1,225 matches
-
șeptelului în sistemul organic. Terenul înierbat contribuie la fertilizarea culturilor ulterioare și joacă rolul pauzei principale care ajută la controlul buruienilor, al bolilor și al dăunătorilor. Un teren înierbat o perioadă scurtă este deseori o parte importantă a rotației care maximizează proporția culturilor destinate vânzării. în sfârșit, alte culturi de furaj și nutreț pot fi folosite pentru a furniza o bună parte a hranei, atât la începutul sezonului, cât și la sfârșitul lui, atunci când de multe ori există o criză a
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
de opinie E P estimare Enunțurile bazate pe rezultatele eșantionului sunt întotdeauna enunțuri posibile. De aceea, unele rezultate comunicate în noaptea alegerilor se prezintă, de regulă, sub formă de prognoză. În cazul sondajului electoral este folosită metoda selecției aleatoare, care maximizează probabilitatea ca fiecare membru al populației să aibă șansa de a face parte din eșantion. În măsura în care datele anchetei se bazează pe un eșantion din populația asupra căreia urmează să se tragă concluzii, trebuie să decidem cum să se facă estimările
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
riscă să-i sufoce, chiar din interiorul Întreprinderii. Găsirea și păstrarea lor reprezintă o prioritate, căci unul sau doi de indivizi de acest fel pot salva o societate! Ei sunt ca niște virusuri, mutanți pozitivi. Firma se preocupă să-i maximizeze, să le asigure tot spațiul necesar și mai ales să nu-i Înfrâneze. Oamenii talentați sunt rari și, prin intermediul lor, se deschid mari oportunități pe nișe noi. Eficacitatea acestor creatori de cunoaștere nu trece prin raționamentele matematice sau prin obsesia
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
etc. Însă conceptul de valoare poate fi extins Și la nivel național. În acest sens, modelul valorii publice dezvoltat în cadrul Kennedy School of Government de Mark Moore Și colegii săi argumentează că scopul managerilor din sectorul public este de a maximiza valoarea publicului în aceeași manieră în care managerii entităților private urmăresc maximizarea averii partenerilor de afaceri (Bunting, 2008). Tot pe această linie, este demn de precizat conceptul celei mai bune valori, inventat de guvernul Marii Britanii, care are ca scop îmbunătățirea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
prezintă o serie de avantaje Și dezavantaje. Avantajele utilizării valorii realizabile ca bază de evaluare sunt următoarele: este un cost de oportunitate: comparația dintre valoarea realizabilă Și valoarea de utilizare arată ce decizie trebuie să ia entitatea pentru a-Și maximiza profitul: să vândă activul, dacă valoarea realizabilă este mai mare decât valoarea de utilizare sau să utilizeze activul, dacă valoarea realizabilă este mai mică decât valoarea de utilizare; reflectă capacitatea entității de a-Și lichida activele; reflectă adevărata valoare a
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
iar dacă piața scade cu 6%, acțiunea va scădea Și ea cu 6%. Această rentabilitate se determină pornind de la rata fără risc, majorată de β multiplicat cu diferența dintre rentabilitatea pieței Și rata fără risc. Dacă o entitate dorește să maximizeze bogăția acționarilor, ea nu trebuie să investească propriile capitaluri decât în proiecte a căror rentabilitate așteptată este cel puțin egală cu ir . Modelul CAPM, deși folosit pe scară largă pentru determinarea rentabilității sperate a acțiunilor, prezintă o serie de limite
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
facultate decât băieții (Steelman, Powell, 1991). Diferite explicații au fost formulate pentru această situație care infirmă modelul clasic al investiției raționale în educația copiilor. O interpretare este că părinții aplică un principiu egalitarist în distribuirea resurselor între copii, necăutând să maximizeze rezultatul economic al acestei investiții, ci mai degrabă să compenseze diferitele handicapuri. Culturaliștii invocă, pentru a explica investiția mai mare în educația fetelor, norma independenței băieților, de la care societatea așteaptă să învețe „să se descurce singuri”, ceea ce implică și un
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
meditațiilor ca produse necesare ale organizării sistemelor de învățământ și ale funcționării mecanismelor alocative între diferitele niveluri ale sistemului și de la instituțiile școlare la pozițiile sociale. Într-o formulare succintă, actorii sociali (părinții), despre care se presupune că încearcă să maximizeze utilitatea investiției în educația copiilor lor, vor genera în anumite contexte microstructurale practicile pe care le denumim meditații. Secțiunile de mai jos vor detalia această perspectivă cu referirile teoretice de rigoare. În țările dezvoltate, dar și în România parțial, existența
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
depinde de funcția atribuită formei respective de instrucție în raport cu rezultatele școlare. Dacă meditațiile au un rol compensator, atunci este de așteptat ca relația să fie nulă, sau chiar inversă. În schimb, dacă meditațiile sunt văzute ca un mijloc de a maximiza șansele școlare, este de așteptat ca asocierea variabilei dependente cu rezultatele școlare ale copilului să funcționeze în maniera prevăzută de cei din școala capitalului uman și din școala de la Wisconsin: cu cât așteptările sunt mai mari și cu cât rezultatele
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
a apela la meditații; - meditațiile sunt determinate de șansele și rezultatele școlare ale copilului. Se pot formula două ipoteze opuse, care reflectă funcții diferite ale orelor particulare: meditațiile au rostul de a compensa un deficit educațional sau, dimpotrivă, de a maximiza rezultatele celor care au șanse școlare mari sau ale celor de la care părinții așteaptă rezultate școlare foarte bune; - meditațiile constituie o strategie instituționalizată de a depăși riscurile școlare ale sistemului de promovare prin examene, fiind astfel determinate direct de iminența
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
integrarea rezultatelor obținute într-un proces decizional (planificare strategică). Lista de acțiuni relevă faptul că analiza propriu-zisă este o etapă intermediară într-un proces decizional, fiind precedată de fixarea unor obiective și succedată de alegerea unei variante strategice care să maximizeze probabilitatea de a atinge obiectivele preconizate. Abordarea tehnică va însemna analiza propriu-zisă și va fi centrată pe o variantă a modelului cantitativ sau a celui calitativ, prezentate anterior. Oricum, o variantă dată ar trebui adaptată contextului organizațional sau problemei strategice
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
apar cu precădere în teorii sunt: eficiența socială, optimalitatea paretiană, respectiv stabilitatea (Knight, 1998). Instituțiile sociale constrâng actorii (societatea ca întreg sau subgrupuri) în vederea obținerii acestor beneficii colective. Eficiența socială a unei instituții se poate măsura prin capacitatea de a maximiza bunăstarea sau utilitatea socială. Instituțiile eficiente social sunt acele reguli care produc cel mai mare câștig colectiv. Knight (1998) consideră că explicațiile alegerii raționale a instituțiilor sociale bazate pe câștigul în eficiență socială nu se susțin atât timp cât sunt fundamentate pe
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
socială este frecventă în cazul proiectelor de dezvoltare în care experții provin din alte categorii sociale decât grupurile-țintă. Diferențele de interese între inițiator și agent sunt deseori considerate inevitabile, conform ipotezei homo oeconomicus a actorilor sociali care caută să își maximizeze propriile beneficii. Totuși, „conflictele inițiator‑agent vor apărea chiar și în absența comportamentului egoist, datorită informațiilor asimetrice sau a interpretărilor diferite în legătură cu cursul cel mai potrivit al acțiunii” (Munro, 1999, p. 5). Succesul acțiunilor întreprinse de inițiator nu depinde doar
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Spaniei în secolul al XVII-lea sau al Rusiei în perioada interbelică; puteri aflate în zona periferică și care se află într-o poziție ascendentă - este vorba despre Mari Puteri în devenire, în ascensiune. Sunt puteri care încearcă să-și maximizeze puterea în sistemul internațional. Este cazul Statelor Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea, al Japoniei de la începutul secolului XX sau al Chinei din zilele noastre. puterile regionale, subsistemice - puteri ale căror interese și capacități nu depășesc aria propriului subsistem al
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
atât mai mult cu cât i se arată perspectiva unei puteri mai mari. În acest caz, nu numai că ia decizii politice în perspectiva interesului național orientat către maximizarea puterii naționale, dar ca om, el ia decizii care să-i maximizeze propria putere. Nivelul statal - statul (a se citi statul-națiune) este principalul actor în relațiile internaționale. Sistemul internațional este definit și caracterizat de relațiile (în cadrul său) dintre actori de un anume tip - statele-națiune care domină gândirea în politica internațională în epoca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
puterea nu mai lasă loc în relațiile internaționale unor interpretări fundamental eronate care explică politica externă prin motivele oamenilor politici care o concep sau prin preferințele ideologice ale acestora. Toți conducătorii și oamenii politici și toate statele caută să-și maximizeze puterea și securitatea în raport cu celelalte state din sistemul internațional. Aceasta este logica pe care ele își structurează în orice moment politică externă, indiferent de motivație sau coloratură politică. Interesul național, în sensul folosit de Morgenthau, este foarte aproape de acel raison
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
circumstanțele și condițiile particulare în care acesta operează se modifică totuși în timp și spațiu, ele depinzând de contextul cultural și politic general în care este plasat statul. Ca atare, politica externă, urmărind interesul fundamental al statului de a-și maximiza puterea, este afectată de contextul imediat în care este elaborată și aplicată. Astfel că pozițiile statelor în sistemul internațional se modifică, balanțele de putere se modifică și ele, ceea ce necesită implicit o adecvare a politicii externe, în vederea interesului fundamental, la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
două sau mai multe state, conflictul este inevitabil, în lipsa unor mecanisme care să-l suplinească. Așadar în sistemul internațional, statele sunt întotdeauna suspicioase cu privire la amenințarea cu folosirea forței asupra lor de către alte state. De aceea, ele caută constant să-și maximizeze puterea în vederea maximizării propriei securități. Balanța de putere în această situație nu este decât un mecanism de minimalizare a războiului și conflictelor. Această concepție realistă asupra sistemului internațional se potrivește în foarte mare măsură cu modelul mesei de biliard, în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
realismul lui Waltz este unul „defensiv”, în sensul că anarhia internațională încurajează statele să urmărească menținerea echilibrului balanței de putere. Mearsheimer (după exemplul lui Morgenthau) avansează un realism „ofensiv”: în condițiile anarhiei și dilemei securității, Marile Puteri caută să-și maximizeze puterea relativă în raport cu competitorii, având drept țel fundamental hegemonia. Puterea unui stat este definită în termeni de capacități și include componente precum populația și forța economică, însă decisivă este puterea militară. Mari puteri sunt statele care au armate capabile să
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sunt principalii actori în politica mondială, însă organizațiile interguvernamentale și actorii nestatali joacă roluri mai importante decât sunt dispuși să accepte realiștii; actorii sunt caracterizați de raționalitate, în sensul că tind să se comporte în așa fel încât să-și maximizeze beneficiile pe ansamblul unei game de obiective, ordonate consistent din punct de vedere logic; raționalitatea actorului nu presupune că el dispune de informație perfectă, că ia în considerare toate alternativele posibile sau că preferințele sale rămân neschimbate; puterea și influența
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
existente - spre exemplu, lărgindu-le sfera de cuprindere. Enunțuri centrale ale neoliberalismului Neoliberalii acceptă că statele sunt actorii-cheie în relațiile internaționale, deși recunosc și existența altor actori. Statul este privit ca un actor unitar și rațional care încearcă să-și maximizeze beneficiile în toate ariile tematice ale politicii internaționale. Preferințele sale în ceea ce privește rezultatele interacțiunilor internaționale pot varia în timp, însă ele pot fi în orice moment ierarhizate de o manieră consistentă, în fiecare dintre aceste arii. În viziunea neoliberalilor, sistemul internațional
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
securitatea nu va putea fi astfel niciodată absolută, ci doar relativă, afirmă Barry Buzan (1991, p. 34). Dilema securității Caracteristicile mediului, anarhia și competitivitatea fac din asigurarea securității o prioritate absolută pentru orice stat, ce trebuie să caute să-și maximizeze șansele de a face față cu succes unei eventuale amenințări. Statele își vor pregăti instrumentul militar pentru protejarea propriilor interese. Pregătirile pentru apărare - cum ar fi, de exemplu, înarmarea sau retehnologizarea arsenalului - vor fi însă privite drept potențial amenințătoare de către
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
prezumtiv echilibrată. Obiectul acestui sens îl face descrierea unei situații de pace, în sensul în care nu există un război sistemic care să implice toți polii sistemului și nici unul dintre polii sistemului, în această stare, nu va căuta să-și maximizeze capacitățile în raport cu celelalte Mari Puteri sistemice. Aceasta este situația descrisă prin excelență de balanța de putere europeană a zilelor noastre, între polii subsistemului european: Marea Britanie, Franța, Italia, Germania și Spania. Deși capacitățile relative ale acestor state nu sunt necesar egale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în cazul unei intervenții, așa cum este ea specificată în mod obligatoriu în cadrul alianțelor. Aceste aspecte ale alianței sunt subiectul negocierii între părțile care se aliază - și, având în vedere faptul că acestea acționează în calitate de actori raționali ce urmăresc să-și maximizeze securitatea cu riscuri și costuri minime, ele sunt specificate în mod formal și cunoscute de către toți aliații. În plus, dacă organizațiile de securitate colectivă încearcă să modifice condițiile anarhice în care funcționează actorii statali în sistemul internațional prin adoptarea unui
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a diferența între multitudinea de interese și motive pe care un stat le poate avea pentru a alege să balanseze sau să se alinieze. Ca atare, asumpția generală este că ambele comportamente sunt motivate de dorința statelor de a-și maximiza securitatea - sau, chiar mai mult decât atât, că singurul interes vital al unui stat în sistemul internațional anarhic este acela de a-și maximiza securitatea. A doua direcție teoretică de studiu al alianțelor o constituie teoria balanței amenințărilor, dezvoltată de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]