495 matches
-
23, 47, 148, 222 limitele creșterii, 262, 263, 264 logica interacțiunii, 47 luarea deciziei, 177, 189, 210 mari puteri, 26, 53, 96, 101, 155 marxism, 21, 25, 27, 39, 40, 98, 127, 129, 142-154 marxism al Lumii a treia, 139 marxism-leninism, 137 masculinitate, 44, 242, 250 mass media, 102, 103, 112, 115, 126 materialism, 224 materii prime, 90, 262 materialism istoric, 136, 137, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 153 mediu, 27, 41, 58, 98, 175, 210, 257, 258, 260
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
discuție calitatea mesajului său de a fi universal teoreticianul politic francez ajungea la concluzia că, la nivelul anilor '50, "lumea liberă ar comite o eroare fatală, dacă ar crede că posedă o ideologie unică și că aceasta este comparabilă cu marxism-leninismul"445. Cu alte cuvinte, printr-o astfel de idee, Raymond Aron lăsa cale deschisă tuturor concepțiilor interesate să constate dificultatea ca ideologia să mai poată fi menținută, chiar și în mod artificial, "în viață". Drept urmare, ideea "sfârșitului ideologiei" a ocupat
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
susținut prin modele locale). Tipologia acestuia îl prezenta invariabil ca originar dintr-o familie de muncitori sau țărani (neadevărat, de multe ori ilegaliștii "reali" fiind marginali, burghezi ori chiar membri ai elitei), confruntat de timpuriu cu greutățile vieții, inițiat în marxism-leninism de către un tovarăș mai vârstnic, dedicat în totalitate luptei revoluționare, partidului și poporului, nedescurajat nici prin privarea de libertate, nici prin tortură, puritatea sângelui tânăr justificând idealurile, de altfel suficient de modeste încât să nu atenteze la poziția liderului.873
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
liderii politici. Totuși, nu au fost eliminate toate organizațiile societății civile, iar în 1929 s-a negociat un tratat cu Vaticanul care a acordat Bisericii Catolice un rol important în Italia fascistă. Ideologia fascismului italian era mai puțin cuprinzătoare decît marxism-leninismul sau nazismul, iar aplicarea ei mai puțin crudă. Invazia aliaților în sudul Italiei, în 1943, a fost urmată de demiterea lui Mussolini de către rege; noul guvern italian s-a predat în fața armatelor anglo-americane. Atunci cînd au negociat o nouă constituție
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
puternic identitatea și limba națională. Din motive diferite, se așteaptă ca și cetățenii unei democrații stabile să demonstreze un consens în favoarea regimului democratic. Regimurile comuniste au suprimat idealurile naționaliste, punînd în schimb accent pe angajamentul uniform față de idealurile multinaționale ale marxism-leninismului. Atunci cînd cercetătorii expun teorii generale despre transformarea post-comunistă fără a face referire la date din sondaje, există tendința de a presupune o uniformitate de opinie, în interiorul unei țări. Datele empirice ale BND arată însă că în fiecare țară există
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
țări moderne în sensul în care fusese folosit termenul de către Max Weber (1947) și țări moderne în sensul marxist-leninist. Din această ultimă perspectivă, societățile industriale avansate din capitalismul tîrziu nu erau moderne, ci erau decadente și menite să se prăbușească. Marxism-leninismul era singura doctrină modernă cu adevărat, iar Uniunea Sovietică exponentul ei principal. Cele două sisteme erau, cel puțin, "diferențial moderne"; în termenii științei sociale weberiene, sistemul comunist era mai mult decît atît, era anti-modern. Societățile comuniste au avut două elemente
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de cel dintr-o societate occidentală post-modernă. Școlile puneau accent pe știință și obiecte de studiu cu caracter tehnic, în care învățarea și aplicarea cunoștințelor acumulate erau apreciate mai mult decît o minte iscoditoare. În plus, existau obiecte obligatorii ca marxism-leninismul, menite să îndoctrineze tinerii cu idealurile socialiste. Calitatea de membru în organizația tinerilor comuniști era practic obligatorie (cf. Volgyes, 1975). Însă, îndoctrinarea forțată cu un anumit set de valori, fie ele politice sau religioase, îi face pe tinerii refractari la
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
nivelul la care o valorizează, în comparație cu alte identități mai cosmopolite, iar într-o democrație oamenii cu aceeași identitate națională sînt liberi să se împartă după alte criterii. Regimurile comuniste erau în mod ideologic antinaționaliste, încurajînd un cosmopolitism centrat pe Moscova. Marxism-leninismul a fost proclamat drept filosofie universală, ceea ce făcea naționalismul perimat. Ca reacție împotriva "modernizării" în stilul Moscovei, oamenii se puteau identifica cu simboluri naționale, democratice sau nedemocratice (cf. Gellner, 1983). Însă izolarea de curentul principal al Europei a făcut ca
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
regimurile socialiste au instrumentalizat la rându-le școala în sensul propriilor programe de antropomorfoză politică. Crearea "omului nou" (în specia homo sovieticus), un proiect urmărit și de filosofiile politice de extrema dreapta, a devenit noua finalitate a educației în spiritul marxism-leninismului. În fine, noua ordine politică postdecembristă, după un deceniu de inerție, s-au angajat din ce în ce mai ferm în direcția modelării lui homo europaeus, a cetățeanului cu identitate postnațională. Toate aceste programe identitare lansate de autoritățile politice în decursul timpului au presupus
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoric al românismului este înlăturată de ideea socială a luptei de clasă fără considerente naționale. Iar principiul motric al istoriei devine din lupta pentru împlinirea idealului național în lupta clasei muncitoare pentru idealul egalitar. "Chestiunea națională" în avangarda teoretică a marxism-leninismului. Istoricul relației dintre teoria marxistă și chestiunea națională este povestea unei acomodări progresive a naționalismului în interiorul cadrelor doctrinare ale marxismului. Începutul a fost, însă, marcat de conștiința deplină a ireconciliabilității principiale dintre comunism și naționalism. În Manifestul Partidului Comunist, K.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conținutul noțiunii de patriotism, supus "denaturării" de către forțele reacționare ale vechii orânduiri sociale. Conținutul îndreptat al noțiunii este, desigur, patriotismul socialist, "organic legat de internaționalismul proletar" (p. 10). Antinaționalismul implicit al doctrinei internaționalismului proletar elaborat în avangarda reflecției teoretice a marxism-leninismului a fost încorporat în literatura didactică românească sub forma patriotismului socialist. Prin impunerea tactică a dreptului de autodeterminare națională în agenda politică a socialismului, antinaționalismul manifest al marxismului radical a fost diluat. Însă acceptarea ideii naționale s-a realizat doar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rezultatul direct al compromisului ideologic al comunismului principial în fața presiunii exercitate de "chestiunea națională". Fundația patriotismului socialist rezidă în formula marxistă "național în formă, socialist în conținut", formulă ce trebuie înțeleasă în sensul subordonării principiului național celui de clasă: "Clasicii marxism-leninismului au arătat că chestiunea națională trebue privită în legătură cu sarcinile clasei muncitoare și că ea se subordonează întotdeauna sarcinii principale a clasei muncitoare: desființarea exploatării capitaliste și instaurarea orânduirii socialiste" (Roller, 1952, pp. 752-753). La fel ca întreaga concepție a trecutului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de asuprire a popoarelor". Zvâcul antinaționalist al doctrinei comuniste se face simțit prin catalogarea naționalismului drept "cel mai primejdios dușman al unității celor ce muncesc în lupta pentru interesele lor de clasă" (Roller, 1952, p. 753). Antidotul pe care clasicii marxism-leninismului l-au imaginat pentru combaterea naționalismului, iar comuniștii români îl administrează ideologic, este internaționalismul proletar, "arma cea mai puternică a clasei muncitoare și a tuturor oamenilor muncii împotriva oricărei forme a șovinismului, oricărei asupriri naționale și exploatări de clasă" (Roller
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost scoasă în evidență de refractaritatea de aliniere la noile politici reformatoare inițiate de M. Gorbaciov (perestroika și glasnost) în ideea salvgardării sistemului socialist prin înnoire, dezgheț și reformă. Condamnând cu vehemență reformele lansate de PCUS ca erezii ale marxism-leninismului și abateri impardonabile de la linia cea dreaptă în construirea comunismului, Ceaușescu s-a zbătut să conserve în continuare structurile osificate ale regimului pe care l-a construit. În 1989, precipitate de politicile novatoare ale lui Gorbaciov, revoluțiile izbucnite în partea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
manualelor școlare de istorie publicate în perioada regimului comunist nu apar pe copertele cărților, ci doar pe pagina de gardă. Însă, dată fiind "științificitatea" materialismului dialectic, ce rost ar și avea să apară numele autorilor, devreme ce glasul obiectiv al marxism-leninismului nu are nevoie de "portavoci" auctoriale pentru a se face auzit? Fiind produsul absolut al științei obiective, istoria României nu are nevoie de autori. În anii '80 se conturează noua logică național-comunistă de periodizare a trecutului românesc: • Istoria antică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
justificare istorică și un caracter de eliberare națională, deși, în ansamblu, ca fenomen general, primul război mondial a fost un război imperialist (Hurezeanu et al., 1988, p. 194, subl. n.). Doctrina marxist-leninistă face din ce în ce mai multe concesii ideologiei naționaliste. În fapt, marxism-leninismul, deși păstrat în retorica oficială drept cadrul de referință teoretic al interpretării istorice, este aproape complet acomodat (și atrofiat) în metastructura naționalistă. Acest lucru este cel mai puternic vizibil în reafirmarea unității naționale în fața unității proletare, care deși continuă să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trecutului s-a distanțat parțial de modelul Roller al internaționalismului proletar (i.e., a antinaționalismului), păstrând totuși perspectiva sovieto-centrică; ii) acutizarea progresivă a reformei într-o revoluție mnemonică autentică. Manualele de istorie publicate în perioada 1964-1971 continuă parțial linia dură a marxism-leninismului trasată de paradigma Roller, în același timp în care elementul național este reasimilat. Discursul istoriografic nu a fost restructurat din temelii, ci doar parțial recalibrat. În această perioadă de tranziție, principiile călăuzitoare care ghidează întregul demers de construire socială a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al cunoașterii, fundamentat pe credința nelimitată în puterile rațiunii umane de a concepe planuri de schimbare socială și de a determina, astfel, un rapid și eficient progres social. În plan politic, avem de-a face, mai cu seamă în cazul marxism-leninismului, cu o concepție revoluționară asupra societății, viziune care a fost temperată, însă, în contextul intelectual și ideologic al social-democrației contemporane, începând cu cea de a doua jumătate a secolului trecut. Întregistrarea acestor aspecte negative ale ideologiei socialiste nu anulează, însă
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
52 Ibidem, pp. 202-203. 53 În comunism, tineretul era educat "raționalist", cu lucrări în tiraje de masă precum Cugetări despre religie sau Biblia hazlie, cărora era greu să nu le dai dreptate, când găseai reflecții semnate nu doar de clasicii marxism-leninismului, ci și de Heraclit, Epicur, Cicero, Leonardo da Vinci, Ommar Khayyam, Th. Hobbes, Voltaire, Goethe, Shelley, Heine, Arghezi, Zola, N. Bălcescu, V. Hugo, M. Twain, B. Russel, V. Babeș, J. Swift, Anatole France, Giordano Bruno, Eminescu ș. a. m. d., într-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Le Rocher, 2006]) și Communisme en France (Comunismul în Franța [ICES/Cujas, 2007]). Secvențele: Comunismul în chestiune; Momente cruciale: 1789-1871: Revoluțiile franceze; 1917-1922: Revoluția din Octombrie. Articole în dicționar: Adeziune; Asia; Bolșevic/bolșevism; Război civil; Omul nou; Internaționale; Lenin; Leninism/marxism-leninism/stalinism; Marx-Engels; Mișcarea comunistă internațională; Rivalități comuniste; Partid/partid-stat; Proces; Revoluționari ruși; Strategie/tactică; Teroare; Tito. BRICE COUTURIER, profesor de științe politice la Universitatea Marne-la-Vallîe și producător la France Culture (emisiunile „Dorință de Europa”, „Cauza comună”, „Contraexpertiză” și „Boabe de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Robespirre între Turbați și Indulgenți. Totuși, cam aici se opresc referințele care au comandat comportamentul conducătorilor bolșevici. într-adevăr, chiar și în faza ei extremă, Revoluției Franceze îi lipsesc două caracteristici fundamentale al bolșevismului*: ideologia - marxismul* - devenită dogmă și ortodoxie* - marxism-leninismul; și organizația revoluționarilor de profesie. Or, articularea acestei ideologii la această organizație este cea care tutelează nașterea, odată cu crearea Partidului bolșevic, a totalitarismului* - o specificitate a secolului XX. Asta n-a împiedicat PCF* să recupereze exemplul Revoluției Franceze. Dacă, până în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Armata Roșie, fapt care a subliniat divorțul din ce în ce mai profund dintre societate și partidul-stat perceput ca un corp străin - „Ei și Noi”. și, mai ales revoltele societăților poloneză și ungară marchează eșecul îndoctrinării tineretului, obligat până atunci să urmeze cursuri de marxism-leninism*. Dacă PCF se menține pe poziții ortodoxe - el vorbește de „raportul atribuit lui N. Hrușciov iar l’Humanitî titrează, după zdrobirea insurecției: „Surâsul Budapestei” -, PCI* se angajează pe calea „policentrismului”, în vreme ce PC din Marea Britanie nu rezistă contestației interne. în afară de aceasta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încheia un legământ mult mai solemn decât la intrarea într-un partid democratic, impunând chiar și sacrificarea propriei vieți în slujba „Cauzei”. Motivațiile adeziunii. Motivațiile adeziunii sunt multiple. Ea poate corespunde unui ideal fondat pe certitudinile unei doctrine comuniste: marxismul*, marxism-leninismul*, troțkismul*, maoismul* etc. Ea poate ține de o situație socială defavorizată care impune apărarea unor interese imediate, dar și de un sentiment al nedreptății, de dorința unei revanșe sociale ori chiar de răzbunare. Ea mai poate fi bazată și pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Maurice Thorez se proclamă „cel mai bun stalinist din Franța”. Stalin a spus-o, de altfel: „Comuniștii sunt făcuți dintr-un material deosebit”, ei au sentimentul că aparțin unei avangărzi, unei elite însărcinate cu o misiune istorică, definită „științific” de către marxism-leninism, dar care se înscrie într-o luptă milenară - și milenaristă - pentru eliberarea omului. Aderentul devine continuatorul răscoalei lui Spartacus, al Revoluției Franceze, al Comunei din Paris, al mișcărilor revoluționare din secolul al XIX-lea și, mai târziu, al tuturor eroilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Patrice Lumumba” din Moscova, organizată după modelul școlii Leniniste și a Universității Popoarelor din Orient, create în anii 1920, va forma mai multe mii de studenți africani. Ea simbolizează voința sistemului comunist de a educa cadre locale în spiritul unui marxism-leninism adoptat mai mult sau mai puțin realităților locale. Când, la sfârșitul anilor 1950, numeroase foste colonii își dobândesc independența, URSS oferă liderilor lor naționaliști* un model alternativ celui al democrațiilor liberale, caracterizat prin hegemonia unui partid unic. Ea se prezintă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]