3,306 matches
-
profitând de neatenția paznicilor de la palatul ceresc, el fură comoara. Întors acasă, aruncă Xirang în apă. Imediat, în acel loc se formă un dig, care creștea văzând cu ochii, în înălțime. Astfel, apa a fost oprită să mai iasă din matca fluviului. Scăpați de puhoaie, oamenii au cântat și dansat de bucurie și au început să lucreze pământul. Aflând că Xirang a fost furată de Gun, împăratul ceresc trimise soldații și generalii din cer, pe pământ, ca să recupereze comoara. Astfel, viiturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
oamenii au cântat și dansat de bucurie și au început să lucreze pământul. Aflând că Xirang a fost furată de Gun, împăratul ceresc trimise soldații și generalii din cer, pe pământ, ca să recupereze comoara. Astfel, viiturile ieșiră din nou din matca râurilor, inundând terenurile agricole și înghițind vieți omenești. Indignat, împăratul Yao spuse că: "Gun a știut să construiască digul care să împiedice apa să iasă. Dar odată cu dărâmarea acestuia, urmările sunt mai grave. N-a reușit să îmblânzească apa nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
M-am gîndit mereu la acea primă propoziție ca la un fel de pîntec semantic, Înțesat de embrioni plini de viață ai paginilor nescrise, mici crîmpeie scînteietor de inteligente de geniu, ce efectiv abia așteaptă să se nască. Din această matcă grandioasă, Întreaga poveste va țîșni, ca să zic așa, singură afară. Ce deziluzie ! Lucrurile aveau să se dovedească exact pe dos. Și nu se poate, În nici un caz, spune că nu există multe Începuturi de vis. Uite, de pildă, cum sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Henry, Însă, Îi spuse: — Să-i conducem puțin, pe urmă ne Întoarcem. Înțelegi, nu-i așa, că n-am putere să asist... Ieșiră Împreună În strada ce dădea spre parc. Cortegiul funerar se urnise, mișcîndu-se ca un pîrÎiaș negru spre matca unui rîu. Casca de oțel zăcea pe sicriu - o pată cenușie și opacă sub razele firave ale soarelui de iarnă. Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu ceilalți. Era ca parodia unor funeralii naționale - deși erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gândesc io. Cine le spune lor? De unde știu gâștele când să plece? De unde știu broaștele unde să-și lase ouăle? Și un’ să plece? De unde știe furnica să-și facă mușuroi? De unde știe albina unde-i polenul și care-i matca? Și nu știu dacă fac bine ăștia de se burică, de tratează cu multe chimicale, ba clonări, ba viruși... Ei, parcă-i o regulă, nu? Nu mai mori de gripă, vine cancerul, nu mai mori de cancer, vine SIDA, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înainte. De multă vreme nu mai ieșea din peșteră, nu numai pentru că abia mai Încăpea prin acea deschizătură, ci mai ales pentru că nu avea curaj să se cațăre pe peretele abrupt al falezei, și rămăsese prin urmare acolo, ca o matcă Închisă În stupul ei, așteptînd ca ființa care dădea acum din picioare cu putere Înăuntrul ei să se hotărască să iasă. Avea la dispoziție ceasuri Întregi pentru a se gîndi la ea și la copilul ei, Întrebîndu-se de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într‑un port‑matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor râurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din viața Marietei, de data asta nu În șir cronologic, ci aidoma foilor unui album Întoarse de vânt la voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni, În care G.M., din mai până În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu vrei, nu facem. Uite, vezi! iar decizi tu de unul singur, ca și cum eu nu contez, ai deschis discuția asta, lasă-mă și pe mine să spun ceva, oricum, pe mine m-ai întrebat. Nu pot să fiu doar o matcă și atât, noi în ce relație rămânem? Aș vrea să pot, aș vrea să accept, dar asta ar însemna să, aș vrea să fiu o femeie înțeleaptă, liberă, Pinochio mi-e drag, buzele lui, gingășia lui, el, te iubesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
absoarbe apa ca un burete. Despre râu: râul strălucind în soare; cearta sălciilor care toată ziulica dorm; murmur lung de ape revărsat peste maluri; râul luciu; apele - drumuri călătoare; vorbesc undele; valuri uriașe se ridicau spre înalt și reveneau în matcă cu răbufniri asurzitoare; apa sună somnoroasă. Despre soare: sfântul soare; soare crud în liliac; razele de aur ale soarelui; soarele își trimite cu dărnicie razele printre mile de flori albe ale castanilor; sulițele de lumină ale soarelui; minge de foc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pale fumuri plutesc pe crestele codrilor, încep apele să se lămurească pe spintecătura văilor. De-aici pornesc și se desfac în zare spinările rășchirate ale munților, ca printre degetele unui uriaș țâșnesc din toate părțile, râuri furioase ce trag în matca lor șuvițele despletite ale pâraielor ș-arunc-o plasă de argint peste podoabele Buzăului. În depărtare, cât gonesc ochii se desfac podișuri verzi, plaiuri luminoase se lasă în cascade prin văile munților către satele răzlețe; târle de oi se zăresc pe sub poalele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în țesături cu fire de soare. Unele legănau copiii, altele îi hrăneau, unele zideau cămăruțe de ceară, altele aduceau polen. Cele mai multe cărau miere în găleți. Din când în când, albinele-paznici anunțau câte ceva. Veștile ajungeau până în mijlocul stupului unde era matca. Albina-paznic m-a condus până la matcă. Ea urmărea toată munca din stup. Aceasta mi s-a adresat cu un glas foarte puternic: Am auzit că dorești să ne cunoști viața, ți-am satisfăcut dorința. Acum du-te la munca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
legănau copiii, altele îi hrăneau, unele zideau cămăruțe de ceară, altele aduceau polen. Cele mai multe cărau miere în găleți. Din când în când, albinele-paznici anunțau câte ceva. Veștile ajungeau până în mijlocul stupului unde era matca. Albina-paznic m-a condus până la matcă. Ea urmărea toată munca din stup. Aceasta mi s-a adresat cu un glas foarte puternic: Am auzit că dorești să ne cunoști viața, ți-am satisfăcut dorința. Acum du-te la munca ta. Nu e timp de pierdut! Nici
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu era așa. Părăsisem drumul ori prea devreme, ori prea târziu; asta era intrarea într-un parc, nu într-o parcare. Dincolo de stâlpii porții totul era furios: un râu umflat, gigantic, deformat și nebunesc, maluri surpate și ape ieșite din matcă într-o rostogolire lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hotărât să mă așez. În vale, case și fabrici masive din gresie alcătuiau un orășel. Am zărit drumul pe care apucasem din greșeală cu o noapte în urmă și parcul neîngrijit în care râul maro și viu se revărsase din matcă. Acum, printre copacii de acolo licăreau farurile camioanelor și vehiculelor administrației locale. Alte lumini galbene, intermitente se vedeau și de cealaltă parte a orașului - utilaje de tractare strângând automobilele defecte, mașini de salubrizare și pentru repararea drumurilor. Părea că întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Numai gîtlej și colți. "Nu, Mărie. Nu te teme, se aude vocea zugravului, lupul e sfios ca un miel". Dumnezeu mai face o încercare, s-o ocrotească: dezlănțuie din sita de sus o ploaie grozavă. Umflă apele, le revarsă din matcă. Nu, o cheamă zugravul, nu-i decît un ropot de vară, Mărie, un firicel de rîu, un izvor de izvorel. Poți să-l treci". Ploaia de gheață nu mai contenește, Măriei îi plesnesc sînii de frig, ca ouăle din cuibar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nimeni nu-i mai lua în seamă pe cei doi care treceau alături de păsări printre coroanele copacilor, făceau cu mâna piloților în nori, zgândărind ploaia, mergând alături de îngeri. Când se schimbase totul, nu știau, sau conceptul de normal ieșise din matcă, aglutinând o nouă imagine a realității, devenind altfel, ca atunci când adaugi un sufix care schimbă sensul cuvântului. Asta înseamnă că trebuie să ne adaptăm, Mioara, să urcăm la parterul acestei noi situații. Orașul îmi apărea în toată splendoarea lui asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea mai mare parte a anului era calm, se umfla mai În fiecare primăvară, devenea tulbure și vijelios, nu-i mai ajungea matca-i milenară și fără a ține seama de oameni, locuri și animale se revărsa peste maluri, peste lunca mănoasă iar Înainte să ajungă la casele satelor, umplea cu apă Rămășița, balta Peletuci și alte două-trei rămășițe mai mici, dăruindu-le
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un smoc de lumină, să sapi fântână adâncă într-un cuib de pasăre până dai de zbor. La 15 ani conștiința este o apă limpede. Izvorul își sapă matca harnic, uniform, geometric, în jurul unui punct; punctul este centrul, acolo începe și acolo se sfârșește fiecare raționament, fiecare emoție, chiar dacă sufletul naște, inima cerne, sângele numără... Punctul este un far în mijlocul mării, el apropie și tot el îndepărtează corăbii. (Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Campania publicitară dusă în jurul evangheliei gnostice s-a bazat pe o interpretare tendențioasă a conținutului, așa cum vom vedea ceva mai încolo. Totuși, ea a prins atât de bine, încât specialiștilor onești le va fi foarte greu să reașeze lucrurile în matca lor firească. „Taina trădării” nu e doar o formulă a sfântului Irineu al Lyonului. E o provocare teologică și filozofică de acută, ba chiar aș zice, permanentă actualitate. Încă nu s-a scris o metafizică a trădării. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să se fi schimbat cine știe ce față de cum îl știa. Era adevărat că unii nu mai erau printre cei vii, dar alții le luaseră locul și, în general, i se părea că lucrurile știute de el rămăseseră mai departe în aceeași matcă a vechilor și bunelor rânduieli. Vărăștenii își vedeau mai departe de pământurile lor, pe care nu le luase nimeni, ca prin alte părți, și mulți dintre ei îi așteptau cu încredere pe eliberatorii din vest. Și nu se întrevedeau, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care nu le luase nimeni, ca prin alte părți, și mulți dintre ei îi așteptau cu încredere pe eliberatorii din vest. Și nu se întrevedeau, parcă, nici în viitor schimbări dramatice, care să scoată viața oamenilor, definitiv și ireversibil, din matca lor veche. Se știa, bineînțeles, de întovărășiri agricole și de gospodării colective ori de stat, dar s-ar fi zis că așa ceva nu se putea întâmpla decât undeva departe, pe coclaurii și printre ciulinii Bărăganului, dar nu aici, în lunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să mă înșel... De-abia apuc să duc paiul la buze, că, din stihiile înaltului, se prăvălește un uliu, care îmi smulge hamburgerul cu ciocul și se îndepărtează iute. Merindele anexe îmi cad din mână, iar timpul, ieșit odinioară din matcă pentru un înnegurat prinț danez, se suspendă. Îmi trece prin minte că pasărea este avatarul temutului vultur al lui Zeus, trimis să ciugulească ficatul titanului Prometeu și reprofilat, din motive economice, pe produse de serie. Lumea din jur are reacții
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fumegând. Nimeni nu o remarcase însă, bineînțeles, se temuse degeaba, doar eu îi eram solidară în sfioșenie. Și totuși, orice japonez ar fi simțit la fel, știam asta, ah, sfielnic popor al meu, care nu cunoști ființa altfel decât în matca șovăielii. Aproape de colțul mesei, în stânga mea, era singurul loc rămas liber. Acolo se opri și o auzeam încercând să-și domolească respirația. Nu era tânără și poate că urcatul pantei o obosise ori poate că vasul, explodând în albastru, era
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]