711 matches
-
creștină, situat într-o zonă controlată acum de Siria. El însuși și, fără îndoială, alți membri ai "clanului" său sînt foști militanți ai Frontului popular de Eliberare a Palestinei (FEP) a lui Georges Habbache, care a devenit FARL cu convingeri marxist-leniniste. În ianuarie 1982, acest grup părea responsabil de tentativa de asasinare a lui Christian Chapman (diplomat american), de atentatul cu o mașină capcană instalată pe bulevardul Bourdonnais, în august 1982, și, mai tîrziu în septembrie, pe bulevardul Malesherbes. De fapt
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
locale și centrale, prin dosarele trimise de cadriștii partidului. Facultatea funcționa în cadrul Academiei de Științe Politice ,,Ștefan Gheorghiu", fabrica de activiști și manageri comuniști. Ziaristul și directorul de fabrică erau considerați atunci tot o categorie de ,,revoluționari" pentru cauza utopiei marxist-leniniste. Condiționări obligatorii erau apartenența la partidul comunist, colaborarea la ziarul județean și un stagiu de doi ani în ,,câmpul muncii". Spre deosebire de oricare altă instituție de învățământ superior din România, peste cazarea și hrana oferite prin bursă, studenții primeau și un
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
număr de români ajunși acolo, aduși de valul migrației economice. Diana și cu mine aveam preocupări de cercetare complet diferite - ea cu o teză privind cetățenia trăită a femeilor, eu cu una pe construcția ideologiei, partidului și statului în teoria marxist-leninistă - dar cu toate astea ne-am întâlnit pe o aceeași lungime de undă în privința interesului pentru viața cotidiană a românilor plecați la muncă în Spania. Probabil că unul dintre subiectele noastre predilecte l-au reprezentat femeile - partea tăcută și cumva
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
provoca revoluții comuniste, pentru înlocuirea elementelor naționale din conducere și apoi revoluția permanentă, pentru spălarea creierului. Orice guvern național trebuie distrus pentru că acesta reprezintă puterea națiunii organizată material. Și orice credință în Divinitate trebuie distrusă prin fi losofia materialismului științific marxist-leninist și prin uciderea corpului preoțesc și dărâmarea altarelor, fiindcă această spiritualitate este puterea investitoare a forței de apărare, organizată material (armata). Concomitent cu aceasta, anularea oricărui drept de proprietate, pentru distrugerea independenței economice, a țăranului și muncitorului, răsplata muncii fiind
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
substanța lor, concomitent cu exprimarea unor poziții similare sau apropiate într-o serie de probleme internaționale. Comunicatul comun, dat publicității la încheiere vizitei, evidențiază, între altele, că relațiile dintre România și U.R.S.S. se dezvoltă cu succes pe baza principiilor marxist-leniniste, internaționalismului socialist, colaborării și întrajutorării tovărășești (formulă dogmatică susținută de sovietici și care nu putea fi evitată), în condițiile strictei respectări a egalității în drepturi, respectării reciproce a independenței și suveranității, neamestecului în treburile interne și îmbinării, pe această bază
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
pentru a controla întreaga activitate politică a adversarilor. De fapt, în această Securitate incipientă, comuniștii au încadrat cele mai declasate elemente ale societății românești, indivizi sadici, setoși de sânge și dornici de putere absolută asupra semenilor ce nu împărtășeau ideile marxist-leniniste. Anul 1947 a fost un an cumplit pentru majoritatea județelor Moldovei și, prin răsfrângere, asupra întregii țări ce a fost pusă în fața unui groaznic flagel: foametea. Cu toate acestea, prin minciună, viclenie și promisiuni deșarte, fără acoperire, comuniștii își urmau
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de obiectivitate atât prin situarea propriului punct de vedere În istorie, cât și prin revelarea structurilor ascunse ale istoriei. Pe un asemenea teren se situează confruntarea dintre sociolog și istoric. În România de dupa 1989, cele două discipline, eliberate de dogmă marxist-leninistă, au fost reduse În opinia publică la două reprezentări caricaturale ale propriei vocații, cea dintâi fiind redusă la tehnică sondajelor de opinie, iar cea de-a doua - la căutarea adevărului În documentele din arhive. Ieșirea din impas o poate oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
dovedit mai degrabă rare sau dificil de consultat. Diferența În limba germană dintre Sozialwissenschaften (științele sociale În RFG) și Gesellschaftswissenschaften (științele societății În RDG) constituie un alt exemplu. Disciplinele care alcătuiau materiile de bază predate În școlile de partid (filosofie marxist-leninistă, economie politică și politici economice, istorii ale mișcării muncitorești și ale partidelor acestora, precum și „construcție/viața de Partid”) erau integrate În câmpul științelor sociale („ale societății”), contribuind totodată la legitimarea academică a anumitor poziții din spațiul puterii. Ele au constituit
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nedefinit al grupului. Se poate vorbi Într-adevăr despre o elită Într-o societate care tinde spre eliminarea diferențelor dintre clasele sociale? A lua drept obiect de studiu elită nu semnifică adoptarea unui principiu a priori „elitist”? Discursul de tip marxist-leninist a avut Întotdeauna În vedere doar avangardă de clasă, ale cărei legături cu clasa de origine trebuiau menținute cu preț: „ruperea de mase”, manifestările de „elitism”, „sectarismul”, „birocrația” de partid puteau constitui păcate mortale, ca și manifestările de „intelectualism”. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
iveală impasul, deopotrivă teoretic și politic, determinat de dublă apartenența (apartenența de clasă și apartenența la un corp profesional), proprie acestor elite (Solga, 1995a). Luările de poziție partizane au subestimat efectele teoriei sociale care au marcat structurile acestor societăți. Teoria marxist-leninistă constituia fundamentul culturii cadrelor conducătoare având În același timp un rol În asigurarea unei armonii sociale de fațadă, ascunzând contradicțiile unui spațiu social eterogen. Contradicțiile dintre „elite” și „clase” (clasa muncitoare, clasele populare), Între „conducere” și „aparat” (organizațiile de partid
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cadre și de Învătământ ale partidelor comuniste român și german (acte legislative); la modul de recrutare a studenților (delegarea pentru studii) și a profesorilor pe baza documentelor serviciilor de cadre; disciplinele predate În aceste școli, trecerea de la faza vulgarizării doctrinei marxist-leniniste, cu primele traduceri și ediții ale operelor „clasicilor” la construcțiile teoretice sau la cercetările empirice cărora ele le-au servit drept bază, precum și stabilirea unei Întregi ierarhii profesionale și savante, cu posturi, titluri, premii și medalii; deprinderea de cunoștințe din
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cu raporturile dintre cele două tipuri de pregătire puse la dispoziție, de bază și continuă (Ausbildung și Weiterbildung) și principalele caracteristici ale diferitelor grupuri de studenti; conținutul disciplinelor predate și schimbarea acestuia, exprimată În raporturile dintre catedrele de economie, filosofie „marxist-leninistă”, istorie, „comunism științific” și „construcție (sau viața) de partid”, asupra compoziției corpului didactic și statutului hibrid, Între cadru politic (funcționar de partid) și intelectual (profesor), precum și raportul pe care Il Întrețineau cu superiorii ierarhici și cu celelalte categorii de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
la originea proiectelor de reformă a Învățământului de partid, după cum o arată exemplul metamorfozelor succesive ale „comunismului științific” și „socialismului științific”, inclusiv Încercarea de a fi recunoscut că o știință politică egală celorlalte. Sunt analizate de asemenea raporturile dintre filosofia marxist-leninistă, literatura și științele sociale empirice (sociologia), pornind de la câteva exemple În RDG și În România. Procesele ideologice ale filosofilor care au avut loc În Germania de Est după 1956 au pus capăt reînnoirii din interior a filosofiei marxiste În această
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
deja prea târziu. Mult prea târziu (Modrow, 1994, pp. 62-68). (1) Învățământul de partid În perspectiva istorică Istoria școlilor de partid comuniste poate fi privită din mai multe perspective. În primul rând, ca loc de elaborare și transmitere a ideologiei marxist-leniniste: aici erau predate operele părinților fondatori, Marx, Engels, Lenin și, pentru o vreme, Stalin, constituindu-se o reprezentare oficială a istoriei ideilor marxiste, În strânsă colaborare cu editură partidului și cu muzeele sale de istorie. În același timp, profesorii și
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
politice (de partid), școli populare (prin modul de recrutare și prin caracterul de masă al Învățământului de partid) și școli de elită În același timp. Această ultimă caracteristică este dintre cele mai contestate datorită respingerii conceptului de elită de către ortodoxia marxist-leninistă și a concurenței dintre diferitele fracțiuni ale elitelor În statul socialist. Evoluția instituției către dobândirea unui statut școlar legitim, prin creșterea ponderii criteriilor școlare de recrutare sau prin atribuirea de titluri de excelență academică (eliberarea de diplome sau titulaturile: „academie
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de Științe Sociale (mai tarziu Academii), organizate separat de Școlile Centrale sau superioare ale partidului - sau mai specializat spre cercetare, În istorie, cât și, mai ales, În economie: institute de marxism-leninism (istoria mișcării muncitorești, a partidelor comuniste și istoria filosofiei marxist-leniniste) sau institute economice. Școlile pentru cadrele organizațiilor de masă - tineret comunist, sindicate - urmau același model de organizare, dar ele n-au obținut decât târziu un statut școlar, cum este cazul școlii Komsomolului. În imediata apropiere a școlilor de partid, școlile
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
catedre, istoria ȘED, a PCUS și a mișcării muncitorești internaționale; se pregătea sărbătorirea centenarului lui Thaelmann și era proclamata Înrădăcinarea În istoria partidului, În tradițiile revoluționare continuitatea luptei KPD și a rezistenței antifasciste. Facultatea de filosofie cuprindea catedrele de filosofie marxist-leninistă, de politică culturală a ȘED și de comunism științific; tocmai se Încheiaseră festivitățile unei alte aniversări, cea a 165 de ani de la nașterea lui Engels; corpul didactic Își revendică răspunderea pentru viziunea studenților asupra lumii, pentru determinarea unei perspective de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
alcătuită din patru catedre - economie politică a capitalismului, economie politică a socialismului, economia industriei și economia agriculturii, la care se adăugau două „grupuri de lucru”, „Conducerea și planificarea economiei socialiste” și „Geografie economică și politică”. Facultatea de Învătământ de partid marxist-leninist era compusă din catedrele de „Învățământ de partid marxist-leninist, construcție și viața de partid” și de Stat și drept, obiectul lor de studiu fiind programul partidului și „rolul său conducător În continuă creștere”. Acest departament avea responsabilitatea organizării cursurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
politică a socialismului, economia industriei și economia agriculturii, la care se adăugau două „grupuri de lucru”, „Conducerea și planificarea economiei socialiste” și „Geografie economică și politică”. Facultatea de Învătământ de partid marxist-leninist era compusă din catedrele de „Învățământ de partid marxist-leninist, construcție și viața de partid” și de Stat și drept, obiectul lor de studiu fiind programul partidului și „rolul său conducător În continuă creștere”. Acest departament avea responsabilitatea organizării cursurilor de pregătire continuă pentru prim-secretarii regionali de partid și
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
istorice a școlilor de partid până la Închiderea lor. În perioada primei destalinizări, criticile adresate Învățământului de partid după 1956 În RDG erau formulate În esență pe două tipuri de obiecții: din partea oamenilor de știință, permanent expuși acuzației de pozitivism, filosofia marxist-leninistă devenise un obstacol pentru cercetarea empirica În științe specializate; și din partea scriitorilor și artiștilor, din cauza canoanelor realismului socialist. Criticile oamenilor de știință și ale scriitorilor au găsit ecou În cadrul filosofilor germani care se simțeau cel mai bine plasați pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
căci s-au trezit Într-o poziție contradictorie, trebuind să concilieze lupta pentru pace cu lupta de clasă (Elsa B.). Controlul Învățământului În filosofie de către marxism-leninism Întărise, prin efect contrar poziția studiilor teologice. Cei care nu voiau să studieze filosofia marxist-leninistă sau erau excluși de la această puteau urma studii teologice. Au fost de asemenea și cazuri de teologi care au schimbat specializarea și s-au mutat la filosofie: transferurile Între filosofie și teologie avea loc În ambele sensuri (Elsa B.). Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sau erau excluși de la această puteau urma studii teologice. Au fost de asemenea și cazuri de teologi care au schimbat specializarea și s-au mutat la filosofie: transferurile Între filosofie și teologie avea loc În ambele sensuri (Elsa B.). Filosofia marxist-leninistă, cunoscută și sub formulă «diamat», ontologie și filosofie a istoriei materialiste, constituia disciplină fundamentală și domeniul de Învătământ cel mai constant la Parteihochschule Karl Marx, dar se considera că istoria filosofiei (izvoarele marxismului) era insuficient predată În școală. Titlul unuia
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Parteihochschule Karl Marx, dar se considera că istoria filosofiei (izvoarele marxismului) era insuficient predată În școală. Titlul unuia dintre manualele publicate de catedră de filosofie de la Scoala Karl Marx, Marxistische Philosophie (1967), fusese receptat că o provocare („filosofie marxista” În loc de „marxist-leninistă”). Acest manual a fost tradus În numeroase limbi și difuzat până și În Nicaragua. Nivelul de Învătământ de la Parteihochschule Karl Marx era apreciat de Joachim L., fost profesor de „comunism științific” al școlii, ca fiind „destul de ridicat”. Era orientat spre
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cercetării sociologice” (1965). A lucrat la Institutul/Academia de Științe Sociale din 1966, unde a condus catedră de sociologie (1966-1971), fiind apoi membru În Consiliul Științific de Sociologie. Din 1971 până la sfârșit (1990), a fost director al Institutului de Filosofie marxist-leninistă a acestei academii, precum și președintele Consiliului de Filosofie al RDG, care funcționa În aceeași instituție. A fost codirector, Incepand cu 1972, al comisiei germano-sovietice de filosofie, a fost ales În Academia de Stiinte a RDG (membru corespondent În 1970, membru
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
valoare cunoștințele de limba rusă, lucrând la Kaliningrad pentru o firmă vest-germană. „Capitaliștii s-au dovedit de altfel mai inteligenți decât politicienii, reușind să angajeze oameni care sunt Încă utili și, În particular, pe cei care au studiat bine economia marxist-leninistă” (H.N.). Cunoștințele tehnice secundare au avut și el un rol În reușită reconversiei: o economista de la Parteihochschule Karl Marx conducea o școală de recalificare (Umschulung) la Berlin, folosindu-și bine cunoștințele de statisticiana. Mitul consultanților din Est. Mai multe interviuri
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]