1,562 matches
-
soarele de amiază" există cu adevărat sau este doar un miraj al câmpiei învăluite în strălucirea astrului diurn și în lumina înșelătoare reflectată de masa cu oglinzi ori de undele Dunării. Legenda morii lui Fuierea Apare într-una din bucățile memorialistice incluse în secțiunea Din ,,Memoriile unui om tânăr" și în Dropia. Moara este considerată un spațiu misterios cu personaje reale. Din ea au rămas doar ,,niște râpi și niște dâmburi pe o întinsă porțiune de pământ", pe coasta unei albii
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
pe Dumnezeu: ,,Dumnezeu stătea-n genunchi/ L-am sădit și-l făcui trunchi,/ Trunchi cu umbră de salcâm/ pentru când voi fi bătrân" (Cântec de dimineață). Arborele ,,înalt și prietenos" este asociat apoi unei experiențe inițiatice, prezentate într-un articol memorialistic publicat în revista ,,Cutezătorii" (an I, nr. 2, 5 octombrie 1967). Este vorba de o călătorie inițiatică ce ia forma urcușului într-un salcâm. Aventura se petrece pe timp de noapte, iar inițiativa ce implică voință, stăpânire de sine și
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
neolog din Clujul anilor 1936 - 1944, nu par încă definitiv încheiate, deși au fost deja aduse în discuție de autori precum, de pildă, Tibori Szabó Zoltán. Și materialele documentare despre epoca discutată continuă să se adune, ca de exemplu mărturia memorialistică a avocatului bucureștean Valentin Saxone, membru al PNL, întemnițat în vremea stalinismului, sunt prețioase pentru reconstituirea și înțelegerea mai plină de acuratețe a contextului. Pentru acesta din urmă, de altfel, colecția de documente editată de Carol Iancu (Shoah în România
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
pentru cei mici, apoi „Monitorul”, iar din 2003 - foaia căminului de vârstnici; cinci publicații, reunite sub egida celei mai longevive gazete românești de pretutindeni din mediul rural, la care sub aceeași ocrotire se mai adaugă zece lucrări istoriografice, literare, și memorialistice. Autorii: comloșeni, care din inițiativa „Sufletului nou” au mai dezvelit 31 de plăci comemorative într-un adevărat „Panteon al oamenilor de seamă din Comloșu Mare”, un gest de înalt civism și spiritualitate românească, moment care ne poartă cu gândul la
Agenda2005-51-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284525_a_285854]
-
lui Victor Felea, jurnalele lui M.R. Paraschivescu, Mihai Beniuc, Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca, Amintirile lui Constantin Argetoianu, Jurnalul Alicei Voinescu (2 vol.), Însemnările zilnice ale Reginei Maria (10 volume, deocamdată) sau cele ale Regelui Carol al II-lea, cărți memorialistice care au captat până la confiscare atenția generală. Sau mai recente: Internaționala mea de Ion Ianoși, Convorbirile lui Paul Cornea cu Daniel Cristea-Enache, Amintirile unui uituc de Barbu Cioculescu sau Fals tratat de manipulare de Ana Blandiana. Unele atrag privirile către
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
Cornea cu Daniel Cristea-Enache, Amintirile unui uituc de Barbu Cioculescu sau Fals tratat de manipulare de Ana Blandiana. Unele atrag privirile către epoci mai vechi, dar cele mai multe către epoca în care am trăit până în 1989, redescoperită. Despre acest mare val memorialistic aș risca să afirm că a amânat scrierea cărților de ficțiune (a romanelor!) consacrate aceleiași, totuși interesante, perioade istorice. Despre anii postbelici mărturisesc romanele unor Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Constantin Țoiu, Eugen Uricaru, George Bălăiță. Despre anii postdecembriști
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
moarte nu este o carte modestă, ci doar nu se ridică la nivelul poveștii centrale. Autoarea, preocupată mai degrabă de un demers care ține de arheologia biografiei personale, uită că scrie un roman și amestecă scriituri specifice altor discursuri (jurnalistic, memorialistic), ignorând complet convențiile unui text literar. Romanul se citește ușor, dar captivează numai în măsura în care realitățile descrise au forța de a stârni interes. Kenizé Mourad, În numele prințesei moarte, traducere din limba franceză de Mihaela Stan, Editura Nemira, București, 2012, 738p.
Cronica destrămării Imperiului by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3928_a_5253]
-
rezistență intelectuală. Absolutizarea aduce mai degrabă cu atitudinea celui care a înțeles că numai exagerând poate sublinia o normalitate. Altfel nu e cu putință ceva nou. Nici nu e de mirare. Din moment ce și în cel mai recent volum de eseuri memorialistice - Mereu aceeași nea și mereu același neică - amicii, prietenii, familia întreagă sunt supuși unui proces aspru și neconcesiv. De fapt, Herta Müller se comportă asemeni părinților rigizi ori autoritari dintr-un preaplin sufletesc, incapabili să transmită eficient sentimente, fie ele
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
impresia că scriitoarea sapă, fără speranță, un sistem de subterane existențiale, mereu adâncite spre un ce abisal, oralitatea, în schimb, aduce cu o eliberare de angoasele și fantomele muțeniei. În toate cărțile ei - și mai evident în cele de eseuri memorialistice - vedeta rămâne, dincolo de istorie și biografism, scrisul. Mereu aceeași nea și mereu același neică trebuie numaidecât citit laolaltă cu eseurile din Regele se-nclină și ucide. Magma de aici se formează. Volumul cuprinde articole și eseuri despre subiecte la care
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
Ce a fost de zis, s-a spus. Acum e vremea unui turnir cu sine însăși, cu garda jos. În plan social ea a devenit o profesionistă a lucrurilor incomode, tratând cu dispreț orice ține de sistematica sentimentelor. Citind notele memorialistice, e limpede că, pentru scriitoare, persecuțiile de altădată nu au încetat, că ele se prelungesc în „domenii interioare” - cum le numește -, ce trec dincolo de cuvânt. Pentru Herta Müller, România a rămas o țară a imposturii și falsității, în care orice
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
Marius Miheț Ce anume ne unește și ce ne desparte cu adevă rat? Răspunsurile memorialistice ale lui Andrei Pleșu din Față către față, indiferent de context, gravitează în jurul a trei noțiuni. Frivolitatea, candoarea și voluptatea. Prinse în sintagme năstrușnice, ele justifică sau denunță sensurile amplasamentelor spirituale. Cartea este o galerie de portrete inegale. Sunt prinși
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
prin cronicarii literari din anii ’70 și ’80, a salvat intelectualitatea, conservând o etică agresată sistematic. Nu se simte nicăieri în textele lui Pleșu povara unei senectuți - senină sau mimată. Memorialistica asigură o întoarcere însoțită de sentimentul bătrâneții. În narațiunea memorialistică a lui Andrei Pleșu nu se ghicește nicio apocalipsă. El scrie cu scopul conservării memoriei recunoașterii și, pe de altă parte, prezintă cititorului de azi mesajele educative de odinioară. Ce reții dintr-o prietenie, ce anume să depășești? Și, mai
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
reții dintr-o prietenie, ce anume să depășești? Și, mai ales, cum să fii recunoscător învățătorilor? Sunt formule magice ale unei vieți, care, cine știe, se poate relua oricând, într-un alt chip. Dar pe un traseu identic. În narațiunea memorialistică, obiectul discursului nu este individul, ci istoria; iar aceasta e o ramă veche prin care se perindă ființe spectaculoase, suciți și perdanți. În fapt, avem de-a face cu istoria spirituală a unui intelectual vorace. E un actor bun, așa cum
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
Daniel Dragomirescu Scrierile cu caracter memorialistic și diaristic reprezintă un segment important al literaturii postdecembriste. Din acest filon cu resurse aparent inepuizabile descinde și creația în proză a lui Mihai Cantuniari, cunoscut mai demult drept poet și hispanist, cu traduceri remarcabile din literatura spaniolă și sud
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
Gabriel Dimisianu Mai mult decât de roman, de poezie sau de teatru, anii postdecembriș ti îmi pare că au fost marcaț i de opere memorialistice. Fuseseră, cele mai multe, scrise înainte de 1989, iar unele chiar înainte de război, dar ieșeau la lumină acum, când nu mai funcționa cenzura. Ne amintim: Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid, Jurnalul lui Sebastian, Jurnalul lui M. R. Paraschivescu, Jurnalul
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
supratitlu peste puține rânduri. Ion Ianoși, de fapt, cum ne și spune în „Cuvântul înainte”, este „recidivist” în materie. A mai scris Secolul nostru cel de toate zilele (carte apărută în 1980) ca și altele în care elementul evocator și memorialistic precumpănește: Opțiuni (1989), Idei inoportune (1995). Cartea de acum, suntem preveniți, nu le înglobează pe celelalte, nu e un „montaj” de fragmente din ele, ci „o coerentă rememorare finală”. Cu alte cuvinte, ce a trăit autorul, chiar dacă a mai fost
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
Gabriel Dimisianu Niculae Gheran își încheie în forță trilogia memorialistică (Arta de a fi păgubaș) cu satisfacția de a ne putea spune, în cuvântul introductiv la ultimul volum (Îndărătul cortinei), că a dus la capăt „fresca unei lumi apuse”. Poate să pară îndrăzneață, venind de la autor, afirmația că a realizat
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
intitulate Caiet de notițe. Dar, eclipsată de profesoară, scriitoarea de literatură originală nu s-a înstrăinat de sine definitiv. Parcă aștepta clipa întoarcerii la uneltele sale. Anul 2012 a înscris în bibliografia Mariei Octavian Viața ca reprezentare, scriere de caracter memorialistic, dar posedând însușiri prin care acest caracter este depășit. Rememorarea fuzionează cu observația morală, cu analiza psihologică, cu vibrația lirică într-un fel ce face din numitul volum o carte de speța Șantier-ului eliadesc, subintitulat "roman indirect". Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
tocmai binevoitoare cu Margareta Sterian. Rămasă din prima copilărie orfană de mamă și neglijată de tatăl recăsătorit, a fost crescută de bunica maternă, o croitoreasă săracă și demnă, care compensa cu infinită iubire condițiile modeste de trai (o dovedesc paginile memorialistice din volumul Oblic peste lume, publicat în 1979, dar și tablourile ce transfigurează adorația pictoriței pentru cel mai important personaj din viața ei). Fata fragilă și sensibilă, cu apetit intelectual și imaginație creatoare, s-a măritat întîi cu un bancher
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
pentru că subliniază momentul receptării operei poetului în principatele românești. O receptare care, la rândul ei, merită un mic popas, întrucât ne descoperă o stare de lucruri definitorie, în genere, pentru începuturile literaturii moderne românești. Într-o cunoscută bucată de proză memorialistică, Nicolae Bălcescu în Moldova, Vasile Alecsandri a remarcat: "...în anii dintâi, adică de la 1839 până la 1845, francezii și nemții formau două partide rivale cercând a lua pasul în societate și a face să predomine ideile țărilor în care-și primiseră
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
momentului. E un nonsens aici, de care, în mod clar, nimeni nu se face vinovat. Nimeni în afară de legitățile cu multe puncte de inflexiune și mai multe volute ale receptării. Apărut în 2002, la capătul unei perioade postrevoluționare de adevărat delir memorialistic și de infatigabilă sondare prin sertarele autorilor, de reconvertire analitică a recenzenților înspre filoanele realității camuflate, de respingere sistematică a literaturii de ficțiune, "romanul" secvențial și sincer al tinereții lui Gh. Jurgea-Negrilești avea să beneficieze de ambele tăișuri ale unui
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
pare exemplul celui mai vorace lector al ultimilor douăzeci de ani, Dan C. Mihăilescu. Nu e deloc lipsită de însemnătate intersecția dintre practica susținută a epuizantului, polivalentului și neîntreruptului jurnalism cultural (pe de-o parte) și fascinația autentică pentru literatura memorialistică (pe de altă parte). E, în acest amestec, un mic și stimabil bovarism al oricărui cronicar: acela de a se întâlni - el, omul prezentului - cu istoria măruntă, de a avea revelația - interzisă, altminteri de crizele de timp - lungilor discuții colocviale
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
zgomot, tainele scrisului și ale poveștii. O temă grea, împletind necesitatea ultimă, intenția disimulată și jocul antrenamentului cultural. Cum devine scriitor cineva care trăiește printre scriitori? Iată o întrebare ce ține de proza cu memorie și nu de simpla, arida, memorialistică.
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
în paralel muncește pentru a-și întreține familia. Devine contabilul șef al unei firme prospere din Franța, își poate îngădui o locuință confortabilă în Paris. Mulți ani după ce se pensionează, se apucă de scris, din stricta dorință a unei depoziții memorialistice. Dar în locul unui volum compact de memorii, despre lumea din care a făcut parte și despre experiențele sale din detenție Adrian Oprescu își concentrează amintirile în 19 povestiri, sau povești cum le spune autorul, legate între ele prin firul autobiografic
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
Oscar un document prin care "se certifică de noi că, d-sa nu s-a bucurat niciodată de protecțiune străină și că este supus român". O vocație a "asimilării", deci, vocație de care va vorbi și fiul său în textele memorialistice: "A făcut războiul și a fost decorat*. Cetățenia a dobândit-o prin lege specială votată de parlament înainte de 1914"5, fiind recunoscut drept "evreu de categoria a doua"6. [...] Profesional vorbind, Oscar Steinhardt își conservă standardele de excelență în toată
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]