1,605 matches
-
păstreze miturile și care știu că sunt valori care nu pot fi supuse negocierii, aceia înțeleg că publicarea în fascimil a lui Eminescu este act vital de legitimare culturală. E justificarea noastră ultimă atunci cînd ni se arată cu degetul mediocritatea. Putna e un loc unde te întorci rugîndu-te pe tăcute ca nimic în alcătuirea lui să nu se fi schimbat între timp. Farmecul lui stă tocmai în stăruința cu care se conservă în ciuda schimbărilor din lume. E un punct de
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
poruncite de Carol al II-lea și de camarila sa, o "răzbunare iar nu o inițiativă. Concluzia, detașată dar și rezonabilă, a lui Alexandru Paleologu poartă amprenta unei atitudini cavalerești: "Existase, la legionari, totuși. asumarea unui risc, unui refuz al mediocrității și al unui anumit pragmatism de nivel inferior. Explicații se pot găsi pentru a vedea de ce s-au aflat printre legionari oameni de calitatea unui Alexandru Cantacuzino. Înainte de Cioran, de Eliade și de alții...". După cum merită subliniată rezerva eseistului față de
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
proze de Slavici posedă și o coordonată lingvistică netă: marile sale realizări sunt scrise în limbajul inventat o dată cu Popa Tanda și ulterior perfecționat. Cînd întîlnim în textul lui Slavici neologisme de origine franceză, uneori și barbarisme recente, semnalul indubitabil al mediocrității literare ne întîmpină, ca un avertisment - iar confirmarea vine imediat. Moștenirea lui literară se concentrează în seria de capodopere publicate între 1880 și 1895, în miraculosul deceniu și jumătate de mare proză. Ceea ce frapează de la început în opera lui Slavici
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Cele dintîi, uneori violente pînă la extrem, apar sintetizate într-o scrisoare din 26 mai 1943 a lui Ștefan Aug. Doinaș către Cornel Regman: "La Sibiu am fost amenințați cu Parchetul ceea ce arată halul de furie în care au ajuns mediocritățile culturale pe care le vizam. De altfel infima lor intelectualitate nu s-a alinat nici acum - ci mereu plănuiește răzbunări". Din rîndul reacțiilor pozitive vom aminti atitudinea magiștrilor ("La Sibiu, în Universitate au fost alături de noi profesorii Liviu Rusu și
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
ce trăiește drama autorului care nu înțelege că în anumite vremuri sunt tolerate doar anumite creații. Conștientizând că nu poate publica fără să fie celebru și nu poate fi celebru fără să publice, eroul romanului înțelege că este condamnat la mediocritate și alege calea sinuciderii. În ultima clipă află că romanul lui va fi, totuși, publicat, însă nici nu-și poate imagina consecințele acestui fapt aparent îmbucurător. Regia îi aparține lui Vlad Massaci, de scenografie s-au ocupat Andu Dumitrescu și
Avanpremieră "Roman teatral" de Bulgakov, la Teatrul Nottara by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80755_a_82080]
-
am avut momente de slăbiciune. Care este opinia ta cu privire la gradul de promovare al culturii în România? Nastasia: Este o mare rușine faptul că nu se apreciază cultura la nivelul la care ar trebui. Lumea preferă să se complacă în mediocritatea zilelor noastre. Este păcat că nu se mai promovează arta așa cum trebuie și nu mă miră faptul că multi oameni foarte talentați care ar putea ajunge figuri emblematice pentru România aleg să părăsească țara. Când te-ai apucat de pian
Nastasia Iacob, o tânără pianistă de succes. Vezi interviul și video by Stroe Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/81022_a_82347]
-
-lea și din prima jumătate a celui următor era o amintire. Urechile oamenilor refuzau să audă cuvintele celorlalți. An de an, platitudini universale - limba de lemn, limba de plumb - învăluiau planeta într-un păienjeniș de facilitate, și prin urmare de mediocritate, de lipsă de sens. Căci "sensul" este un lucru complex, spunea negustorul. Cuvintele rare și frumoase, rafinate, prețioase, elegante, baroce, seducătoare, misterioase, cuvintele exotice, cu parfumuri îndepărtate și culori vii, toate aceste cuvinte dispăreau, înghițite de botul căscat al mediocrității
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
mediocritate, de lipsă de sens. Căci "sensul" este un lucru complex, spunea negustorul. Cuvintele rare și frumoase, rafinate, prețioase, elegante, baroce, seducătoare, misterioase, cuvintele exotice, cu parfumuri îndepărtate și culori vii, toate aceste cuvinte dispăreau, înghițite de botul căscat al mediocrității. De acum înainte, orice discurs, orice discuție părea o făcătură gen ready-made sau, dacă preferați, pręt-ŕ-porter, cuvinte gata mestecate, înghițite și regurgitate, lipsite de orice surpriză. Asta s-a numit mai întâi limbaj funcțional, apoi formatat; cuvinte la fel de urâte ca
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
se îneacă orice fel de comunicare virtuală. Fără discriminare, propagarea informației pe internet creează spațiul ideal pentru o pseudocultură de masă. Galaxia Gutenberg colapsează inevitabil în nebuloasa acestei pseudoculturi ale cărei caracteristici principale sunt: imposibilitatea discernerii valorilor intelectuale și morale, mediocritatea gândirii și a expresiei, incapacitatea creatoare și neistoricitatea. Toate se află la antipodul definiției marii arte care formează de sute de ani nucleul culturii umaniste europene. Blaga considera această cultură una majoră și o distingea de aceea folclorică. Invenție a
Critică și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2849_a_4174]
-
nopți de insomnie. Astăzi, conștiente de propriile lor valori, sînt feministe...” Gabriela Gîrmacea își urmărește personajul cu voluptatea unui romancier și cu tenacitatea unui detectiv. Parisul a apărut ca un colac de salvare cînd sentimentul ratări: și al spaimei de mediocritate devenise acut, subliniază ea, argumentîndu-și pas cu pas, observațiile cu spusele personajului ei. Cititorul e fascinat. Are senzația că asistă la un dialog între autor și personaj. Iată un argument pentru ceea ce afirmam la începutul articolului. Pe Gabriela Gîrmacea o
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
gusta crasa inadecvare care te separă de ei. Și cu cît luciditatea ți-e mai tăioasă cu atît nefericirea pe care o trăiești printre nemți e mai acută. E o singură cale de a te simți fericit în Germania: ca mediocritatea să-ți fie suficient de mare ca să înăbușe acea voce care îți șoptește că ești un intrus care respiră în mijlocul unor ființe de noblețe congenitală. Tragi obloanele indiferenței, uiți de unde vii, ocolești orice termen de comparație care te-ar putea
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
Opera salvează creatorul” (p.228-229), Marino vede în C. Noica sursa principală a majorității relelor postdecembriste 3. În aceeași ordine de idei, Radu Petrescu nu este altceva decât „un mărunt epigon călinescian” (p.91), Aurel Rău, „un nomenclaturist feroce, o mediocritate proletcultistă [...], un parvenit etern” (p.113), Marin Sorescu, „un oltean șmecher, care fură la cântarul literar” (p.281), Livius Ciocârlie, un „autor de interminabile pseudojurnale, afectate, sclifosite, fals literaturizate” (p.302), Octavian Paler, un „detestabil criptocomunist”, „născut, iar nu făcut
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
estetic, a trăi în spectacol. Indecizia este mai puțin strivitoare decât Absența, dar parcă mai sfâșietoare. Cu toate acestea, poetul se teme că această trăire a îndoielii estetice este superficială. Se suspectează el însuși de cabotinism: Eu, învăluit în aura mediocrității ca într-o pelerină de oase, mi-am preparat "intrarea", strălucita-mi apariție de cabotin... (Aplauze) Dar sfârșește prin a-și accepta condiția pe care el însuși și-a creat-o. Nu poți fi cabotin decât într-un spațiu predeterminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
părea de-a dreptul insuportabil (dacă nu și inutil!). Pe de altă parte, în aceeași întrebare se întrevede și acceptarea umilă a „necesității implacabile” de a te compara în primul rând cu tine însuți, pentru că în fața lui Dumnezeu ești singur. Mediocrităților, celor lipsiți de cultură, educație și credință în Dumnezeu le vine mult mai ușor să-l „inspecteze” și să-l vorbească, altfel-zis să bârfească, să afle toate relele în vecin, cunoscut, prieten sau dușman, fără alegere. Și dorința de a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
câte ceva din „condiția de mediu” ce ar fi putut să-i marcheze viața: provincia. Este monstrul invizibil ce își insinuează tentaculele unei moralități îndoielnice până în sufletele cele mai pure. Provincia are voluptatea maculării, a nivelării tuturor indivizilor având drept reper mediocritatea liderilor. Este vorba tot de un „genius loci”, cum ar zice Domnul R., dar unul negativ. Nu-l vezi, dar îl simți peste tot cum încleștează aripile celor care vor să zboare. Cu inteligența ei, pe care Profesorul i-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Bunătății Supreme. Orice nou-născut garantează „nemurirea” speciei, după cum nașterea lui Isus, mărturisită de insul încreștinat, îl face pe acesta din urmă să dobândească viața cea adevărată, viața veșnică. P.H.L. face serioase eforturi de a-l extrage pe Domnul R. din mediocritate, făcându-l să se emoționeze la descoperirea acestei analogii, între apariția nou-născutului și nașterea unei lumi noi, aceea creștină, prin întruparea lui Dumnezeu în Fiul, trimis pe pământ, „să parcurgă” un „traseu” pilduitor, oferind astfel omenirii șansa perpetuă a îndumnezeirii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în dragoste trebuie să știe a muri. Sau poate tocmai iubind învață a muri, și nu numai filosofând, cum spuneau cei vechi. Ai să-mi replici că, prin urmare, pentru a supraviețui (inclusiv Iubirii!) trebuie să învățăm a fi mediocri. Mediocritatea ca reflex al instinctului de conservare... „Iată cum instinctul ne trage spre clasicism!” - vei zice tu cu satisfacție. Aurea mediocritas ca măsură a vieții și expresie a unui ancestral conservatism biologic!... Ar fi un paradox, dar nu și cea mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
instinctul ne trage spre clasicism!” - vei zice tu cu satisfacție. Aurea mediocritas ca măsură a vieții și expresie a unui ancestral conservatism biologic!... Ar fi un paradox, dar nu și cea mai bună interpretare. Este adevărat că firea noastră respinge mediocritatea: prin vis, prin aspirație înflăcărată, adesea insuficient lămurită. Lămurită, adică, în focul experienței multiple a ființei, și nu doar în ceea ce se vede și se acceptă în genere. Trăim cu nostalgia absolutului, dar ne este și teamă de el - teama
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să o prețuiască. Dar câți dintre noi pot înțelege produsele de geniu în acest secol mercantil? O, timpuri, o, moravuri! exclamă el aproape oftând și trecându-și melancolic degetele prin barba țepoasă. Câți onorabili cetățeni din țara asta plină de mediocrități mai pot detecta sursa latină a citatului de mai sus: Cicero? - se întreabă în sinea lui. Libertatea cuvântului nu se manifestă cu toată plenitudinea numai la frizerie. În acest moment mare pentru națiune, fiece tarabă a devenit o tribună, fiecare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cărți pentru muncitorii care trăiau sus, în munte, săptămâni la rând. Acum le returna la Biblioteca raională. Moment de sublimă satisfacție! Asta înseamnă să descoperi de mic „eroismul cotidian”! Cine glumea pe seama școlii medii din acei ani, zicându-i școala mediocrităților? Evident, niște răutăcioși, invidioși pe „generația noastră”, care a întemeiat atâtea... Tovarășu' Perju, „cu modestia sa proverbială” (cum sublinia chiar în acel moment președintele sindicatului), nu uita să amintească din când în când de „momentul dificil, dar eroic al înființării
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Ar fi avut chiar obligația să facă asta. Dar turistul anonim a dispărut deja pe scări. Recepționerul își întoarce iarăși ochii spre ecran, și prin ochii lui trece o umbră de dez amăgire. Ca și cum și-ar înțelege propria poziție și mediocritate în lumea înconjurătoare. Apoi umbra asta dispare, în timp ce ochii recepționerului văd cu încetinitorul reluarea unei faze spectaculoase, filmată în high definition. Iar eu trec pe lângă el și-i spun ai încercat să te remarci. E bine. Bravo ție. Îmi pare
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mult la japonezi). Cercetarea, consultanța, preocuparea pentru selecția și motivarea resurselor umane interne sunt elemente care pătrund greu sau deloc în viața organizațiilor publice și private de la noi. Deciziile se iau adesea subiectiv, sub presiune și sub imperiile improvizației și mediocrității. Calitatea multor produse lasă de dorit chiar atunci când prețul este acceptabil. Corupția și comportamentele neetice sunt „la ele acasă”. Desigur, există și excepții notabile și, mai ales, există o situație mult diferită în bine la multe dintre companiile multinaționale din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
interdisciplinaritatea din dorința de a o reface (de fapt, acesta fiind rostul filozofiei). Normalitatea suportă și un sens slab din punct de vedere axiologic: în ea nu încape superiorul, acesta fiind tratat ca anormal. De unde putem bănui apropierea ei de mediocritate. O parte din bucuria tinereții este dată și de sentimentul de-a avea toată viața înainte: undeva în viitor vei putea realiza tot ce ți-ai propus, vei deveni cineva. Acum trebuie doar să te bucuri pentru toate aceste posibilități
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
poate fi actualizat sau nu, în funcție de efortul personal. Orice persoană este bântuită de spectrul larg al posibilităților de eroare, determinat de nivelul de cunoaștere, de maladiile personale etc. De aceea este bine că normalitate (care este media; deseori sinonimă cu mediocritatea) în privința corectitudinii e stabilită de anturaj sau de societate. Numai că și societatea (orice societate) are propriul evantai al posibilităților de eroare; și erorile colective au efecte mult mai nocive decât cele individuale. Pentru exemple de erori colective este îndeajuns
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
atacate de mișei, dezordinea unei lumi fără busolă aruncă în aer civilizația cetății. Parcă nimic nu se mai leagă și nu ne mai leagă. Cei ce ar avea de spus chestiuni majore se retrag. Defensiva aceasta este mană cerească pentru mediocritate și impostură. Ocupă teritorii, funcții, poziții și cred, vai, că eternitatea le aparține. Revolta din noi a amorțit. Nici mirare nu mai e. Nici iluzie. Deziluziile populează subconștientul. Societatea consumă și se consumă. Bulimia s-a instalat în creier. Nu
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]