1,164 matches
-
de lungă durată, aceea stalinistă, a crimelor pe care le iniția și le săvârșea un personaj sinistru, ca agentul N.K.V.D. Alexandru Nicolski, "boit în sânge din cap până-n picioare, precum Josef Mengele la Auschwitz", cum îl portretizează, după alții, și memorialistul nostru. Din păcate, nu era singurul. "Ficțiunea" cărții lui Niculae Gheran e de găsit în modul autorului de a-și vedea personajele mereu în mișcare, unele inconfundabile prin dialogul spumos, inteligent, plin de umor (v. Herșcu Rudel), prin modul de
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
numele, mai toate sugerând mediul psiho-social, în linia caragialescă, prin arta povestirii captivante, evocând acea lume orientală (mahalaua bucureșteană), bogat colorată prin portretele, unele greu de uitat, cu ale cârciumarilor, al lui Spilka birjarul, și mai ales ale protagoniștilor (tatăl memorialistul și fiul). Aproape totul înălțat pe o nemijlocită realitate, mai totdeauna identificabilă până la destul de numeroasele nume autentice (să nu-l uit pe regretatul nostru coleg Radu Albala, și el fiu de cerealist) și pe o tumultoasă experiență de viață, văzută
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
cotidiene căreia i se supune orice autor de jurnale. Tirania aceasta, departe de a fi o constrîngere dureroasă sau agasantă, se exercită în virtutea unei afinități ce leagă fapta consemnată de natura sufletească a diaristului. Straniu este că afinitatea în cauză memorialistul nu și-o poate alege, ci îi este dată prin chiar trăsăturile de bază ale sensibilității sale. De aceea, doar amănuntele care dezvăluie o corespondență între structura autorului și contextul întîmplării au dreptul să fie trecute în jurnal. Și chiar
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
Lucian Blaga, Ion Barbu, Anton Holban, M. Blecher), teoreticianul, criticul și istoricul literar Călinescu e citit simultan ca romancier, poet și dramaturg. Poligrafia triumfă, în toate cazurile, în fața strictei specializări. Emblematice în acest sens sunt resuscitările de care au parte memorialistul Topârceanu sau recenzentul Sorescu. Oricum, invocata dominație a lui Călinescu mi se pare, sub aspect critic, incompletă. Tăietura frazelor vine, la Manolescu, de altundeva. Ironia lui e permanent disimulată, niciodată megalomană. Formulările lapidare exclud muzicalitatea mai multor măsuri. Iată Noaptea
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
le conțin, a mesajului pe care îl transmit, a valorii documentare. O primă cercetare pluridimensională a realizat Al. Săndulescu în volumul , apărut în 2003. Recent, ne-a oferit ediția a II-a, revăzută și adăugită, cu titlul întoarcerea în timp. Memorialiști români, la Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Preocupările lui Al. Săndulescu în acest domeniu datează de mai multă vreme, el însuși fiind autorul amintirilor și confesiunilor din volumele Efectele dosarului "dalmațian" (1995) și Operație pe cord deschis (2002). Considerând
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
E. Lovinescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, G. Topîrceanu, Nichifor Crainic, Camil Petrescu, Șerban Cioculescu, Pericle Martinescu, Lucia Demetrius, Petru Comarnescu și alți prestigioși reprezentanți ai noilor generații, ca Mircea Zaciu, Gabriel Dimisianu. Merită semnalat că, așa cum sugerează și sintagma titulară, memorialiști români, Al. Săndulescu a inclus, într-o viziune de ansamblu, nu numai operele aparținând scriitorilor, ci și unor autori din alte sfere profesionale și existențiale, dar ale căror consemnări și mărturii, de autentică ținută intelectuală și expresivă, contribuie la cunoașterea
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
mantie se ivește un realist, un creator de tipologii și de atmosferă, cu ochiul deschis deopotrivă înăuntru, ca și în afară." Discernământul critic al lui Al. Săndulescu se manifestă cu sobrietate, neexistând să afirme că Ioan Slavici este "modest ca memorialist", dar amintirile sale sunt prețioase "întâi prin valoarea documentar-biografică și apoi prin faptul de a fi primul scriitor care l-a cunoscut pe Eminescu încă din tinerețe și de a fi stat în preajma lui multă vreme, de a furniza cele
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
Mihai Zamfir Între marii memorialiști romantici din a doua jumătate a secolului, George Sion este cel mai puțin educat și cel mai naiv; el încheie seria prozatorilor care, după Unire, atunci cînd modernizarea României se înfăptuia în ritm susținut, au simțit nevoia să arunce o
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
Ion Ghica ori Vasile Alecsandri; numai că aflat, intelectual, mult sub nivelul celor doi, Sion a trebuit să suplinească printr-un talent nativ cultura sa lacunară și școlaritatea precară. Există și reversul medaliei: tocmai din această cauză, față de opera altor memorialiști, cea a lui Sion se prezintă infinit mai spontană și mai naturală. Biografic, Sion este un pașoptist deplin. Fiu de boieri moldoveni de a doua categorie, a trăit idealurile pașoptiste și le-a slujit cu convingere profundă. Cît privește școala
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
ieșene. Unicul său atú lingvistic l-a reprezentat cunoașterea perfectă a limbii grecești (era grec după mamă, fiul al Frosei Schina, fata unui cunoscut eterist ucis de turci, căsătorită, după venirea ei în Moldova, cu boiernașul Ioniță Sion). Toate acestea memorialistul le povestește, simplu și fără emfază, în partea autobiografică a Suvenirelor. Nici urmă de fumuri aristocratice, de îngîmfare sau de prezumție la academicianul George Sion, ajuns senin pe culmea vieții; modestia sa funciară a rămas nealterată pînă la sfîrșit. În
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
descoperit abia în deceniul patru al secolului XX, el a fost apreciat superlativ în unele istorii ale literaturii române din ultimele decenii, pentru a fi considerat de alți comentatori un autor prolix, "fără sare și piper". De fapt, spre deosebire de alți memorialiști ai epocii, Sion e purtătorul unui tip de artă care induce în eroare, dînd impresia că autorul nu face altceva decît să consemneze, plat, întîmplări trăite de el însuși: vom arăta că e vorba de o impresie înșelătoare. Frapează de la
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
istoria familiei Cuciuc îi este povestită lui Sion de prietenul și colegul său de birou Dumitrache Cuciuc, ultim descendent al familiei blestemate; legende istorice apar adesea intercalate în pagini unde autorul face simplă figură de consemnator (Cerdacul lui Ferenț); uneori, memorialistul își indică precis sursele ("Amănuntele ce urmează le am culese și notate chiar din scrisorile ce adresa Dincă mumei sale, din Paris. În toate săptămînele, ea venea de la viie, cînd găsea o scrisoare de la fiul ei, alerga răpede la mine
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
naratorul apare el însuși drept erou. Pornit pe panta acestei ciudate experiențe, aceea de "a vedea realitatea ca pe o narațiune literară", paleta mijloacelor prozatorului se dovedește destul de largă, pe măsura variatelor sale lecturi. Revăzîndu-și viața ca pe un roman, memorialistul descoperă în ea o patetică istorie de dragoste adolescentină, iubirea pentru țiganca Anica (Din copilărie); urmează romanțul sentimental, construit după rigorile speciei, al întîlnirii lui Sion cu nobila poloneză Olimpia, refugiată politic la Iași și obligată să se prostitueze pentru
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
Sion - aceea de a prezenta realitatea verificabilă drept ficțiune. Chiar dacă sunt personaje istorice reale, Sion le compune pe cont propriu o anumită psihologie, un comportament adecvat, le face să țină discursuri și să rostească replici pe care, în mod evident, memorialistul le-a inventat din necesități narative. Galeria personajelor rămîne impresionată. Cel dintîi Cuciuc, paricidul, și tatăl său Ali, ieșeanul escroc Harnav - avocat putred de bogat care sfîrșește în mizerie, țiganul-victimă Dincă și mama sa Maria, cocoana Profirița - stăpîna lor, alături de
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
reprimarea mișcării se poartă cu fiii marilor boieri mai degrabă crispat și respectuos; conversațiile esențiale au loc, firește, în limba franceză, iar întreaga "revoluție" se desfășoară în pas de cadril. Relatînd amănunțit și exact evenimentele la care a participat direct, memorialistul pare a nu realiza dimensiunile aurei de comic cu care a înconjurat, fără să vrea, evenimentul înscris apoi cu litere de aur în istoria națională. Ca și la Ion Ghica, dificultatea importantă a reprezentat-o, pentru Sion, detașarea conștientă de
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
de distanțare rezultă și farmecul suprem al Suvenirelor. Sion cufundă narațiunea extrem de adînc, într-un trecut indeterminat. Obișnuit să speculeze diferența dintre lumea contemporană (adică cea a cititorilor săi) și îndepărtata lume regulamentară sau cea din secolul al XVIII-lea, memorialistul îndepărtează, ca perspectivă, atît de mult evocarea, încît o transformă în basm. Tabloul pierde contururile cronologice, devenind narațiune sustrasă timpului. Alunecarea povestirii spre fabulos, spre ireal, se petrece mai ales la Sion, între toți marii memorialiști romantici; basmul inventat de
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
secolul al XVIII-lea, memorialistul îndepărtează, ca perspectivă, atît de mult evocarea, încît o transformă în basm. Tabloul pierde contururile cronologice, devenind narațiune sustrasă timpului. Alunecarea povestirii spre fabulos, spre ireal, se petrece mai ales la Sion, între toți marii memorialiști romantici; basmul inventat de Sion provoacă unele dintre cele mai reușite pagini ale memoriilor: "Din țigani se recrutau argați, văcari, herghelegii, bivolari, porcari, salahori, prășitori sau săcerători - apoi bucătari, pitari sau franzelari, sofragii, vizitii, surugii, grădinari, croitori, cizmari, fierari, lăutari
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
oricare. Și poate cel mai mult pentru cititorii care au trăit ei înșiși experiențe de același fel cu autoarea și în aceeași perioadă, contemporanii ei. Mă aflu printre aceștia, ca și Nicolae Manolescu de altfel. În Istoria sa, în capitolul „Memorialiști de ieri și de azi”, criticul trece cartea Anniei Bentoiu în rând cu cele ale unor I.D. Sîrbu, Petre Pandrea, Ion Ioanid, găsindu-i nota proprie în ceea ce criticul numește „infinita delicatețe sufletească” a autoarei, transmisă textului ei confesiv și
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
Vianu a cărui nouă carte, Amor intellectualis, a fost printre acelea care au dominat anul literar în curs. A interesat lumea cititoare, a stârnit valuri de comentarii. Nu spun că până acum Ion Vianu nu era un eseist și un memorialist prețuit, dar parcă nu-i convinsese pe toți criticii. Vreau să spun pe toți formatorii importanți de opinie critică. În Istoria lui Alex Ștefănescu, numele lui Ion Vianu abia dacă este pomenit, ce e drept cu deferență („eminentul psihiatru și
Canapeaua verde by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5935_a_7260]
-
mari autori de asemenea scrieri, ca G. Sion, de exemplu, continuă să fie percepuți exclusiv în latura lor minoră, chiar ușor ridicolă, din cauza ignorării pe mai departe a literaturii lor confesive. Iată de ce inițiativa readucerii în atenție a unui mare memorialist din prima parte a secolului trecut, și anume istoricul Radu Rosetti, este binevenită. Cu atât mai mult cu cât recuperarea e dublă, dat fiind că începe cu primul volum al Amintiri-lor, care rememorează istoria Moldovei (și, prin extensie, a Principatelor
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
fidel și plăcut la lectură. Dar să revenim la Radu Rosetti și la întâmplările care fac obiectul primului volum al Amintiri-lor sale. Astăzi aproape uitat (Nicolae Manolescu îl mai citează doar o dată, în trecere, în capitolul dedicat lui C. Stere), memorialistul s-a bucurat în prima parte a secolului trecut de aprecieri unanime. E. Lovinescu, el însuși autor al unor acide Memorii, îl prețuiește superlativ, iar G. Călinescu - care, să nu uităm, declara că nu stimează literatura confesivă, considerând-o „o
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
frunte, care dă lumii românești de pe ambele maluri ale Milcovului voievozi și mari dregători, iar mai târziu oameni politici, cărturari și militari. Este de semnalat modestia rară a autorului acestor memorii, care, în loc să exalte meritele înaintașilor - așa cum fac, de regulă, memorialiștii -, le estompează, „topindu-le” în magma schimbărilor năucitoare care, în decurs de mai puțin de un secol, vor preface pentru totdeauna înfățișarea patriarhalului Principat al Moldovei, ca și pe cea a lumii românești în general. Apreciabilă mi se pare și
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
încrederea contribuabililor în drepturile lor, iar funcționarii devin niște paraziți fără caractere, capabili doar de încurcături, deoarece sunt gata în orice moment să se dezică pentru a fi pe placul șefului înaintea căruia se află.” Dacă n-am ști că memorialistul se referă la situația României în Primul Război Mondial, în timpul ocupației germane, am fi convinși că aici avem de-a face cu o descriere exactă a stării de lucruri de astăzi. Așadar, nepotismul, servilismul și disprețul față de cetățeni reprezintă o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5278_a_6603]
-
Gheorghe Postelnicu Afirmația unui contemporan, că Voiculeștii ar avea origine albaneză a fost o extravaganță balcanică, favorizată de informațiile incoerente referitoare la strămoșii scriitorului. În puținele sale destăinuiri, poetul a luat-o înaintea memorialistului. Cum s-ar spune, stilistul nepăsător la posteritate a ascuns detaliul prețios pentru istoria literară. Totuși un grăunte salvator se rostogolește din mărturisirea că Voicu Băcanul venise pe Valea Buzăului din cătunul Vale, aparținând Săliștei Sibiului. Tot din Țara Pădurilor
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
sau «Cum se face că amintirea hotelurilor franceze de țară ți s-a păstrat în detaliu?», înseamnă că un anumit fel de mici cabane ale memoriei erau deja pe cale să fie construite.” În acest punct, istoricul Tony Judt preia inițiativa memorialistului involuntar, explicând în ce fel profesia a creat o structură mentală predispusă exact acestui gen de activități. Iată, așadar, că și în împrejurări de-un dramatism extrem, autorul nu-și poate reprima aspirația de-a face istorie - istorie personală. Intelectualul
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]