1,390 matches
-
iată albul acesta al zăpezii care se cerne, ce poate fi decât un rapel la albul făinii din film și dintr-o întreagă etapă de cercetare a lui Flondor? Și ați văzut că făina nu se oprește niciodată la o materialitate vâscoasă, - mi-o amintesc și la expoziția pe care am realizat-o la Muzeul Satului și unde prezența lui Flondor era foarte bine marcată, de o neașteptată, de o singulară originalitate, - dar și aici mâna care înaintează în răcoarea făinii
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
imaginară a unui Dublin joycean deschide un spațiu al intertextualității. În ciuda menținerii unor detalii reale, întreg contextul este vădit ficțional, contururile se pierd, figurile se încețoșează și se multiplică, percepția sa este nesigură și schimbătoare, concretul se topește în abstract, materialitatea devine imaterială. Într-o asemenea zonă, a irealului, în care voiajul eroului capătă o dimensiune mentală, reflecțiile sale trimit la lecturi sau rememorări de texte literare ale unor autori cunoscuți, între care și cele ce inspiră titlul romanului, precum poemul
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
altă ordine a ființei. Spațiul nu mai există, pentru Tony Judt, decât ca imagine, iar temporalitatea e o formulă de a-și descrie propria neputință. Prezentul e inutil, pentru că e legat de inactivitate, pe când trecutul e plin de promisiuni și materialitate. E adevărat, lucrurile sunt mai complicate decât par, deoarece trecutul nu e liniar. Ceea ce rezultă din acest proces întortocheat și chinuitor e tot un fel de „minciună”, de aproximare a adevărului, tot un „băiat de lemn”, un Pinocchio al cărui
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
este apoi „deplasată” în planuri succesive. Pictate în culori de o transparență cristalină, aceste lucrări ale sale oferă privitorului senzația unei „mișcări” aproape cinematografice. Feininger a adoptat totodată țelul lui Kandinsky de a crea o artă a spiritului ce transcende materialitatea nu prin intermediul unor imagini tradiționale ci prin forme abstracte. Chiar mai mult decât pentru Kandinsky, spirit pentru Feininger înseamnă lumină, revelația ei. Ca și în cazul romanticului Caspar David Friederich, lumina este adevăratul subiect al operelor sale târzii. Personajele nu
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
și de alta. Pe zid, în centru, se ridică tabloul emblematic al temelor lui George Tzipoia, crucea-săgeată, pasărea-stea și clepsidra-sarcofag. Pe lateralele peretelui sunt dispuse simetric câte două săbii încrucișate, sugerând răgazul dintre ultima și viitoarea bătălie a artistului cu materialitatea ființei sale. În sprijinul acestei interpretări vine motto-ul cărții: lucrul nostru nu capătă cu adevărat importanță decât după ce omul din noi a încetat să mai existe. După cuvântul înainte al pictorului, prezentându-și opțiunile de compoziție în alcătuirea acestui
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
baza cuvintelor: "Talk, talk, talk!" Nu e un salt de natură, să zicem, calitativă, ci o abordare deosebită: în tragedia shakesperiană prima nivelul simbolic al comunicării, pe când în "țânțăriada" rămasă fără consecințe a lui Faulkner e vorba de impunerea prin materialitatea cuvintelor a unei realități palpabile. În ce măsură experimentul a reușit, rămâne de văzut. Știm doar că el n-a ezitat să sacrifice ideea inițială - scrierea unei istorii pline de grație, născută direct din aerul epocii, dinamică și plină de culoare, amuzantă
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
neputincios ca o mătasă, / Doar sufletul îmi lunecă prin casă / Pe marile covoare și așteaptă" (Astenie). Neavînd însă loc ascensiunea spirituală, bardul virează energic spre materie, o sporește, o intensifică. Hiperbola e maniera d-sale de-a se adresa unei materialități suverane, în care efemerul clipei poate atinge delirul: Ne vom plimba-ntr-o brișcă dublă,/ Eu bun și gras, tu rea și suplă. // Și vom opri la mii de baruri,/ Tu bînd zaharuri, eu amaruri" ( Povestea unei mici plimbări Și-
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
sau Divinitatea constituie arealul tematic al acestei cărți de o percutanță metaforică și ideatică remarcabilă. Versurile transcriu un hieratism al gesturilor impalpabile, o mistică sui-generis a unor stări existențiale expurgate de orice imixtiune a realului impur. Accentele aglutinante ale unei materialități opresive sunt topite într-o retorică a diafanității, iar meditația asupra ființei și a rosturilor sale în lume își esențializează direcția, depășind enunțul periferic și atingând registrul unei reflexivități exemplare.” Cronica respectivă continuă încă mult, mult prea mult, cu fraze
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
mai bine în suferință decît în indiferență și consum. Poate fi, oare, acest argument logic concluzia optimistă a unei dezbateri despre martiriu? Cu siguranță că da, în măsura în care este și un semnal de alarmă asupra viitorului unei lumi căzute pradă propriei materialități golite de conținut, ca un fagure din care mierea eternității s-a scurs.” Cronicarul a fost de curînd în Basarabia și a vizitat în Chișinău o biserică armenească folosită, în cei 50 de ani de comunism eliberator, drept sală de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
transformîndu-l „într-o pulbere fără sens” (O fabrică de coșmaruri). Mai la zi, se percepe „greoi”, aidoma unui „combinat siderurgic/ din epoca socialismului triumfător,/ o magaoaie ruginită și abandonată” (Unu și cu unu fac unu). Așadar o teroare a unei materialități adverse, teribile prin aspectul ei scăpat din cadrele ordinii, care nu e neapărat o intenționalitate metafizică, ci o absență a unor „legități”, așa cum Răul ar fi, în gîndirea augustiniană, doar un gol al Binelui. Dar nici golul ca atare nu
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
tendința să folosească scriitorii, să pună stăpânire pe ei. Este ciudat că, de foarte multe ori, chiar reușește. Spun că este ciudat, pentru că scriitorul, spre deosebire de cineast, de pictor, de omul de teatru este mai puțin sau chiar deloc legat de materialitate. Adică, pentru ca să-și scrie opera, el are nevoie de niște foi de hârtie și de niște creioane, în timp ce un cineast sau un om de teatru au nevoie de sume imense, de mari echipe. Un muzician are nevoie de orchestre. O
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
marilor romancieri și a marilor romane, au impus linia realistă, linia unei fotografieri foarte exacte a lumii omului, cu exterioritatea și interioritatea ei. Realismul se identifică, în primul rînd, cu o dorință de obiectivitate în descrierea realității și mizează pe materialitatea lumii, pe ceea ce este obiectual, rațional, explicabil, descriptibil. Fresca, panoroma socială și psihologismul erau principalele direcții de acțiune ale romancierilor. Treptat, a câștigat teren, aș zice, o nouă atitudine veche: lumea omului e mai largă decât își îngăduia realismul s-
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
să le facă să simtă și ele gravitația. Impresionantă la Ion Mureșan este tocmai această furie a concretizării, atribut al naturilor poetice remarcabile, în funcție de care nici o realitate nu se poate expune razelor imaginarului decât odată cu un trup de o irevocabilă materialitate. Asta ar echivala cu o biologizare a ideilor, cu o cură thanatică a lor. Iar poemul poate fi așa ceva. În construcția unui poem (deși poetul ne va contrazice, poate), Ion Mureșan procedează prin introducerea unui enunț de o solemnitate ce
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
În America, fascismul are gradul de realitate al fantomei care a fost conjurată în două ucronii, una veche, Cu neputință aici, de Upton Sinclair, cealaltă mai nouă, Complot împotriva Americii, de Philip Roth. La noi, însă, el a avut o materialitate insuportabilă și până și în ziua de azi i se consacră o literatură encomiastică de neconceput pe alte meridiane (ea este principalul obiect de activitate a două sau trei edituri, cărți din această categorie sunt încununate cu premii oficiale, numai
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]
-
materia. Poetica lui Liviu Georgescu e alcătuită din figurile acestei lupte, uneori ingenioase, purtînd o amprentă rațională, însă de cele mai multe ori doar sensibile, situate la nivelul senzorilor care pot inspira metafora. Nefăcînd loc semnificativ conceptului, speculației, poetul se confruntă cu materialitățile precum cu o pastă îndărătnică în natura ei amorfă, spre a obține răsfrîngerea lor în imaginar, antrenarea lor în fluxul abundentei d-sale plăsmuiri. Erosul constituie, în volumul pe care-l avem acum în vedere, un motiv privilegiat, slujit de
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
ca etică individuală, și nicidecum în sensul unei morale colective și progresiste. Da, Barthes era marxist atunci, dar felul său de a fi marxist era original, și poate ar merita să zăbovim aici. Marxismul lui Barthes se mărginește să observe materialitatea și fetișismul limbajului public, să denunțe „idealități” - poncife lansate cu rolul de a aliena masele. Atît, însă. Nimic progresist nu-l însuflețește pe autorul care, de tînăr, face elogiul clasicismului. Dacă Barthes s-a situat în anii 1950 la stânga, din
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
judecători al ÎCCJ a amânat sentința finală pentru 6 ianuarie. Cei patru avocați ai familiei Năstase au arătat că există numeroase vicii în dosarul Zambaccian, precum și probe și documente fără relevanță juridică, mărturii contradictorii și acuzații ce nu există în materialitatea lor. Apărătorii au cerut achitarea sau, în cel mai rău caz, menținerea deciziei date de prima instanță și respingerea recursului DNA. Adrian Năstase declara la sfârșitul anului trecut, după ce instanța a rămas în pronunțare, că nu l-ar șoca decât
Adrian Năstase intră iar la închisoare: 4 ani cu executare în dosarul Zambaccian. Dana Năstase, condamnată la 3 ani cu suspendare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33245_a_34570]
-
de limitată asupra structurii abstracte a lumii, mintea noastră este încă incapabilă să se desprindă de ideea unui fundal fix cu care se găsește într-o dureroasă și grea dependență. Până când, fără ajutorul tehnologiei, nu ne vom pierde noțiunea de materialitate sau, după cum anticipează literatura sciencefiction, nu vom fi trăit experiența teleportării cuantice, nu vom reuși să înțelegem și să simțim adevărata natură a spațiului și a timpului. Până atunci însă nu vom face nimic altceva decât să ne consumăm în
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
închise la un loc într-o dezolantă promiscuitate micile ei virtuți dublate de micile ei vicii, caldul și recele ei, necazurile și exaltările ei, lacrimile și bucuriile”. Nașterea lui Venus, reloaded. Și uite cum, dornic să zdrobească orice formă, orice materialitate, Gherasim Luca, pe nebănuite, se păcălește. Fiindcă nu iubirea o inventează, capcana și piatra de încercare a oricărei forme de literatură (și nu numai), ci iubita. Un contur, o concretețe, o carne. Suprarealismul furios, căutând ceva ce nu s-a
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
de mai multe ori la opera lui Lucrețiu. Observă că spiritul cântului al IV-lea din De rerum natura adie deasupra duelului amoros dintre Tancredi și Clorinda din Ierusalimul eliberat, remarcă dezvoltată în Meteorologia lecturii (p. 130). Comentează versurile despre materialitatea sufletului (III, pp. 203-205) citate în original (p. 182). Cugetă la operația lucrețiană a spiritualizării lucrurilor prin transformarea materiei într-o materie mai subtilă (p. 227). Când descoperă că pomii au înflorit peste noapte, îi vin în minte versurile latinești
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
al unui pământean care a crezut și mai departe crede în capacitatea omului de a trăi întru frumusețile și roadele vieții, fără a deveni agresor, înconjurat de prieteni pe măsură, eliberați din strânsoarea cotidianului, de chemările neantului, de ispitele crasei materialități: Nicu Steinhardt, G. Tomaziu, Margareta Sterian, de acasă, apoi alții, numeroși, din Lumea Veche, din Lumea Nouă, scriitori, artiști plastici, filosofi, prieteni de toată ziua sau doar în Imaginaria, precum Eugen Ionescu, Jorge Luis Borges. Prieteni la îndemână sau doar
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
descrie o curbă luminoasă și se stinge" (,Literatura nouă", în ,Cugetul Românesc", 1922), poetul contorsionează expresia și întreprinde veritabile atentate semantice, definindu-se stilistic prin ,felul elaborat al amalgamării" de registre expresive. Prețioase mi se par și observațiile autorului în legătură cu materialitatea, frecvent adusă în discuție, a poeziei argheziene, la nivelul viziunilor desfășurate și al lexicului utilizat. Cuvântul popular, suculent este ales mai mult ca element de contrast, ,vulgaritatea" vocabularului nefiind căutată pentru sine, ci pentru a face corp comun cu estetismul
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
martie, el ar fi împlinit 62 de ani, dar circumstanțele posterității fac încă necesară o întrebare elementară. Cine este, de fapt, Ion Dumitriu? Răspunsul ar putea începe așa: departe de a fi un pictor al obiectelor, al substanțelor și al materialității în accepțiunea ei generală, Dumitriu este permanent un hermeneut în cîmpul conceptelor și un neobosit creator de noțiuni plastice. El nu negociază cu datele imanente ale modelelor sale, ci încearcă să creeze categorii, să propună modele absolute în care să
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
Gheorghe Grigurcu În versurile lui Vasile Dan se întrevede, cum un motiv de căpetenie, dualitatea lumii. Condeiul d-sale liric oscilează perpetuu între două poziții, pe de o parte materialitatea tangibilă, seria pragmatică a existenței, pe de alta o dimensiune abstractizantă, o zonă cu văzduh rarefiat, o năzuință de spiritualizare. Nu e chiar o opoziție între materie și spirit, ci un joc între două stări pînă la un punct amestecate
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
reale și simbolice americane, preia în cheie ironică o diplomație a forței mereu eufemizată și tot de atîtea ori neputincioasă, dar pune și o serie de probleme moral-estetice a căror gravitate nu poate fi ocolită. Integrînd dolarul ca atare, în materialitatea sa brută de bancnotă extrasă dintr-un cont bancar adevărat, în mici blindaje metalice, intervenind grafic și cromatic pe binecunoscutul și rîvnitul său cîmp prăzuliu, asamblînd apoi totul în construcții modulare de la șase în sus, Manoliu transformă un semn convențional
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]