690 matches
-
extrem de scârbavnice. Noaptea, fără voia lui Oliver, se jucau de-a baba oarba sub pătură, apoi, ieșind tiptil de acolo, scrijeleau pe pereți tot felul de prostii. Ascuns sub pătură și acoperit de bale lipicioase, la drept vorbind, Însuși trupul masterandului, dacă dădeai așternutul la o parte, putea fi confundat, la lumina lunii, cu un melc. Iată unde ajunsese Oliver pornind de la o prostie! Asupra lui căzuse Întrega vină și totuși mai erau În jur și alți vinovați. Idila lui Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
parte, putea fi confundat, la lumina lunii, cu un melc. Iată unde ajunsese Oliver pornind de la o prostie! Asupra lui căzuse Întrega vină și totuși mai erau În jur și alți vinovați. Idila lui Oliver sfârși Înainte de Începe; de atunci masterandul avea oroare și de sălcii plângătoare și de tot ce Însemna sexul opus. Dar, dacă stăm să ne gândim mai bine, Lawrence nu era la primul său eșec sentimental. Când fusese ceva mai tânăr, masterandul vorbise cu Iisus, rugându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sfârși Înainte de Începe; de atunci masterandul avea oroare și de sălcii plângătoare și de tot ce Însemna sexul opus. Dar, dacă stăm să ne gândim mai bine, Lawrence nu era la primul său eșec sentimental. Când fusese ceva mai tânăr, masterandul vorbise cu Iisus, rugându-l să-i trimită În cale o fecioară curată, cu sâni mari și coapse line, pe care Oliver s-o poată „giugiuli”. Căci sosise și anotimpul dragostei și-al giugiulelii și trupul lui Oliver, din tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i dea târcoale. Oliver n-a zis nimic când a venit femeia-șarpe și i s-a Încolăcit, urcându-se, pe trup. Alunecând, solzii ei, destul de aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l Înfierbîntă În așa măsură, Încât masterandul Își pierdu pur și simplu cunoștința, căzând Într-o stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că femeia-șarpe stătea atârnată de gâtul lui, gata-gata să-l sufoce. Oliver Își Încleștă, la rându-i, cu toată forța degetele de grumazul ei, reușind astfel, În ultimul moment, să se salveze. Când se trezi de-a binelea, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui, astfel că Oliver se sperie și o băgă sub pat. Curând Însă femeia Își reveni și, stropșindu-se În fața lui, Îl făcu cu ou și cu oțeț, aruncând cu tot ce se afla la Îndemână În capul uimit al masterandului, astfel că a doua zi Oliver era acoperit de zgârieturi și vânătăi. Noroc că la timpul potrivit, când femeia dormea dusă Între ramurile lui, Oliver Îi scosese, vârându-i un prosop În gură, incisivii și punga cu venin, altfel femeia-șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o zi de post, și Oliver fu pus din nou cu tălpile pe jar. Picioarele femeii Începeau de la un etaj și se terminau la altul. Într-un alt salon, tronând la Înălțime, se ițeau balcoanele, acoperite de mușcate, spre care masterandul și tovarășii săi de suferință, uneori și practicanzii, aruncau cocoloașe de hârtie, luându-se la Întrecere și jucând Între ei un fel de badminton.. Dinlăuntrul sânilor izvora gâtul care, rotindu-se ca o spirală, străpungea planșeul de beton, urcând Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Curățat de crengi și frunze, Oliver a fost Întins pe spate și rașchetat de asperități cu glaspapir. Femeia-beschie nu a ținut cont nici de sentimentele lui Oliver, nici de starea sa de surescitare nervoasă, care a atins apogeul atunci când trupul masterandului a fost jumulit de scoarță, uns cu catran, servind, pentru o noapte, drept stâlp de telegraf. Atunci a intervenit iluminarea și, prin intermediul firelor de păr, Oliver a putut capta În sfârșit gândurile morților ce pluteau În aerul plin de miasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stătea atârnată Într-o balama, scârțâind Îngrozitor din toate Încheiturile posibile și imposibile. Înhăitându-se Între ei, toți aceștia terchea-berchea, care puteau fi de obicei văzuți la Înmormântări, s-au apucat să-l ia peste picior pe Oliver, astfel că masterandul, care stătuse până atunci cuminte Într-un picior, a scos un urlet atât de groaznic, Încât nemernicii s-au băgat, răcnind ca din gură de șarpe, sub pat. Fără să mai stea prea mult pe gânduri, masterandul și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver, astfel că masterandul, care stătuse până atunci cuminte Într-un picior, a scos un urlet atât de groaznic, Încât nemernicii s-au băgat, răcnind ca din gură de șarpe, sub pat. Fără să mai stea prea mult pe gânduri, masterandul și-a luat pe umeri halatul galben, asortat peisajului automnal, și s-a Întors În salonul său, proaspăt năpădit de orhidee, crini imperiali și crizanteme albe ca zăpada. Ajungând Înapoi În salon, Lawrence se apropie prudent de patul său acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prudent de patul său acoperit de o pătură În carouri galbene și negre și dădu să așeze pe marginea lui; observând-l Însă cu atenție, sări ca ars. Sub pătură se mișca o formă. Dând ușurel așternutul la o parte, masterandul o descoperi, Înfășurată În cearșaful său pătat de rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele și lumânări de parafină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu se lăsa impresionat de farmecele doamnei Bernic. Zâmbetul ei de moluscă Îl enervă În așa măsură, Încât, năpustindu-se asupra ei, o Înfășură În pături și, deschizând larg ușa, o aruncă, de-a dura, pe scări... Stând În prag, masterandul ascultă cum trupul femeii-sicriu se rostogolește, săltând din treaptă-n treaptă, gata-gata să se facă praf și pulbere. Oliver așteptă cu urechile ciulite să audă vaiete și țipete, fiind gata să-i dea victimei, În semn de compasiune, primul ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tot mai fluid, scurgându-se ca o pastă roșie pe trepte, sfârșind prin a forma la capătul scării o băltoacă, din care, scuturându-se de mâzgă, se ridică un trup alb, inconsistent, asemănănător cu un limax. Privind această imagine, pe masterand Îl apucă disperarea. „Prin urmare”, Își spuse el, „nici pe lumea asta, nici În cealaltă nu reușim să scăpăm cu totul de ispită. Instinctele de procreare ne deposedează de toată energia, transformându-ne În melci... Ce diferență poate exista la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bernic, a cărei carcasă goală aduce cu o scoică și al cărei trup gelatinos te absoarbe ca un uter În neantul lui... Amândouă sunt o apă și-un pământ...” Și ca să alunge „stafia” ce Înainta urcând pe scări spre el, masterandul, aducându-și aminte de câinele Spinoza, scoase un urlet prelung, după care, Îndreptându-și ținuta, intră cu demnitate În salon, nu Însă Înainte de-a arunca un pumn de frunze moarte peste carcasa doamnei Bernic ce se desfăcuse ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
două degete, transformă frunzele aruncate de Oliver Într-un careu de ași, după care, făcând o piruetă În fața femeii-ușă, dispăru În salonul vecin... Stând țeapăn ca un stâlp În mijlocul camerei, cu tălpile Înfipte În linoleum și aripile sprijinite de tavan, masterandul răsucea În minte toată această Întâmplare, fără să poată Înțelege cum s-a putut produce o astfel de metamorfoză, care a transformat fața unei femei atrăgătoare Într-un coșmar... Viața Oliviei, de care, la drept vorbind, Oliver se Îndrăgostise, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un infern. O dragoste neîmpărtășită sau vreun viciu ascuns În cine știe ce Încrețitură sufletească au avut un rezultat nefast, transformând o distinsă doamnă, ce-i drept, trecută totuși de prima tinerețe Într-un furnicar de melci. Nu era de mirare că masterandul o vedea noaptea cu părul despletit la geam, așteptând să crească luna plină. E posibil ca metamorfoza să nu fi fost deplină și În anumite zile, În locul scorburei pe care ea o purta pe umeri, să apară un chip uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prin care Încerca să-și arate compasiunea față de o ființă căzută În dizgrația tuturor forțelor Întunecate ce sălășluiesc În hăul cosmic aflat la distanță de o palmă deasupra creștetului său Împodobit acum cu o frumoasă creastă rozalie; ființă pe care masterandul Înc-o mai iubea... Studenții Îl găsiră a doua zi pe Oliver În această stare ambiguă, cu trupul căzut pradă unei muțenii absolute... Cu chiu, cu vai, Îndoindu-i genunchii, Îl așezară pe un taburet și Începură să-l studieze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ciocănel ușor peste rotule, mirându-se că Oliver răspunde la stimuli... „Reflexele funcționează”, murmură el ușor nedumerit. „Pulsul e și el aproape normal. Și atunci de ce Îmi spuneți că Oliver a decedat?” Auzind că e În joc propria sa viață, masterandul reacționă pe loc, foindu-se pe scaun. Ramurile Încărcate de frunze și de flori foșniră neliniștit și aici, și dincolo de presupusul geam (după zodiacul chinezesc, Oliver era născut În Zodia Scorușului), iar penajul de pe piept și creștet căpătă o strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
univers În altul, făcând posibilă trecerea dintre lumea perceptibilă și cea imperceptibilă, dintre cea vizibilă și cea invizibilă, dintre cea veche și cea nouă, dintre prezent și trecut, dintre viața de aici și cea de apoi. Tot Învârtindu-se În jurul masterandului, Înalta somitate recunoscu că el Însuși apelase de multe ori la serviciile distinsei doamne pentru a dispărea dintr-un loc și a apărea În altul, instantaneu, sau pentru a se ascunde de sine Însuși. Oliver Îl Întrebă dacă e posbil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se adresa cu „excelență” și chiar cu „maestre”. „Prin urmare”, Își spuse Oliver, „vreți să mă duceți din nou cu zăhărelul...” „Unde s-a mai văzut”, spuse Înalta somitate, tot apropiindu-și și Îndepărtându-și ochelarii de pieptul nemișcat al masterandului, „ca un copac care țintește să se transforme Într-o pasăre să fie Îmbrăcat În pijamale?!” Oliver Își mișcă barba alcătuită din frunziș. Dacă pe ramurile ce reprezentau picioarele și brațele frunza era verde, cea care Îi acoperea fața ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și căpătând reflexe arămii. „Probabil vor să-mi Întindă iar o capcană”, Își spuse Oliver, privind cum o frunză galbenă ce i se desprinse de pe față plană În zigzag prin aer și se așeză tăcut pe Cartea Sfântă, pe care masterandul o ținea deschisă pe genunchii săi. „Pesemne, totuși, vine toamna. Frunzele picură din ram, În curând pe fața mea vor rămâne doar crengi și riduri. A sosit timpul să-mi schimb frunzișul În penaj, altfel voi dârdâi la iarnă... Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dar mai Întâi ar trebui să Îndepărtăm din jur frunzele căzute”, murmură profesorul, Îndulcindu-și glasul. „Deocamdată Însă v-aș ruga să vă ridicați de pe scaun și să vă așezați Întins pe pat...” Nu, asta nici Într-un caz nu. Masterandul Oliver prefera să rămână nemișcat la locul său. Pe pat a tot fost Întins de atâtea ori... Și ce s-a Întâmplat?! Ce să se Întâmple, două halate albe numai fălci și mușchi au sărit pe el și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
citi din Cartea Sfântă pe care o avea la căpătâi. „Corbii nu muncesc, dar uite că mănâncă și ei prin grija Dommnului...” Drept mulțumire Înălțată celui Atotputernic, Oliver Își strânse aripile pe piept și croncăni. Citind apoi din aceeași carte, masterandul Lawrence Își dădu seama totuși că adevărul lui Iisus fusese măsluit de unul din apostolii săi, În aparență cel mai credincios și mai fidel, pe nume Pavel. Ei, bine, profitând de naivitatea celorlalți, acest apostol Pavel, cu de la sine putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
măcar pentru o clipă - În pielea ei? Atunci de ce Își dă cu părerea? Cu ce drept răstălmăcește lumina lui Domnului Hristos? Dacă Iisus a spus că păsările cerului nu muncesc, atunci apostolul cum Îndrăznește să spună că muncesc?” Își spuse masterandul. Oliver a căutat să pună În practică preceptele lui Iisus: săptămâni Întregi a umblat pe câmp, umplându-și gușa cu semințe de in și floarea-soarelui... Și-a clădit un cuib din rămurele, din lut și paie Într-un stejar Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce se ridica pe cer, Își lua zborul plutind peste râuri, păduri, dealuri și câmpii. Apa rece de izvor Îi potolea setea, iar grâul și ovăzul dat În spic, dar și pietricelele culese de pe drum, foamea ce-i chinuia măruntaiele... Masterandul Oliver umblase mult timp să găsească locul unde Înfloresc crinii pe câmp. Nu găsise acest loc. În schimb dădu peste alte flori, cărora le smulse rădăcinile și le băgă În buzunar, cu scopul de a le studia mai bine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]