marsupialele și mamiferele placentare au coexistat în Australia în Eocen, numai marsupialele au supraviețuit până în ziua de astăzi. Mamiferele placentare au reapărut în Australia în Miocen, cănd Indonezia s-a apropiat de Australia, liliecii și rozătoarele începând să apară pe continentul australina. Marsupialele au evoluat pentru a umple nișele ecologice specifice. De
Fauna Australiei () [Corola-website/Science/316103_a_317432]
-
mamiferele placentare au coexistat în Australia în Eocen, numai marsupialele au supraviețuit până în ziua de astăzi. Mamiferele placentare au reapărut în Australia în Miocen, cănd Indonezia s-a apropiat de Australia, liliecii și rozătoarele începând să apară pe continentul australina. Marsupialele au evoluat pentru a umple nișele ecologice specifice. De exemplu, Tigru tasmanian seamănă foarte mult cu canidele; oposumii și veverițele zburătoare au calități similare care le permite adaptarea la un stil de viață arboricol, iar numbat și furnicarii sunt ambii
Fauna Australiei () [Corola-website/Science/316103_a_317432]
-
(acronim pentru formularea engleză "Sex-determining Region Y", tradusă ca "regiunea determinantă a sexului de pe cromozomul Y") este o genă situată pe cromozomul Y implicată în determinismul sexului la organismelor aparținând subclasei Theria a mamiferelor (mamifere placentare, Eutheria, și marsupiale, Metatheria). Această genă, formată dintr-un singur exon (monoexonică), codifică un factor de transcriere care este un membru al familiei de proteine HMG-box ("high mobility group box" în engleză), proteine ce conțin un domeniu proteic de tip „deget de zinc
SRY () [Corola-website/Science/321718_a_323047]
-
s-a produs după separarea ramurilor corespunzătoare organismelor aparținând subclaselor Prototheria (monotreme) și Theria. Organismele monotreme nu au gena "SRY" și au un sistem de determinare al sexului de tip ZW implicând probabil gena "DMRT1", în timp ce organismele aparținând subclasei Theria (marsupiale și mamiferele placentare) utilizează sistemul XY de determinare a sexului. SRY este o genă a cărei evoluție s-a produs mai rapid decât evoluția celorlalte gene .
SRY () [Corola-website/Science/321718_a_323047]
-
număr semnificativ mai mare decât al oamenilor, a dispărut iar multe dintre speciile mai mici au fost au fost exterminate și ele. În total, aproape 60 de specii diferite de vertebrate au dispărut, printre acestea familia diprotodonului (o specie de marsupiali ierbivori masivi, asemănători hipopotamului), câteva specii de păsări mari nezburătoare, canguri carnivori, o șopârlă de cinci metri lungime și Meiolania, o uriașă țestoasă de dimensiunile unui automobil mai mic. Cauza directă a extincției în masă este necunoscută cu certitudine: poate
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
speciile de pești de apă dulce, 76% dintre speciile de amfibieni, 33% dintre speciile de mamifere și 30% dintre speciile de păsări sunt endemice. Un exemplu în acest sens este '"monito del monte" ("dromiciops gliroides"), o specie endemică de mamifer marsupial, singurul reprezentant actual al ordinului Microbiotheria. Zona marină din nord-vestul insulei Chiloé se caracterizează printr-o faună marină variată, ce include balene albastre, balene nordice, balene cu cocoașă, delfini de Chile și delfini Peale ("Lagenorhynchus australis", o specie găsită doar
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
s-au găsit în tractul digestiv al multor ierbivore dispărute, găzduiesc mutual bacterii ce ajută animalele să digere moleculele de celuloză ce se găsesc în plante. Este prezent pe scară largă la Euarchontoglires și, de asemenea, a evoluat independent la marsupialele diprotodonte, monotreme și este foarte divers în mărime și formă. Un posibil scenariu pentru progresia de la un cecum complet funcțional la apendicele actual uman a fost înaintat de Charles Darwin. El a sugerat că apendicele a fost folosit pentru digerarea
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
cecum aparent (ca la monotreme), fie o joncțiune distinctă între cecum și formațiunea asemănătoare apendicelui (ca la koala). Un apendice cecal a evoluat independent cel puțin de două ori și aparent reprezintă încă un alt exemplu al convergenței morfologice între marsupialele australiene și mamiferele placentare din restul lumii. Deși aparent apendicele a fost pierdut de multe specii, a fost de asemenea menținut pentru mai mult de 80 de milioane de ani la cel puțin o cladă. Într-un jurnal mai recent
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
În schimbul unui șiling, i-au făcut o demonstrație de aruncarea suliței, iar el a constatat cu tristețe cum numărul lor scade rapid. La o fermă mare de ovine, a plecat la vânătoare cu un grup, și a prin sprimul său marsupial, un "potoroo" (cangur-șobolan). Reflectând asupra ciudatelor animale din această țară, el s-a gândit că un necredincios „ar putea exclama: «Desigur, doi creatori diferiți trebuie să fi lucrat; obiectul muncii lor trebuie să fi fost, totuși, același & sigur scopul în
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
prosperau cu noi specii, cum ar fi "Tyrannosaurus", "Ankylosaurus", "Triceratops" și hadrozaurii care dominau lanțul trofic. Pterozaurii, reptilele zburătoare, încep să piardă bătălia cu păsările care sunt mai bine adaptate la zbor. Ultimul pterozaur care a dispărut a fost "Quetzalcoatlus". Marsupialele s-au dezvoltat în pădurile de conifere mari ca necrofagi. În oceane pe lângă Mozazauri se dezvoltă și pleziozauri uriași cum ar fi "Elasmosaurus". Apar primele plante cu flori. La sfârșitul Cretacicului, regiunea vulcanică denumită Capcanele Deccan, și alte erupții vulcanice
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
târziu a văzut renașterea anotimpurilor care au provocat extinderea zonelor savană împreună cu dezvoltarea ierbii. Oligocenul a durat 10 milioane de ani. S-a caracterizat prin extinderea ierbii care a dus la dezvoltarea multor specii noi, inclusiv primii elefanți, pisici, câini, marsupiale și multe alte specii încă răspândite și astăzi. Multe alte specii de plante au evoluat în această perioadă cum ar fi copacii veșnic verzi. Mamiferele au continuat să crească din ce în ce mai mari. "Paraceratherium", cel mai mare mamifer de uscat care a
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
fost avansate pentru a explica avantajul existenței osului penian la unele specii, dar nici una dintre ele nu este acceptată în unanimitate. Osul penian este prezent la 5 ordine de mamifere: Este absent la ordinele: lagomorfe (iepuri), cetacee (balene, cașaloți, delfini), marsupiale, și la familiile bovide, ecvide și cervide. Osul penian este un os heterotopic, adică nu este legat de restul scheletului. Echivalentul feminin al osului penian este osul clitorisului (os clitoridis) sau baubellum. Osul penian se află în mijlocul țesuturilor erectile ale
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
și Albrecht, și a fost bine studiat în 1883 de către Bardeleben, care l-a numit osul trigon. Osul trigon există în mod normal la un număr mare de vertebrate inferioare, în special la axolotl. El se întâlnește destul de frecvent la marsupiale. Corpul talusului formează cu colul talusului două unghiuri: unghiul de înclinație și unghiul de declinație, unghiuri ce se formează prin faptul că, la talus, colul nu continuă direcția corpului, ci este înclinat în jos și medial. Aceste două unghiuri se
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Stieda, Shepherd și Albrecht, și a fost bine studiat în 1883 de către Bardeleben, care l-a numit osul trigon. există în mod normal la un număr mare de vertebrate inferioare, în special la axolotl. El se întâlnește destul de frecvent la marsupiale. După cum sugerează și numele, osul trigon are de obicei o formă triunghiulară, cu 3 fețe (anterioară, inferioară și posterioară), dar poate avea și o formă rotunjită sau ovală. Osul trigon este compus dintr-o parte corticală periferică și un centru
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
20-30 de ani, este de părere Hendrik Poinar, specialist în genetica evoluției și ADN-ului vechi, de la Universitatea canadiană McMaster, după cum relatează AFP. Și reînvierile nu s-ar opri la mamuți, ar mai fi vorba și despre tigrul tasmanian, un marsupial carnivor dispărut în anii 1930, pasărea dodo, care nu a mai fost văzută de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Suporterii „reînvierilor” au bifat un succes minor în anul 2009 cand s-a reușit clonarea unui muflon de Pirinei pornind de la
Arca lui Noe, ascunsă în ADN () [Corola-website/Journalistic/105107_a_106399]