607 matches
-
lui Mary fusese o serie de retrageri grăbite și de icnete de teamă. Tot ceea ce fusese scris despre ea în romanul ăla înfiorător era adevărat. Chiar și capitolele despre Alice - despre depresia ei și despre tentativele de sinucidere - nu erau melodramatice; Alice fusese dintotdeauna un dezastru. Fusese încăpățânată, dar abătută, mereu plină de speranță și astfel constant dezamăgită. Alice nu era o piesă de senzație apărută peste noapte. Scria de cincisprezece ani, iar asta se vedea. Sertarul ei cu farduri era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mele. Mi-au spus că pare o ficțiune trasă de păr. Și eu îmi dau seama că viața mea pare o astfel de ficțiune. Noroc că nu mi-am propus să merg dincolo de relația personal-politic, altminteri povestea ar căpăta accente melodramatice, și cei ce citesc ar ajunge la concluzia că am o imaginație excesivă. I-aș dezamăgi crâncen. Există vieți antificționiste, dar atât de complicate, încât par închipuiri ale unei minți ciudate. Din păcate, mintea mea nu e ciudată. Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vara lui ’98 am fost la Boston, la un simpozion de filosofie feministă. Acolo, după ce mi-am terminat speach-ul despre analogia totalitarism-patriarhat, folosind România drept studiu de caz, o americancă a plâns și mi-a cerut scuze. Nu era nimic melodramatic în lucrarea mea, dar femeia ținuse la o altă secțiune o lucrare despre dreptul de a ucide, tot pe studiul de caz Ceaușescu. Evident, ea ne considera complet imorali și fără scuze. Încălcasem The rule of law și mai toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
le face când e beat mort. Îți închipui ce-ar fi dacă aș crede ce-mi spune la beție și l-aș suna? Uneori jucam amândouă scena: eu eram Joey, care îi lăsa mesaje nedeslușite pe robot, în timp ce Jacqui juca melodramatic, ștergându-și lacrimile și spunând: Oh, chiar mă iubește de fapt! Sunt atât de fiericită, cea mai fiericită fată din lume. O să-l sun acușica. Apoi iar intram eu, jucându-l pe Joey, care se trezea mahmur și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ceva? Bill a încercat să îmi spună ceva înainte să moară. Nu am înțeles prea clar, dar a sunat ca și cum cineva îl forța să facă ceva ce el nu voia să facă. A folosit cuvântul „șantajist“, cred. Știu că sună melodramatic, dar îți spune ceva chestia asta? Joe s-a holbat la mine cu o figură buimacă și, pentru un moment, am avut senzația că o să-mi spună să-mi văd de treabă. Apoi, cu mișcări lente, s-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
corespondența de la fostul apartament al familiei Fortuny-Carax folosindu-se de o căsuță poștală pe numele unui birou de avocați inexistent... Îi spui tot ce este necesar și bun conductor ca să-i aprinzi focul sub călcîie. Toate astea pe un ton melodramatic și cu o Înfățișare biblică. Apoi, printr-o lovitură de efect, pleci și o lași la macerat o țîră În sucurile supărării. — Iar Între timp... — Între timp, eu am să fiu gata s-o urmăresc, scop pe care intenționez să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se explică numai prin descendența mimică a personajului și desigur, în mai mare măsură prin meridionalismul ei”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 168. footnote>. Vociferările Miței, totala agitație a ei nu par a avea un substrat temperamental real. Plămădindu-și melodramatica răzbunare în fața lui Iordache, ea-și schimbă dintr-o dată atitudinea la apariția unui intrus: „Un mușteriu...”. Fără a mai insista pe această latură contradictorie a personajului, Caragiale sugerează astfel superficialitatea Miței, clișeul livresc din comportarea ei. Ștefan Cazimir indică „sursele
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
el, Zare, urma să plece În armată și cine știe prin ce colț al țării avea să se afle, iar el, Gelu, fratele lui cu care a Împărțit și bun și rău (de unde o fi cules Zare o asemenea expresie melodramatică?) a uitat cu totul de el și nu vine deloc să-l vadă? Se aflau În practică cu școala și nu-și putea lua bilet de voie decât pe o jumătate de zi. Către sfârșitul lui septembrie, Într-o după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
văzut prezicători care făceau predicții false, distrugând astfel multe vieți. Însă An-te-hai nu vrea să riscăm nimic. Știu că este îngrijorat ca nu cumva acea „ea“ cu soartă nefericită să fiu eu. În următoarele câteva zile, îngrijorarea lui crește. Devine melodramatic pînă la limita prostiei. — Fiecare zi ar putea fi ultima zi a Domniei Voastre, bălmăjește el într-o dimineață. Mă servește cu atenție, observându-mi fiecare mișcare. Adulmecă aerul precum un câine și noaptea refuză să închidă ochii. Când trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru că aș fi plâns toată ziua dacă aș fi fost singură În cameră. ― Scuze, dar nu prea pot să-mi revin azi. Am senzația că va dura foarte mult până voi zâmbi din nou. ― Oh, haide Alisia! Asta e cam melodramatic, chiar și pentru tine! ― Situația În sine e dramatică, așa că nu mă poți Învinui. ― Nu este! Ar trebui să fii recunoscătoare! Am făcut ochii mari. Nu Înțelegeam la ce se referea. ― Ai fi putut fi moartă, clarifică ea. Chiar acum
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe Lucille zicând că și ele fuseseră inseparabile - și totuși trecuseră mai bine de zece ani de când nu se mai văzuseră. — Mi-e dor de mama ta mai mult decât pot spune în cuvinte, a continuat Lucille pe un ton melodramatic. Fruntea micuță i s-a încruntat ușor - dacă atașamentul ei față de Botox ar fi fost mai mic, atunci probabil că i-aș fi văzut sprâncenele îmbinându-se din cauza tristeții. — E păcat, Claire. știi cum trăiește ea acolo. Mi-e milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ați fost... să zicem implicată... În alt caz de deces. Inspectorul Fincham crede că cele două cazuri erau cumva legate. Cu alte cuvinte, că al doilea deces era un fel de răzbunare pentru primul, cum am zice Într-un limbaj melodramatic. N-ar trebui să se mai uite atâta la Poirot investighează. Toate acele mici celule cenușii nu fac decât să-i stimuleze imaginația. Posibil. Monroe se uită intens și dur la mine, cu acea expresie pe care toți polițiștii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi, cum se spune, la înălțime? Nu va mai fi artistul neîntrecut, admirat și adulat de până atunci?... Nu știu. Nu-mi dau seama. Tăcu câtva timp, visător. - Mi-ar fi plăcut să mai urmeze ceva, ceva mai dramatic, chiar melodramatic; bunăoară, el s-o fi surprins când se pregătea să fugă și să-i spună că-l va căuta tot restul vieții și, dacă nu-l va găsi, îl va căuta în alte vieți și, până nu va da de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ne sapă gîndurile, trîntiți pe iarbă, crăcănați, căznindu-ne să nu se vadă cum ne tremură ca la șoareci. Dar caporalul nu ne lasă În pace, ne Împunge cu o vergea de curățat arma cînd ne vede prea prăbușiți, prea melodramatici. Telefonul din punctul de observare sună de cîteva ori și el se duce să răspundă, nu vorbește, ascultă ce i se spune cu o figură flegmatică, superioară - sînt convins că Își bate joc de noi. În cele din urmă, coboară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Se gândise adeseori să-i scrie o scrisoare lui Hattie, în care să-și exprime speranța că ea a înțeles cât de mult o iubește. Dar, așa cum vedea el scrisoarea în imaginație, părea sau rigid convențională și chiar penibilă, sau melodramatică și șocantă. Alți oameni rezolvau asemenea probleme fără măcar să-și dea seama; el nu putea. Să fi însemnat acest lucru că o iubea? Asta era dragostea? Îi erau atât de puțin cunoscute problemele lumești încât nu reușise să înțeleagă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
circulat, cum că după moartea lui Rozanov, George ar fi suferit o lobotomie sau ar fi urmat un tratament de șocuri electrice. Și mai știu cu certitudine că nu „a trecut prin mâinile lui Sir Ivor Sefton“, ca să folosesc expresia melodramatică, curentă în Ennistone. Până și calmantele ușoare pe care le lua în primele zile ale „noii vieți“ au fost acum întrerupte, din câte mi-a spus Stella. Oricare ar fi cauza, cert este că George e un om schimbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nume Raed Arafat, omul care, ca și Mugur Isă rescu, trage necontenit de douăzeci de ani la carul Româ niei, cu o tenacitate reformatoare în chip divin sfidătoare față de întregul Sistem otrăvit și (irepresibil?) eviscerant. Nu știu, oi fi eu melodramatic blegit de jalea generală, încât tot ce este-n firea lucrurilor să mi se pară străluci toare excepție? Sătul de cioranită, agasat de selecția exclusiv negativă a știrilor din mass-media, de excesul general de lehamite și miserupism, de bombăneala, acreala
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
încropise o mașină de tăiat lemne, se asociase cu un țigan din margine care avea cal și amândoi cutreierau ziua prin târg. Noaptea se întorceau beți tun. Slabă și nervoasă, foarte frumoasă în tinerețe, Stratica avea mare înclinare spre întâmplările melodramatice. Adesea, după ce-și întindea rufele, plângea și compunea cântece triste. Grase și lălâi, fetele Straticăi mugeau apoi în toată mahalaua cântecele ei, cu o convingere afonă. Straticăi îi plăceau mai ales poveștile de dragoste în care îndrăgostiții mureau. „Cântecul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cu puțin înainte de catastrofă, publicaserăm împreună cartea de interviuri Cinci divane ad-hoc, pe care, în ignoranța noastră cu privire la viitor, o botezaserăm în secret „primul nostru copil“. Ne plăcuse grozav să lucrăm împreună. Aveam 40 de ani. Orcât ar părea de melodramatic, și azi mai cred că Matei-Vladimir a fost un dar trimis să ne treacă puntea morții. Eram grozav de săraci, dar eu mă apucasem, în paralel cu serviciul (din care nu-nțelegeam mai nimic, cu toate că mai lucrasem câteva luni, în
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
sălășluit pe ascuns În sufletul lor și care a trebuit să iasă la iveală. Oricine a trăit În acest stat o anumită perioadă de timp ajunge să simtă acest lucru: cuvîntul old nu este un adaos născut dintr-o dragoste melodramatică, ci el descrie exact sentimentul pe care Îl inspiră pămîntul acestui stat - pămîntul este o prezență ocrotitoare, este nespus de vechi și de masculin, spiritul său este aspru și singuratic și, totuși, el veghează asupra locuitorilor săi cu o severă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vocilor umane solistice, căutându-se în special efecte vocale care să fie în sintonie cu textul și cu sentimentele exprimate de acesta sau cu sentimentele care se doreau a fi exprimate (afectele); - influența considerabilă a stilului teatral și a celui melodramatic; - dezvoltarea autonomă a instrumentelor, fie a orgii, fie a instrumentelor de coarde și de suflat, care încep să se grupeze în complexe (consertus, concentus, ensemble ...); - invenția și aplicarea constantă a tehnicii basului continuu, în paralel cu afirmarea cântecului solistic. Prin
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mod normal, este structurat în două părți. În intervalul dintre cele două părți, în faza inițială a oratoriului, avea loc o omilie edificantă sau cu un caracter moralizator-educativ. Mai târziu, forma oratoriului s-a apropiat în mod considerabil de stilul melodramatic și de cantată, cu o predominanță netă a muzicii asupra echilibrului total al narațiunii, culminând la jumătatea secolului al XVIII-lea în marile lucrări ale lui Haendel sau Bach, dispărând orice legătură cu liturgia. 5.2 Secolele XVIII și XIX
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pur vocale, al căror merit constă în buna armonie, în modulații înțelepte și fugi pe teme serioase și bine gândite, și nu în arii plăcute sau acompaniamente mișcate. Pe aceeași linie cu Burney, existau și alți compozitori care preferau stilului melodramatic și instrumental pe cel vechi, a cappella, aceștia exprimându-se de bună voie în stilul arhaic, alla Palestrina, actualizat în armonie și cu o expresivitate mai vie și mai conformă cu sensibilitatea timpului lor. 5.3 Un caz paradigmatic: misa-cantată
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia ceva, se mișcă pe scaun și lăsă furculița. Secoh, gânditor, se încruntă. Patricia Hardie își privea fratele cu un mic zâmbet. Ea vorbi prima: - Enro, ești ridicol de melodramatic. Uriașul se întoarse spre ea, cu privirea întunecată, roșu la față. - Liniște, zise cu brutalitate; nu am nevoie de observații de la o persoană care și-a ridiculizat fratele. Patricia dădu din umeri, dar Secoh, pe un ton tranșant, observă: - Excelența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
slujba de la bibliotecă și o să te ajut. Pe fața imobilă a lui Thaw lunecau lacrimi. Nu pot, zise el cu asprime. Nu am nici o altă alternativă. Nu am de ales - trebuie să colaborez cu propria-mi damnare. — Nu mai fi melodramatic. — Sînt melodramatic? Spun ce cred cît pot de succint. își terminară mîncarea în tăcere. — Duncan, du-te în seara asta la școala de artă, zise domnul Thaw după aceea. înscrie-te la cursurile serale. — De ce? — Mai sînt șase săptămîni pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]