124,212 matches
-
au luat parte la petreceri comune, că s-au întîlnit la Junimea. Oricum, o misterioasă și tulburătoare tăcere între ei și absența oricăror categorisiri reciproce. În schimb, foarte multe asemănări și deosebiri semnificative între operele celor doi. Dan Grădinaru strînge materie pentru un posibil opțional la universitate pe acestă temă. Studenții ar fi cu siguranță atrași de acest inventar în care încap asemănări: gastronomia, indiferența față de natură, lipsa resurselor pentru roman, pentru specia amplă, aluziile sexuale, arta echivocului, logoreea, spiritul de
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
e atins un soi de baroc al apocalipticului. "Răul de Nord" bîntuie precum o patologie metafizică, precum o maculare a ființei ce răsfrînge macularea cosmică, dobîndind înfățișările unor fantezii ale însăși organicului dereglat. Versurile se umplu de dejecțiile, secrețiile, vîscozitățile materiei rebele: "Așadar, ca un viscol ce spulberă argintul/ vocalelor eu îți răsfir în față iarba,/ răul de Nord: un fluid/ în care se ridică trombe de reflexe/ înșurubîndu-se-n aer și căzînd înapoi în/ lut ca o oglindă spartă în mii
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
un fluid/ în care se ridică trombe de reflexe/ înșurubîndu-se-n aer și căzînd înapoi în/ lut ca o oglindă spartă în mii de/ forme. (Așadar, ca un viscol ce spulberă argintul) Imaginile par a țîșni de-a dreptul din revolta materiei ce-și reneagă tiparele, își vomează principiile, își blestemă condiția. Însă Nordul e plurisemnificativ. El face posibilă apropierea antipozilor metafizici, care se întîlnesc nu în arena înregistrării mecanice pe care o săvîrșește scriptorul, ci în chiar funcționalitatea eului său sfîșiat
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
întreabă dacă debutanții pe care șeful cenaclului îi va întîmpina vor fi psihanalizați ori semiotizați. Sau poate li se va aplica o grilă textualistă. Sau, de ce nu, una deconstructivistă, deși dl. Mincu nu pare să fi depășit anii '60 în materie de "sistem" critic și să fi auzit de deconstructivism. Nedumerirea Cronicarului începe chiar de la titlul paginii din Luceafărul: Subsidiaritatea criticii. Din context rezultă că dl. Mincu nu cunoaște sensul primului din cele două cuvinte. "Dictatul cultural al subsidiarității" este, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
cum se afirmă de obicei): nu doar o libertate, proaspăt recucerită, după patru decenii de cenzură, ci și o violență, o grosolănie, un libido încărcat de excremente care i-ar fi lăsat visători pe Șeicaru și compania, marii precursori în materie. Tot în Apostrof-ul de pe aprilie, dl Ion Vartic demontează, cu maliție, o legendă pusă în circulație, cu încîntătoarea lui naivitate, de Mircea Zaciu pe seama postumității lui Mircea Eliade și pe care JURNALUL LITERAR, prin Aristarc-Florescu, o retratează cu tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
Leibniz despre suflet, ori despre substanța simplă. Volumul se structurează mai departe în alte șase secțiuni, uneori convențional numite, subsumând de regulă mai multe scrieri leibniziene: Lămurirea dificultăților ridicate de Pierre Bayle, Despre ceea ce este independent de simțuri și de materie, Discurs cu privire la metoda certitudinii și arta de a inventa pentru a încheia disputele și pentru a progresa în timp scurt, Considerații despre teoria unui spirit universal unic, Considerații despre principiile de viață și despre naturile plastice, Principiile naturii și grației
O premieră editorială by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15240_a_16565]
-
BN, nici BA nu au aceste elemente definitorii și de aceea se află în stare de șoc, eventual chiar de comă. Aceste spații trebuie gândite de la început (sau, măcar, în dinamica ulterioară), ca putând fi "elastice", "extensibile". Timpul sporește cantitatea ("materia primă" - publicațiile) și "consumatorii" (ar fi mai frumos spus "beneficiarii") - cititorii. Nu pare să se înțeleagă, de cei care conduc o țară, că se petrece ceva iremediabil - în cazul BA și BN? Fără aceste spații (nu mai amintesc de fondurile
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
noi facem azi un proces al victimelor comunismului, s-a propus o exorcizare a răului colectiv prin sinceritate, pocăință și iertare, dar s-a ajuns la o sacralizare a răului, ca icoană a sufletului colectiv. Cea mai recentă ispravă în materie ne este oferită de activitatea faimoasei comisii CNSAS, creată să pună în aplicare fantomatica lege de „deconspirare a securității ca poliție politică”, adică a securității ca securitate, sau, mai precis, de deconspirare a deconspirării. Un asemenea nonsens machiavelic numai la
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
fi un bun sculer-matrițer, poți fi un bun profesor ori măturător. De ce e nevoie s-ajungi șef pentru a putea să-ți exprimi („plenar”, cum ziceau activiștii) atașamentul față de țară? Situația e grotescă, pentru că rareori am văzut o mai bună materie primă de slugoi decât la șleahta de indivizi hipertrofiați ce-și închipuie că au în mâini destinul țării. Parcurgeți puțin biografia lui Iliescu, să zicem anii cincizeci și șaizeci, și veți fi uluiți în ce situații jenante s-a complăcut
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
ani ale statuarului clasic, a reprezentării de tip evocator. Dacă ar fi să situăm lucrările într-o parte sau alta în funcție de aceste criterii, opacitatea maximă este reprezentată de lucrarea lui Laurențiu Mogoșanu, în vreme ce maximum de transparență și de fragilitate a materiei se regăsește în lucrarea lui Bata Marianov. Judecate din altă perspectivă, aceea a distanței lor față de figurativ, o singură sculptură poate fi luată în calcul, și anume aceea a lui Titi Ceară, care pornește, și de această dată, de la o
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
aproape de semnificația religioasă propriu-zisă, a sculpturii. Lucrarea sa, o variantă a relicvariilor pe marginea cărora el a glosat consecvent în ultimii ani, este un fel de cutie a tainelor în care coexistă, inseparabil și etern, opacitatea și translucidul, adică bariera materiei și promisiunea spiritului încorporat. Privite astfel, doar prin sugestiile lor nemijlocite și în afara oricărui abuz hermeneutic, cele cinci lucrări sunt, de fapt, tot atîtea ipostaze dintr-un număr infinit, probabil, pe care lemnul, acest material arhaic și contemporan în cel
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
Gheorghe Grigurcu Emil Brumaru e un extraordinar poet al materiei. Se dezice de sine spre a se pierde în materie, ceea ce nu înseamnă că acceptă realul. Căci materia pe care o evocă e una fictivă, vizionară. Un produs al imaginarului care mustră implicit realul. Astfel, simțămîntul pe care Baudelaire îl
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Gheorghe Grigurcu Emil Brumaru e un extraordinar poet al materiei. Se dezice de sine spre a se pierde în materie, ceea ce nu înseamnă că acceptă realul. Căci materia pe care o evocă e una fictivă, vizionară. Un produs al imaginarului care mustră implicit realul. Astfel, simțămîntul pe care Baudelaire îl numea „dezgustul de real” se manifestă prin aparenta, doar aparenta
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Gheorghe Grigurcu Emil Brumaru e un extraordinar poet al materiei. Se dezice de sine spre a se pierde în materie, ceea ce nu înseamnă că acceptă realul. Căci materia pe care o evocă e una fictivă, vizionară. Un produs al imaginarului care mustră implicit realul. Astfel, simțămîntul pe care Baudelaire îl numea „dezgustul de real” se manifestă prin aparenta, doar aparenta asumare a acestuia, printr-o modalitate vizionar descriptivă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
realul. Astfel, simțămîntul pe care Baudelaire îl numea „dezgustul de real” se manifestă prin aparenta, doar aparenta asumare a acestuia, printr-o modalitate vizionar descriptivă și vizionar anecdotică, ce reprezintă un mijloc al subminării al desființării realului în forul interior. Materia lui Brumaru e una artificioasă la culme, avansînd pînă la acel artificiu în raport cu sine însăși care poartă numele de manierism. Iluzia este a unui inventar de-o subordonare atentă la obiect(e), în pofida sclipirilor festive, a fioriturilor ce amplifică entuziasmul
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
-n seamă/ De cei ce au idei” (Sticle). Ca și: „Doar în alcool exploziile fine/ Ale iluziilor se aud distinct” (ibidem). Atitudinea morală adecvată a unei asemenea înscenări este umilitatea. „Excesul” materialității vehiculate în discursul liric trădează o spaimă de materie a ființei neajutorate care se-aruncă în vîrtejurile lor, paradoxal, spre a scăpa de ele. Circumscris unui cadru domestic și gospodăresc, aidoma lui Arghezi, autorul Cîntecelor naive pare a nu accepta la un moment dat nici măcar gratuitatea contemplației (din care
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
o bilă de fildeș lucioasă/ Cu pîntece mic, ce-mi sărea uneori pîn’ la buze/ Stîrnindu-mi spre seară dorințe ciudate și gînduri atît de confuze/ Încît mă sfiam să rămîn cu ea singur în casă” (Amorurile lui Julien Ospitalierul). Între materiile organice și cele anorganice ia naștere un fluid al unei tainice comunicări, se stabilește limbajul cifrat al metaforei insolite, compunînd o simpatetică sinteză a regnurilor solicitate în devălmășie. „Delicatețea” rimbaldiană îndulcește asprimile bănuite, absoarbe tensiunile, transferîndu-le în feerie: „Sînt fericit
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
evocatoare, cât și în dramele parabolice ale autorului reflexiv și atent la țesătura simbolică a lumii”; o altă posibilă clasificare se poate realiza uzând de criteriul stilistico-tipologic și configurațiile structural-semantice: proză experimentală, antiutopică, subversivă, liric evocatoare, demonstrativă și tezistă etc. Materia epică fiind amplă - în cazul prozei scurte -, Antonio Patraș este nevoit să-și rezume abordarea critică la câteva contururi “în cărbune” pentru a facilita comprehensiunea și accesul cititorilor la microuniversurile ficționale. Romanele, în schimb, se bucură de un spațiu mai
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă,/ pluteau îngeri cu aripi de mucava” (Finis coronat opus). Uneori descompunerea contextuală e transcrisă aproape realist, într-un fel de metaforizare reportericească în care materia primă nu intră decît parțial în mecanismul reciclării sale fabuloase: „În loc de cerneală cu penumbra portului înfipt la Nord/ am scris un poem pentru citadinii dărîmați ca niște popice/ pe cheiul înghețat unde așteptau o contrabandă celebră/ cu temperatura anotimpului unic
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
în învățământul românesc. Noutatea și ineditul acestora au reușit să blocheze până și calculatoarele din rețea ai căror fabricanți au fost clar depășiți de inventiva și strălucitoarea minte a românului care - atenție! - nici măcar nu e cea de pe urmă, fiindcă în materie de harababuri, dacă s-ar acorda premii Nobel, i-am bloca inclusiv pe americani la mantinelă - vă spun eu! În paranteză fie spus și fiindcă iubesc transparența, calvarul meu dintotdeauna a fost învățământul metodic după programe alcătuite de extratereștri picați
Reformele athanasiene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13445_a_14770]
-
2004 Republica Federală va fi invitata culturală a Rusiei. Cotele atinse de apropierea dintre cele două țări în ultima vreme au atenuat în plan politic cel puțin cîteva din atitudinile critice față de politica actuală a Kremlinului, mai cu seamă în materie de respectarea drepturilor omului. Nu puțini și-au reamintit un vechi adagiu potrivit căruia prea strînsa amiciție dintre cele două mari țări nu ar fi de prea bun augur... Oricum pe piața cărților de specialitate, în Germania cel puțin, abundă
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
tradiție. Ei au fost nevoiți să lase locul protejaților noului regim. De voie, de nevoie, aceștia au ajuns să predea la școlile de mahala. De aceea, la un moment dat, în aceste școli de la marginea Bucureștiului ajunsese să se facă materie mult mai serioasă decît în școlile cu reputație din centrul orașului (vezi p. 47). Importantă este mărturia lui Constantin Eretescu referitoare la viața universitară în deceniul șase. Pentru unii aceasta era un calvar (examene grele, exmatriculări arbitrare), pentru alții o
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
la urechile Consiliului Europei, mai exact la baroneasa Emma Nicholson, în urma unui exces de mediatizare, el însuși un semn de vagă barbarie, pentru a realiza și noi că, în mod curent, zeci sau poate sute de copii sînt folosiți ca materie primă în nenumărate ascenarii festivisto-erotice, doar pentru a flata memoria indo-europeană a unor părinți autiști, autocrați și bîntuiți de fantasme. Dar ceea ce rămîne cu adevărat grav, dincolo de unul sau altul dintre cazuri, dincolo de grotescul situațiilor, de regi, împărați, regi internaționali
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
cinci, nouă veacuri. Tot în mit, căi de a alunga nesuferita senectute se găsesc - nu chiar la tot pasul, dar, orișicât, începând cu scăldatul în izvorul juvenței: citind cu atenție lucrarea dlui Lucian Boia vă veți face o cultură în materie. Remedii la insuportabilele ofense ale bătrâneții se găsesc la dorință, după posibilități, în zilele noastre, în moștenirea anticelor elixiruri și balsamurilor nemuritorului conte de Saint Germain, și anume sorbind cu răbdare și credință ceaiuri din diferit asortate plante naționale și
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
manualității încă dinainte de a ține un penel în mînă. La prima vedere chiar așa pare să fie. Numai că dincolo de această observație cuminte și previzibilă, faptele sînt puțin mai altfel. Șerban Foarță nu s-a lăsat sedus de pictură, de materia cromatică și de visul demiurgic al construcției tangibile din nimic, numai datorită faptului că prin cuvinte vibrau de multe ori tonuri și că literele se organizau subtil în coloane, contraforți și arhitrave, ci pentru că ordinea lui mentală și natura sensibilității
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]