369 matches
-
extrarațională, învăluitoare, obsedantă, motiv pentru care „gândim la Eminescu așa cum cugetăm la Schumann sau Chopin” (Junimea - Marii creatori). Intră în calcul percepția integratoare, în viziune structurală, gestaltistă. Esteticianul face distincție între armonia exterioară (de nuanță prozodică), sesizabilă la mulți, și melosul eminescian intern, în pas cu „principiul adânc al inspirației”. Cu alte cuvinte, deși „fenomen muzical” (asemantic), armonia internă nu se reduce la „un simplu fenomen sonor”, ci reprezintă o intruziune complexă, de aspect existențial, în ordinea universală (Armonia eminesciană). În comparație cu
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Iorga (și el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de orizont”), „nostalgia totalității” și „tradiția enciclopedică” la Mircea Eliade. De câte ori i se ivește prilejul glosează asupra unor „conexiuni” și „interferențe” ale istoriei cu limba, literatura, lingvistica, creația populară, melosul folcloric, iconografia, comparatismul, memorialistica, economia, publicistica, asociază arheologia cu arta. Îi va plasa, de exemplu, adunând tot felul de mărturii, pe Kogălniceanu, Xenopol, Pârvan sau Iorga „în universul muzicii”. Z. desăvârșește o scriitură elevată, care se supune deopotrivă rigorilor stilului
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
rugăciunea florilor”. Tonalitatea și figurația din a doua carte sunt cuprinse rezumativ în piesa titulară: „S-a scuturat o chiparoasă/ Și florile se-apleacă toate,/ S-o vadă cât e de frumoasă,/ Când moare fără de păcate”. În toată plinătatea lui, melosul simbolist, elegiac, languros, sună în poemele fără forme fixe, unele în vers liber, ce formează, în culegerea Pagini alese (1923), ciclul A fost odată: „Cad frunzele și azi ca și-n trecut,/ Cum cade gândul în necunoscut.../ Dar parcă azi
MOSOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
eleganță clasică. Poezia lui O. s-a bucurat de aprecierea lui G. Călinescu, care în 1947 îl considera „un poet format, stăpân pe cuvânt și imagine”, atenția criticului oprindu-se îndeosebi asupra distincției expresiei, a purității limbajului, a „unduirilor de melos simbolist”. Versurile de mai târziu păstrează aceeași aplecare spre perfecțiunea formală, împletită consubstanțial cu o tematică ce exclude tentațiile unei racordări prea accentuate la avatarurile modernității. Ca editor, O. s-a oprit asupra câtorva poeți de care îl legau certe
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
ori pe cale orală, în folclorul ucrainean al obiceiurilor de iarnă, așa cum s-a întâmplat în dramaturgia ucraineană despre ceata lui Bujor, care reprezintă „în cea mai mare parte transpuneri ale textelor românești”. O influență considerabilă, notează B., a avut-o melosul românesc asupra cântecului popular ucrainean din Moldova și Bucovina. Câteva lucrări de istorie literară, elaborate în colaborare cu soția sa, Lora Bostan, au în vedere valorizarea tradiției și a prezentului literaturii române din Bucovina. SCRIERI: Cântece de drum, Ujgorod, 1982
BOSTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
fr. échopraxie, cf. gr. echo - ecou, praxein - a face) - Conduită prin care bolnavul imită gesturile, atitudinile și mișcările celor din jurul său. Când este însoțită de ecolalie, constituie un simptom caracteristic al schizofreniei catatonice. ECTROMELIE (< fr. ectromélie, cf. gr. ektroma - avorton, melos - extremitate, membru) - Malformație constând în lipsa congenitală, parțială sau totală, a unuia sau mai multor membre, din cauza unei anormalități de dezvoltare. În anumite situații, absența congenitală a brațului sau a coapsei face ca mâna sau piciorul să fie atașate direct de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care dezvoltă fobii sunt persoane timide, care nu numai că se tem de numeroase tipuri de situații, dar manifestă și stări depresive și sunt apte, în același timp, să contracteze diverse simptome psihosomatice. FOCOMELIE (< fr. phocomélie, cf. gr. phoke - focă, melos - extremitate) - Anomalie congenitală manifestată prin faptul că picioarele și mâinile sunt atașate direct de trunchi. FORMĂ (< fr. forme, cf. lat. forma) - Sistem de organizare și înfățișare a unui obiect, fenomen, structură, schemă funcțională, figură, cu scopul de a cunoaște funcțiile
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
caracterizat prin mișcări involuntare, dezordonate, de amplitudine mare, executate cu bruschețe, violență, fiind implicată musculatura proximală a membrelor. Se instalează la o jumătate a corpului și este determinat de leziunile nucleului subtalamic Luys. HEMIMELIE (< fr. hémimélie, cf. gr. hemi - jumătate, melos - extremitate) - Malformație congenitală manifestată prin dezvoltarea incompletă a jumătății distale a unei extremități. Pot fi afectate oasele radius și cubitus de la nivelul antebrațului sau tibia și peroneul de la nivelul gambei. HEMIPLEGIE (< fr. hémiplégie, cf. gr. hemi - jumătate, plege- lovitură) - Paralizie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
însoțită sau nu de infantilism (nanoinfantilism). Cauzele pot fi de natură ereditară (acondroplazie), endocrină (tulburări de secreție la nivel hipofizar, tiroidian sau al glandelor sexuale), viscerală (cardiac, intestinal, renal) sau metabolică (rahitism, distrofie). NANOMELIE (< fr. nanomélie, cf. gr. nanos - pitic, melos - membru) - Anomalie congenitală constând în scurtarea anormală a unuia sau a mai multor membre. NARCISISM (< fr. narcissisme) - Dragoste, atenție și admirație excesivă, patologică, a unui individ față de propria persoană. Este prezent la majoritatea persoanelor ca o trăsătură a personalității, dar
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fiindcă logosul - forță primordială a lumii - e ambivalent, pătruns de rugăciune, exprimând-o sau alcătuind un iad / al vorbirii fără întrerupere, poetul este cel care, mai mult decât toți ceilalți oameni, poate să-i sondeze profunzimile și să-i împartă melosul semenilor: ca un miner al cuvintelor cobor în adâncimile / cititului și scrisului. tabernaculul cărții sau mic / mormânt. nu știu: să aprind lumânări sau să mă scald / în lumina spicelor apei celei luminate. ca un miner / solitar îmi ascut pana / și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tonul devine mai radical. Concurența este mare, tipograful trece la represalii: „Primiți-o, vă rog, - zice el despre cartea nouă - și lepădați hîrțoagele cele prescrise de la unii-alții, fiind cu totul pocite și foarte departe de Înțeles...” Altă dată face elogiul melosului stihiraric și dă sfaturi pentru buna educare a glasului: „Ascultați cu băgare de seamă toate lucrările, ca să le deprindeți și cu ifosul lor, adică: liniștit, cucernic, mîngîios și dulce, ușor suind și ușor pogorînd, neabătîndu-vă În niscai adaosuri și afărături
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a optimismului, a speranței, a bucuriei. Fiammetta este jucăușa, căci ludicul nu poate fi omis, este o componentă vitală a existenței, mai ales jocurile de iubire nelipsite într-un univers dominat de voci feminine tinere. Iubitoarea de cântece este Filomena; melosul aduce armonie, grație, amintind de Apollo și de Orfeu, care au 144 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 523. (trad. n.) 59 reconfigurat lumea prin puterea sunetului armonios, impunându-i un principiu al ordinii. Într-o lume a frumuseții și a muzicii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a optimismului, a speranței, a bucuriei. Fiammetta este jucăușa, căci ludicul nu poate fi omis, este o componentă vitală a existenței, mai ales jocurile de iubire nelipsite într-un univers dominat de voci feminine tinere. Iubitoarea de cântece este Filomena; melosul aduce armonie, grație, amintind de Apollo și de Orfeu, care au 144 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 523. (trad. n.) 59 reconfigurat lumea prin puterea sunetului armonios, impunându-i un principiu al ordinii. Într-o lume a frumuseții și a muzicii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
limanuri consolatoare. Toate acestea, întrețesute, participă la conexiuni febrile de caracter inductiv, unificând fervorile cu nălucirile, cu dezirabilul și cântul; orizontul apropiat lasă loc absolutului patetic; tangibilul intră sistematic în rezonanță cu un contrapunct enigmatic, iar nuanța se topește în melos. Dicțiunea incantatorie favorizează o antrenantă musica humana, o stare perceptivă simpatetică, totalizând și acompaniind cu mijloace specifice. Chant și enchantement, canto și incantesimo, cânt și vrajă acestea acționează convergent, coeficient, sincretic; la Verlaine, la Baudelaire și Rimbaud, la Petrarca și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu ești de aici. Închide ochii, / Nu e vina ta, limpedele meu mire, / Tu ești atât de înalt și de subțire..." (După felul în care alunecă luna). Exprimatul și nelămuritul, într-o textură de mare finețe ca aceasta, transgresează în melos. Textul respectiv se înscrie, vădit, printre cele mai elocvente chemări de iubire din poezia noastră. Dubletul somn-moarte, motiv străvechi reluat de Blaga, comportă reactivări periodice. Eminescu îl abordase în Cugetările sărmanului Dionis: "Vino somn ori vino moarte. Pentru mine e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
autocunoaștere, orientând uneori spre arhetipuri și simboluri, stimulând alteori miraje și transcendențe sau favorizând un mod distinct de luciditate. Cuvântul se vrea când logos sacru, când reculegere tandră, când componentă a Cântului universal. Mișcându-se în halouri albe, dominată de melos, căutătoarea de înțelesuri devine un fel de sensor vibratil într-o lume desacralizată, copelșită de neliniști: Locuită de-un cântec, Părăsită de-un cântec Poate chiar văduva unui cântec Necunoscut și iubit, Nu merit frunzele voastre de laur Decât pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
creează alegoric. Alternează ingenios aluzii în semiton și rostiri în clar, chemări voalate și gesturi restrictive; se împletesc dorințe și reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și simbolisme de infra-text; în totul, figurație naturistă și transpoziții în melos dualități în serie configurând o mitologie subiectivă pe fundalul erosului universal. Bipolarități în care nu e nici tristețe, nici narcisism. Autoscopia merge în pas cu apropierea de Ceilalți. Frazarea clară, liniară, nu exclude efectele metafizice de adânc. Dincolo de unduiri și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sau nervos; Gelozia (Focul) - sufletul de carne (sarx); Providența - sufletul medular și tiparul trupului; Regalitatea - sufletul sangvin; Inteligența (synesis) - sufletul de piele, iar Înțelepciunea (Sophia) - sufletul păros 68. După această schemă psihică stabilită de cele șapte exousiai, Îngerii modelează membrele (melos, harmos) lui Adam din ceruri, din creștetul capului și pînă la unghiile picioarelor, Într-un prelungit episod de melotezie anatomică 69, urmat de atribuirea a treizeci de demoni diverselor părți ale corpului 70, prin Înșirarea, În manieră stoică, a celor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
în special fructe. Nu ne rămâne decât să-l cităm pe Cezar Ivănescu, la care poemul devine cântec, bocet, doină, după substanța senzorială și olfactivă a povestirii, însoțită de melodia a cărui ritm se transformă, ca la cei vechi, în melos. Cezar Baltag "Comuna de aur", E. S. P. L. A., 1960; "Vis planetar", E. P. L., 1964; "Răsfrângeri", E. P. L., 1966; "Monada", E. P. L., 1968, "Odihnă în țipăt", Editura Tineretului, 1969; "Șah orb", Editura Eminescu, 1971; "Madona din dud", Editura Eminescu, 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adevărul artei dramatice, între austeritate și carnavalesc, total neîncrezător în ideologii, în vreme ce se lasă fermecat de mitologie și de simboluri, Alexa Visarion pune în valoare, mai mult decât adevărul și neadevărul textului, muzica acestuia, lăsându-ne să-i ascultam vocile, melosul și stridențele. Ambiguitatea, pe care o condamnă în poezie savanții sau filosofii, care caută în toate o tălmăcire definitivă, e înțeleasă de Alexa Visarion ca o comuniune între teatru, poezie și ființă, ca un refuz al certitudinii narcisiste, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dintre antiteze i se datorează și armonia complexă sau grația și seriozitatea ce se vădesc în creațiile etnice de durată ale românilor, scrie Dumitru Stăniloae, exemplificând prin portul și veșmintele românilor expresia plastică a sărbătorii și a bucuriei comuniunii, prin melosul românesc, prin expresivitate și bogăția limbii române. Consevatoare prin vechime, și totuși flexibilă și ospitalieră, ea cuprinde cuvinte cu înțelesuri unice prin subiectivitatea lor, cum ar fi cuviința sau bunacuviința. Comparând-o cu conceptul grecesc de kalokagathia, traducătorul "Filocaliei", cunoscător
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte / Lumina cărnii pipăi cu degete de orb / și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă. / Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară de V. Voiculescu", și nicidecum extremismul erotico-ludic al lui Emil Brumaru, cum susține monograful. În privința povestirilor scrise în perioada deplinei maturități (1947 - 1958) și publicate postum, în 1966
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fremătătoare este căutată sub semnul universalului, pretutindeni, sub rotirea astrelor, sau în chilia călugărului Iakint, care păcătuiește alături de o fată: "La el, azi-noapte, în chilie/ A-ntârziat o fată vie,/ Cu sânii tari, cu coapsa fină/ De alăută florentină". În Morgenstimmung, melosul sugerează o atmosferă, o stare de spirit difuză, iar feminitatea pune în mișcare cântecul miraculos, sublimul spiritual, "vijeliile" cărnii, realitatea halucinantă a contopirii cuplului. O poezie a regretului se reține din Oseminte pierdute și din rilkeana Niciodată toamna: Niciodată toamna
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
său model, poetica acestui suav-întunecat Mângâios (Iași, Editura Institutul European, 1996) este apoi datoare unei porniri (controlate) de conjugare a contrariilor. Textele din carte se refuză din acest motiv interpretării univoce, apelând adesea la formele discursive cele mai diverse ca melos și construcție. Ele polarizează sensurile experienței, figurează "lucrurile și întâmplările lumii" interioare în anumite construcții disjunctive și asocieri inedite, chiar paradoxale de termeni ("moi și tari, ciudate lucruri/ moi și tari, ciudate lucruri", "soarele ca mierea,/ soarele ca fierea", "în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
paradigma poetică eminesciană, acordată cu revederea și asimilarea liricii interbelice românești și a celei contemporane din principalele limbi moderne. În al doilea rând, ea presupune revenirea la originile autentice ale lirismului și, odată cu el, accesul către "sfere mai profunde, ca melosul incantatoriu al unor invocații religioase arhaice, hermetismul orfic sau esoterismul de diferite nuanțe, cum ar fi cel rosacrucian de exemplu" (Mihai Ursachi). Sprijinindu-se pe lecturi dintre cele mai solide, comentate în varii locații ("filosofia lui Kierkegaard, Heidegger, Jaspers, Jung
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]