260 matches
-
(în ) este un vulcan activ din departamentul francez Martinica, care a intrat în istorie după erupția violentă petrecută în dimineața zilei de 8 mai 1902. Erupția a dus la producerea unui tsunami care a inundat orașul Saint-Pierre. O laterală a vulcanului s-a prăbușit, ducând la eliberarea de noroi
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
mai 1902. Erupția a dus la producerea unui tsunami care a inundat orașul Saint-Pierre. O laterală a vulcanului s-a prăbușit, ducând la eliberarea de noroi și apă fierbinte peste fermele de zahăr și îngropând oamenii de vii. Erupția din Martinica a făcut cele mai multe victime dintre toate erupțiile din secolul XX, cu un total de 29.000 de morți. este un stratovulcan care emite magmă prea vâscoasă pentru a produce scurgeri. Această magmă formează domuri de lavă în partea de sus
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
domuri de lavă în partea de sus a vulcanului, domuri a căror creștere este întreruptă periodic de alunecări de teren sau de explozii de gaze. În anul 1902, localitatea Saint-Pierre era socotită a fi cel mai mare oraș al insulei Martinica, centru comercial important din Marea Caraibilor. La 8 km de localitate se află Muntele Pelée, ce se traduce „Muntele Pleșuv”, vulcan considerat stins de multă vreme. Craterul ce se află la o înălțime de 1.400 m găzduia un lac
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
Spiegel" ("Oglinda"), și-a condus flota formată din 13 nave în Golful Carlisle, distrugând multe dintre navele engleze staționate acolo. Incapabil să aducă la tăcere tunurile engleze și pentru că vasele sale fuseseră afectate considerabil, s-a retras în colonia franceză Martinica pentru reparații. Navigând spre nord din Martinica, De Ruyter a capturat mai multe vase engleze și a furnizat provizii coloniei olandeze de la Sint Eustatius. Având în vedere pagubele suportate, a decis un atac asupra New York-ului (fostul New Amsterdam) pentru
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
din 13 nave în Golful Carlisle, distrugând multe dintre navele engleze staționate acolo. Incapabil să aducă la tăcere tunurile engleze și pentru că vasele sale fuseseră afectate considerabil, s-a retras în colonia franceză Martinica pentru reparații. Navigând spre nord din Martinica, De Ruyter a capturat mai multe vase engleze și a furnizat provizii coloniei olandeze de la Sint Eustatius. Având în vedere pagubele suportate, a decis un atac asupra New York-ului (fostul New Amsterdam) pentru a cuceri Noua Olandă. S-a îndreptat
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Noul grad de locotenent-amiral-general a fost creat special pentru el în februarie 1673 când noul Stadtholder William al III-lea de Orania a devenit amiral-general. Purtând iarăși bătălii în Caraibe, de această dată împotriva francezilor, De Ruyter a sosit în Martinica la bordul navei sale amiral "De Zeven Provinciën" pe 19 iulie 1674. A condus o flotă importantă formată din 18 nave de război, nouă nave de transport și 15 nave de transport trupe cu 3.400 de soldați. Când a
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
(n. 20 octombrie 1980, Fort-de-France, Martinica) este un fost scrimer francez specializat pe spadă, laureat cu trei medalii olimpice, inclusiv două de aur. A fost campion mondial la individual în 2007 și campion european pe echipe în 2008. s-a născut în Martinica, un departament de peste
Fabrice Jeannet () [Corola-website/Science/334819_a_336148]
-
octombrie 1980, Fort-de-France, Martinica) este un fost scrimer francez specializat pe spadă, laureat cu trei medalii olimpice, inclusiv două de aur. A fost campion mondial la individual în 2007 și campion european pe echipe în 2008. s-a născut în Martinica, un departament de peste mări al Franței care i-a și produs pe campionii de scrimă Maureen Nisima și Jean-Michel Lucenay. El s-a apucat de scrimă la vârsta de patru ani în orașul său natal, la clubul AEF, împreună cu fratele
Fabrice Jeannet () [Corola-website/Science/334819_a_336148]
-
care el a fost unul dintre primii și cei mai buni specialiști, este atestată de mai mult de o sută de lucrări dedicate ciupercilor din Brazilia, Patagonia, China, Congo, Costa Rica, Cuba, Ecuador, Insulele Gambier, Guadelupa, Guyana, India, Japonia, Java, Louisiana, Martinica, Mexic, Noua Caledonie, Filipine, Tibet, Tonkin, Tunisia și Venezuela. Toate rezultatele cercetărilor sale le-a documentat în mai mult de 260 de publicații cu mai mult de 3000 desene și acuarele de înaltă precizie (moștenite de fiica lui și dăruite muzeului
Narcisse Théophile Patouillard () [Corola-website/Science/337548_a_338877]
-
cu [[zoofite]] și [[Fosilă|fosile]] la Viena. La [[Marseille]] a făcut cunoștință cu cunoscutul geograf și matematician francez [[Charles Marie de La Condamine]] și la [[Montpellier]] cu celebrul filozof francez [[Claude Adrien Helvétius]]. Timp de aproape cinci ani, savantul a vizitat [[Martinica]], [[Sint Eustatius|St. Eustache]], [[Insula Sfântul Martin]], [[Guadelupa]], [[Sfântul Kitts]], [[Curaçao]], [[Hispaniola]], [[Jamaica]] până la [[Cartagena de Indias|Cartagena]] și pe călătoria de întoarcere [[Cuba]]. În ziua de 17 iulie 1759, Jacquin s-a întors aducând multe plante medicinale, folositoare ( de
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]