280 matches
-
colindatului care se concretiza în aruncatul porții pe câmp sau stricatul acoperișului, se practica în Ajunul Crăciunului, atunci când gazdele nu primeau cetele de colindători, versurile de la descolindat fiind contrare celor de bun-augur de la colindat. Aprinderea unui butuc din lemn la meglenoromâni și aromâni este unul din obiceiurile de iarnă pe care l-am întâlnit doar în discuțiile cu subiecții. Butucul era aprins în seara de Ajun până la Bobotează și era păzit să nu se stingă. Acest obicei se practica și la
Traditii de Crăciun, pierdute încă din anii 1920 () [Corola-journal/Journalistic/70885_a_72210]
-
aromâni și, de atunci, acest termen s-a încetățenit. În prezent se mai poate vorbi sigur de 500-700 de mii de vorbitori ai dialectelor aromânești la sud de Dunăre, împărțite în trei subgrupe distincte: macedo-român (cel mai mare de altfel), meglenoromân (numai în Bulgaria, 15-20 de mii de vorbitori) și dialectul istro-român în Peninsula Istria (azi Croația, circa 2 000 de vorbitori). Despre veridicitatea acestor cifre este însă greu de făcut o apreciere, deoarece, din motive diferite decât cele demografice, în
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
etnogenezei poporului român unii dintre acești originari au rămas la stînga Dunării, vorbind (cred că are dreptate dl Carageani) un dialect distinct al românei, fie că sînt cuțovlahi, fîrșeroți, vlahi sau megleni (vorbind, aceștia din urmă, un dialect al lor, meglenoromâna). Ei sînt răspîndiți în Peninsula Balcanică, în Grecia, Albania, Bulgaria, Macedonia, Serbia (adică fosta Iugoslavie) și unii, cum spuneam, în Dobrogea românească, sau în alte țări europene ori chiar dincolo de Ocean). Dl Carageani face bine că ne reamintește despre orașele
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
înseși, închise, într-un colectiv social-familial sui-generis. Vorbitorii se autodenumeau Rumâni, atât la nordul Dunării, chiar în Carpații septentrionali (Rumuni), cât și în sud (Aromâni; în Istria, Rumëri) etc. Câteodată - există și asemenea cazuri! - își însușeau etnonimul generic �străin" Vlah (Meglenoromânii, românofonii din bazinul Dunării, își spun �Vlași"; cf. Vlașca, Pădurea Vlăsiei în Muntenia), iar, în nordul Carpaților, Huțuli. Autoritățile maghiare îi numesc Olah, dar apare, în limba maghiară și termenul Román. Subliniem: numele generic. Este însă greu de luat în
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Dunării, a fost inculcat celor din Peninsula Balcanică de către aceeași renaștere națională care, pornind din Transilvania, sub auspicii catolice mittel-europene, i-a trezit și pe cei din Moldova și Muntenia. Se construia ideea românofoniei, apărea noțiunea de dialect (daco-român, macedo-român, meglenoromân). Idiomele locale aromânești (ca și �meglenoromâna") se integrau în limba română comună. Aromânii (�Macedo-Românii") ca și �Megleno-Românii" și Vlahii deveneau �frații" buni ai Românilor. Ceea ce istoricii numesc �imaginarul național românesc modern" era, în bună parte, construit. Unitatea �Romano-Moldo-Vlahilor" înscrisă pe
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Peninsula Balcanică de către aceeași renaștere națională care, pornind din Transilvania, sub auspicii catolice mittel-europene, i-a trezit și pe cei din Moldova și Muntenia. Se construia ideea românofoniei, apărea noțiunea de dialect (daco-român, macedo-român, meglenoromân). Idiomele locale aromânești (ca și �meglenoromâna") se integrau în limba română comună. Aromânii (�Macedo-Românii") ca și �Megleno-Românii" și Vlahii deveneau �frații" buni ai Românilor. Ceea ce istoricii numesc �imaginarul național românesc modern" era, în bună parte, construit. Unitatea �Romano-Moldo-Vlahilor" înscrisă pe �hronicul" lui Dimitrie Cantemir se realiza
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
limbă romanică, vorbită în principal în România și Republica Moldova, are patru dialecte care se disting: 1) daco român, vorbit în România și Republica Moldova precum și în diaspora; 2) aromân, sau macedo-român, vorbit în comunitățile din Grecia, Albania, Bulgaria, Kosovo, Serbia; 3) meglenoromân, un dialect aproape dispărut din nordul Greciei, și 4) istro-român, de asemenea aproape dispărut, vorbit în peninsula Istria din Croația. Limba română, singura limbă romanică din Europa de Est, a suportat mai multe influențe de-a lungul istoriei. însă, a vorbi despre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
italian it. merid. italian meridional î. H. înainte de Hristos lat. latin lat. cl. latin clasic lat. ecl. latin ecleziastic lat. med. latin medieval lat. pop. latin popular magh. maghiar MDA Academia Română, Micul dicționar academic I-IV, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001-2003 megl. meglenoromân mgr. mediogrec mod. modern ngr. neogrec norv. norvegian occ. occitan ol. olandez pers. persan pol. polonez prov. provensal port. portughez reg. regional retor. retoroman rom. român(esc) rus. rus(esc) sb. sârb(esc) sd. sard sd. log. sard logudorez skr
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
romanice. În română, se pornește de la forma *umbilicus > *umburic, în care prima parte, um-, a fost considerată articol nehotărât și deci s-a interpretat ca un buric. De remarcat că termenul buric există în cele trei dialecte sud dunărene (aromân, meglenoromân și istroromân), ceea ce este dovada că această falsă analiză s-a produs în perioada de comunitate a dialectelor, deci înainte de secolele 10-12. Buiestru „(cal) care merge făcând pașii cu picioarele de aceeași parte“ pare a fi derivat din lat. *ambulester
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
uz; se cunoaște expresia grumazul (sau grumajii) gâtului, întrebuințată în regiunile în care circulă gât. Tot S. Pușcariu crede că, în limba veche, grumaz a fost concurat și de gușă, păstrat în câteva localități din sudul Banatului, la aromâni și meglenoromâni cu sensul de „gât“. Este de presupus că grumazul ar fi fost gâtul întreg, iar gușa numai partea lui anterioară sau laringele. În acest caz, verbul a sugruma înseamnă strângerea gâtului de jur împrejur, iar a sugușa, apăsarea laringelui până la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele“. Pântece este moștenit din lat. panticem (forma de acuzativ a lui pantex), la fel ca în multe alte limbi romanice (italiană, franceză, catalană, spaniolă, portugheză). Există și în dialectele sud dunărene (aromână și meglenoromână). Este cel mai vechi, fiind atestat în Psaltirea Hurmuzaki (secolul 16). Despre burtă, în DEX se spune că originea sa nu este cunoscută. Se crede că ar fi de origine expresivă, datorită, pe de o parte, grupului consonantic brt apropiat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
este, de asemenea, moștenit din lat. follis, care însemna „sac de piele umflat cu aer, balon, foale (pentru foc)“ și care a fost moștenit, cu sensuri diferite, de limbile romanice. În română, există în toate cele patru dialecte (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân). Sensul de „burtă“ din română apare încă de la Coresi (se pare că burta umflată a fost asemănată, în glumă, cu foalele). Burtă este un termen răspândit în Muntenia, pântece în Moldova și Transilvania, iar foale în Banat, sud-vestul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
culori; acestea fac parte din vocabularul de bază al oricărei limbi. Dintre diversele nume de culori din latină, numai alb, negru și verde s-au transmis tuturor limbilor romanice, deci sunt panromanice. Ele există și în toate dialectele sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân). Alte nume latinești de culori s-au păstrat numai în română și în alte câteva limbi romanice: lat. galbinus > rom. galben, fr. jaune (există și în provensală; it. giallo este împrumutat din franceză); lat. *albaster (devenit rom. albastru) și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
el să fie în toate aceste limbi moștenit din latină, decât format pe terenul respectivelor limbi romanice. Sunt sigur formate pe teren românesc derivate ca negrișor, negruț, negriu, negricios, care circulă astăzi. Altele, ca negrime (care există și în dialectul meglenoromân: nigrimi „negreață“), au circulat în trecut (apare în Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir). verde și varză Cuvântul care exprimă culoarea verdeții este moștenit din latină în toate limbile romanice. Lat. viridis, cu același sens, care a avut o formă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
latină în toate limbile romanice. Lat. viridis, cu același sens, care a avut o formă sincopată *virdis, stă la baza tuturor formelor romanice: rom., it., sp., port. verde; fr., prov. vert. Cuvântul există și în cele trei dialecte sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân). Lat. viridia, din familia lui viridis, s-a păstrat în română ca varză (și în acest caz, este de presupus o formă sincopată *virdia). Forma veche a cuvântului a fost vearză, care există în textele vechi și în aromână
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
amăgi, (a) cuteza, (a) mângâia sau substantivul mărgea), ele au pătruns în latina dunăreană. Azimă, cu sensul „turtă din făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză“, există și în dialectele sud-dunărene (aromână și meglenoromână); provine din cuvântul latinesc azymus „fără drojdie“, împrumutat din gr. azýmos, termen folosit în terminologia religioasă creștină. În greacă, era un derivat de la zýmos „drojdie“, cu prefixul privativ a-. Limbile romanice occidentale au împrumutat termenul din latina ecleziastică (fr. azyme
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
s-a constituit ca idiom cu identitate diferită de latină, și continuă și în zilele noastre. Se vorbește adesea de unitatea limbii române, ca despre o caracteristică recunoscută atât în sens larg, la nivelul celor patru dialecte istorice (dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istro româna), cât, mai ales, în sens restrâns, referitor numai la dialectul dacoromân. Considerată adesea drept surprinzătoare, unitatea limbii române este remarcabilă în comparație cu alte limbi europene și, în primul rând, cu celelalte limbi romanice; iată ce afirmă renumitul lingvist
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
în spațiul geografic românesc, fiindcă multe dintre cuvintele cu istorie palpitantă sunt răspândite numai în variantele geografice ale limbii române (în cele patru dialecte istorice deja menționate sau în graiurile dacoromânești). Volume aparte vor fi consacrate prezentării unor cuvinte aromâne, meglenoromâne sau istroromâne ori unor termeni caracteristici graiului muntean, moldovean, bănățean, crișean sau graiurilor transilvănene. Cercetările din ultimii ani oferă material lexical cules și din vorbirea românilor din afara granițelor țării noastre; în domeniul lexicului, diverse elemente neînregistrate pe teritoriul României au
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Există și o altă perspectivă, care ține seama de poziția cuvintelor moștenite în structura lexicului românesc. Unele aparțin limbii literare, altele au rămas doar în variantele dialectale; între acestea din urmă, remarcăm unele care există numai în dialectele sud-dunărene (aromână, meglenoromână, istroromână), altele care s-au păstrat în graiurile dacoromânești arhaice și unele pe care le întâlnim numai în textele vechi românești. Cât privește termenii din prima categorie, cei din limba literară, aceștia sunt de diverse tipuri: pe lângă cei care sunt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
păduros < lat. *paludosus, care sunt mai curând formate pe terenul limbii române decât moștenite din latină. Printre derivatele neatestate în latină și prezente numai în română, există unele care se găsesc atât în dacoromână, cât și în dialectele sud-dunărene (aromâna, meglenoromâna, istroromâna). În legătură cu acestea, putem presupune fie că au fost moștenite din latină, fie că au fost formate în româna comună înainte de secolele 10-12, deci înainte de separarea celor patru dialecte. Cu alte cuvinte, într-un caz ca fecior < lat. *fetiolus, prezent
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
jos). Numai prin admiterea unui proces de secole de înrâuriri reciproce între români și slavi, iar nu prin vreo despărțire străveche și brutală a populației autohtone spre munte, se explică asemănarea strânsă între cele trei dialecte românești: daco-român, macedo-român și meglenoromân. Dacă se admite o lungă conviețuire latino-slavă și despărțirea dialectelor românești în spațiul locuit odinioară de romanitatea sud-dunăreană, prin treptata desnaționalizare (asimilare) a unor ramuri intermediare, încheiate abia în secolul al XIII-lea, atunci se poate explica unitatea dialectică a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și despărțirea dialectelor românești în spațiul locuit odinioară de romanitatea sud-dunăreană, prin treptata desnaționalizare (asimilare) a unor ramuri intermediare, încheiate abia în secolul al XIII-lea, atunci se poate explica unitatea dialectică a limbii române. Contactul între daco-romani, aromâni și meglenoromâni s-a putut păstra timp îndelungat, iar circulația în interiorul acestui spațiu a fost continuă. Faptul că slavii și-au pierdut limba și neamul numai în nordul Dunării, dar, în schimb, au asimilat (slavizat) pe romanicii din sud, se explică prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Acolo se aflau cetăți episcopale, reședințe administrative și militare, o viață civilizată, unde se putea naște o limbă cu o evoluție rapidă, ca româna primară. În același timp, este sigur că cele patru dialecte principale ale acestei limbi (daco-român, aromân, meglenoromân și istro-român) sunt foarte apropiate prin legile lor fonetice, concordanțele dintre ele încât "este imposibil, spune Sextil Pușcariu, să nu recunoaștem, în acest caz, o unică limbă. Suntem obligați să admitem că, înainte de separarea lor în patru dialecte, românii au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud-originea nucleului romanic de pe valea Timocului și Moravei.51 Însă, după pătrunderea slavilor în Peninsula Balcanică, la începutul secolului al VII-lea, situația s-a schimbat radical. Astfel, viitorii aromâni trebuie să fi fost împinși spre Pind și Tesalia, strămoșii meglenoromânilor se vor fi amestecat treptat cu slavo-bulgarii, iar centrul romanității răsăritene, de unde s-a născut poporul român, se va strămuta spre nord, în regiunile din Dacia traiană, pe care slavii le părăsiseră după 602, nevoiți să se lupte cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lexicală: cuvintele latine (moștenite) nu cunosc graniță geografică între diferitele zone locuite de români ce constituie factorul general românesc. În schimb, elementele împrumutate sunt familiare și specifice unui anumit teritoriu (de exemplu: ungurismele în Transilvania, slavismele în dialectele sud-dunărene, istroși meglenoromâne, ca și în Muntenia și Moldova, turcismele la sud de Dunăre, în dialectul aromân și în Dobrogea, grecismele în aromână și bulgarisme în meglenoromână). Fără să alcătuiască majoritatea numerică, fiind chiar mai puține decât totalul celor slave, cuvintele latine sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]